de Pavel Coruţ
Primeşte-ne, Zamolxe-n Casa Ta
Pe fii rãtãciţi sub stea strãinã!
Primeşte-ne! E vremea de-a ierta
Pustii uitãri şi-a rãzvrãtirii vinã.
Primeşte-ne, Pãrinte, înapoi
Pe cei cãzuţi în neagra rãtãcire,
Pe cei veniţi la Poarta-Ţi trişti şi goi,
Cu sufletele-arzând a mântuire!
Primeşte-mã, Zamolxe, precum sânt!
Iertarea Ta sã picure pe mine,
Pe fiul alb al negrului Pãmânt,
Pe lupul alb al sfintelor ruine.
Primeşte-mã, Pãrinte, înapoi
Şi ne boteazã-n sfântã veşnicie,
Pe fiul alb, cu ochii trişti şi goi,
Pe lupul alb şi floarea de pustie…
Să ne audă iubitul nostru Zamolxe!
RăspundețiȘtergereDiana
Sa ne auda si sa ne calauzeasca!
RăspundețiȘtergere