vineri, 22 aprilie 2011

Chipul lui Dumnezeu


Un om îl întrabă pe un înţelept:
–Îl caut pe Dumnezeu! I-am văzut peste tot semnele şi bunăvoinţa, adevărurile, minunile. Dar aş vrea să-i văd chipul!
–Uite, vezi muntele din faţa ta? Mută-l cu palmele tale şi poate, astfel, vei găsi ceea ce cauţi!
Cu palmele goale, omul purcese la treabă şi piatră cu piatră, mută muntele folosindu-şi trupul, sufletul şi mintea. După mulţi ani se întoarse la înţelept.
–Am mutat muntele, cum mi-ai spus, dar n-am văzut chipul lui Dumnezeu!
–Vezi apa, care curge prin preajma muntelui? Cu braţele tale, schimbă-i cursul!
Omul osteni mulţi ani şi schimbă albia râului, dar pentru că nu găsi astfel chipul Creatorului, se întoarse la înţelept.
–Inima ta ai cercetat-o? l-a întrebat înţeleptul.
–Am fost prea ocupat cu mutatul muntelui, schimbarea albiei râului, cu vorbele multe, cu oamenii, cu viaţa...
–Omul nu caută decăt ceea ce este deja în el. Eşti pe drumul cel bun şi vei găsi fără îndoială ceea ce cauţi. Chipul lui Dumnezeu nu se relevă dintr-o dată ci se adună, picătură cu picătură ca roua. Mai uşor muţi un munte, mai degrabă schimbi albia unui râu, decât să-l vezi pe Dumnezeu, dacă nu i-ai făcut casă în sufletul tău!

4 comentarii:

  1. Dumnezeu are un loc în sufletul fiecăruia, depinde dacă ținem ușa deschisă sau închisă.
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie doar sa-L chemi, "Bate si ti se va deschide".

    RăspundețiȘtergere
  3. chipul Lui,este armonia firii....ghizela

    RăspundețiȘtergere