vineri, 15 aprilie 2011

Uneltele tâmplarului


Odată demult, într-un sat mic, trăia un tâmplar. El avea un atelier plin de scule de tâmplărie. Într-o zi pe când stăpânul nu era în atelier, uneltele s-au luat la ceartă. S-au sfădit multă vreme...
–Ceva mai rău ca fierăstrăul, cel cu colţi ascuţiţi, nu se află sub soare! Dinţii lui sfâşie şi el taie tot, ce-i iese în cale...ca un balaur...
–Ce să mai spunem despre rindea, care muşcă fără milă, ca o fiară!
–Dar ciocanul care zdrobeşte totul cu violenţă? Ce spuneţi de el?
–Sau cuiele, subţirele, care străpung şi pătrund în orice cu vârful lor ascuţit. Înţeapă!
–Să nu uităm raşpela, care pileşte, uniformizează, zgârâie totul!
Aşa se tânguiau uneltele tîmplarului şi până la urmă au hotărât că nu mai pot trăi sub soare fiind peste măsură de rele. Unele dintre ele, pentru răutatea lor fără de seamăn, pentru violenţa faptelor săvârşite ar trebui gonite, cât mai departe surghiunite. Ciocanul era de părere că rindeaua, îndeosebi, trebuia alungată. Rindeaua credea că fierăstrăul nu mai putea rămâne nici o clipă lângă celelalte unelte. Fierăstrăul nici nu voia măcar să mai audă de cuie, care pe lângă răul, ce îl făceau mai erau atât de mici şi ascuţite...Cuiele erau pornite împotriva raşpelei...raşpela împotriva daltei, care despica totul...împotriva rindelei, cuielor, ciocanului, fierăstrăului...
Toţi erau împotriva tuturor...sculele vorbeau foarte mânioase şi în acelaşi timp. Era zarvă mare. O larmă fără seamăn.
Deodată uşa s-a deschis şi a intrat tâmplarul.
Îndată s-a făcut linişte deplină.
Meşterul a luat o scândură a măsurat-o şi a tăiat-o cu fierăstrăul, apoi bucăţile le-a fasonat cu rindeaua. A bătut cuie cu ciocanul şi la sfârşit a netezit totul cu raşpela şi şmirghelul. Folosind fierăstrăul, care sfâşie, rindeaua, care muşcă, ciocanul, care zdrobeşte, cuiele, care înţeapă şi raşpela...tâmplarul făcuse un minunat leagăn, pentru un nou născut.
Mâna lui iubitoare condusese uneltele cele rele şi le pusese să facă ceva bun şi frumos şi de folos...

5 comentarii:

  1. Ca si noi,oamenii,care nu vedem decat defectele celuilalt,fara sa ne gandim ca ne-am putea completa pentru a-i fi de folos societatii.Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. Avem nevoie astăzi, parcă mai mult ca niciodată dată în istoria noastră zbuciumată, de mintea strălucită a ”meșterului ” ( a omului istoric providențial, a unui lider adevărat), care să adune toate forțele naționale și care să-l pună pe fiecare la locul unde îi este rostul pentru a face țara frumoasă și trainică.
    Căci, ”fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată. Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor
    şi grija duşmanilor”. ( fragment din Testamentul Politic al Mareșalului Ion Antonescu)
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  3. Sun of Romania:

    http://www.youtube.com/watch?v=KkIgzIf_rto&feature=related

    Diana

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi este foarte draga melodia, o ascult aproape zilnic ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu îi privesc poza aproape zilnic! Mai ales ochii!...Pare un înger!
    Diana

    RăspundețiȘtergere