Stârvul

Pe când Iisus făcea o călătorie împreună cu ucenicii săi, mergând pe cale, au văzut în marginea drumului un stârv de câine. Era acolo de ceva vreme şi intrase în putrefacţie. Priveliştea era înfiorătoare: putrezit animalul devenise hrană pentru viermi şi răspândea un miros înfiorător. Ucenicii şi-au acoperit nasul cu mâneca şi au grăbit pasul închizând ochii, pentru a nu vedea acea oroare.
Iisus s-a oprit şi a privit atent şi liniştit dinţii albi şi strălucitori ai cadavrului. Apoi a spus cu vădită încântare:
–Ce dinţi minunaţi are animalul acesta!