„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Renastem din resturi aruncate in istorie...
miercuri, 20 aprilie 2011
Stârvul
Pe când Iisus făcea o călătorie împreună cu ucenicii săi, mergând pe cale, au văzut în marginea drumului un stârv de câine. Era acolo de ceva vreme şi intrase în putrefacţie. Priveliştea era înfiorătoare: putrezit animalul devenise hrană pentru viermi şi răspândea un miros înfiorător. Ucenicii şi-au acoperit nasul cu mâneca şi au grăbit pasul închizând ochii, pentru a nu vedea acea oroare.
Iisus s-a oprit şi a privit atent şi liniştit dinţii albi şi strălucitori ai cadavrului. Apoi a spus cu vădită încântare:
–Ce dinţi minunaţi are animalul acesta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
nuferii cei mai frumosi ii gasim in mlastini!!!!ghizela
RăspundețiȘtergereUcenicii, înșelați de aparențe, s-au grăbit să plece, fără a vedea că a rămas ceea ce era puternic și frumos (tot ce înseamnă Creație are sa partea frumoasă și trainică ...).
RăspundețiȘtergereImpresionantă povestioară.
Diana
Da, aparent6ele inseala.
RăspundețiȘtergere