miercuri, 27 aprilie 2011

Astepti ceva?

Motto:Faptele sunt precum niste facturi. E simplu. Ai facut ceva bun, astepti o rasplata, ai gresit...te asteapta o pedeapsa. Si uite asa stau lucrurile in echilibru, de la inceput pana la sfarsit!

Budhistii cred ca nu trebuie sa astepti nimic, caci ori ce te leaga de efemer te va face sa suferi. Uite de exemplu, ii faci unuia un bine, automat astepti, din partea lui ceva, un zambet, o multumire, un serviciu...macar o strangere de mana. Daca nu exista aceasta reciprocitate t-i se spulbera sistemul de valori. Cazi in depresie, te chinuie intrebari ascutite: „De ce? Adica ma ia de prost, eu am facut atatea si el...nimic!”. Ai senzatia ca cineva ti-a furat valoarea! Maestrii cred, ca atunci cand faci ceva pentru un semen de al tau, este bine sa-i pretinzi un pret, concret sau simbolic, astfel te dezlegi de cel caruia i-ai dat. Vine omul la tine si te roaga sa-l ajuti intr-un fel. „ Ok, dar vreau sa-mi dai pentru asta, un mar”! Da, da, in subconstientul tau el s-a achitat de datorie, strict pentru serviciul facut si te scutesti de dezamagirile pe care prietenii tai, parca se simt obligati sa t-i le administreze.
Vezi, nici nu e atat de greu. Intr-o prima octava, daca renuntam la a mai conditiona gesturile, faptele sau gandurile noastre de ale celorlati, am trai un pic mai linistiti, mai fericiti. Lucrurile se complica atunci cand marfa tranzactionata sunt sentimentele. E greu sa accepti ca iubesti cu o pasiune devoranta pe cineva care nu da doi bani pe tine. E frumoasa, incerci sa o impresionezi cu umorul tau, cultura, masina, banii, sacrificiile pe care esti gata sa le faci, renunti la vise, te certi cu lumea, te faci distribuitor de flori, actionar la magazinul de bijuterii, incepi chiar sa-l citesti pe Sade, iar ea...fuge cu derbedeul ala nespalat si obraznic, sau mai rau, tu o iubesti atat de mult incat stai ca pechinezul pe langa ea intuindu-i fiecare dorinta, iar ea dupa ce se desparte de tine politicos, pupandu-te pe obraz, se suie in merecedesul ca o balena alba, condus de nu stiu ce principe de la Strehaia...
De cate ori nu te-ai simtit nedreptatit de viata, adica tu ai urmat toate regulile si ale oamenilor, si ale lui Dumnezeu, ai fost in banca ta, nu ai suparat pe nimeni, ai invatat, ai devenit cel mai bun in meseria ta, si vine superficialul ala, fiul risipitor, rebelul care nu respecta pe nimeni si nimic, lenesul care iti ia coroana, te lasa cu buza umflata, toti trec pe langa tine si abia daca te observa, sedusi fiind de un...nici nu mai ai cuvinte...Suferi, iti frangi mainile. Succesul lui te otraveste, ai vrea sa moara...Bucuria lui e cockteil de cioburi pisate pentru tine. Ura te cuprinde pana te distruge...Ce pret imens pentru o biata asteptare, de bun simt, de altminteri.Sau, iti cresti cu greu copiii, ii inveti ce-i mai bine pentru ei, le dai totul, si cand se fac mari, pleaca la casa lor. Stai atunci singur si tresari de fiecare data cand suna telefonul, dar e un prieten, sau vecina...Te gandesti cate ai facut pentru ei...macar o data pe saptaman sa vina si ei la cina, asa ca pe vremuri. E atata singuratate in viata ta pentru ca te simti sarac. Ai tot dat dar, nu ai primit nimic. La intrebarea asta fundamentala si eterna, Hristos a dat un raspuns sublim din care ne mai putem hrani si astazi.: „ pasarile cerului, canta toata ziua, nu-si fac nici o grija, oare nu gasesc ele in fiecare zi hrana, sau crinii, cine se poate lauda cu vesminte mai frumoase ca ale lor, daca Domnul are grija de toate acestea, cum oare ar putea su nu se ingrijeasca de copiii lui!?”. Secretul e simplu: pasarile nu asteapta nimic in schimb, nici crinii, nici trandafirii, natura isi canta opera total dezinteresata si tocmai de aceea primeste tot ce are nevoie! Ti-am scris toate astea, acum, pentru ca am primit odata un cadou inestimabil,pe care vreau sa-l impart cu voi, si ca sa nu ne dazamagim reciproc va spun si pretul, il veti gasi in randurile de mai jos:
„ Azi nu sunt ingrijorat,
Sunt recunoscator pentru tot ce am,
Lucrez cu severitate asuprea mea,
Sunt bland si generos cu semenii mei”!

Oreste Teodorescu - Revista Tango

3 comentarii:

  1. DA,putina liniste! ghizela

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e simplu, dar cred că, cu timpul înveți că, în toate așteptările tale îl cauți, de fapt, pe Dumnezeu și că doar prin el vei fi îndestulat și nu prin ceea ce îți pot oferi oamenii ... De aceea, cred, contează atât de mult să ai credință, pentru a fi fericit cu adevărat ...
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, neincetata cautare a Divinului, a linistii interioare.

    RăspundețiȘtergere