miercuri, 13 aprilie 2011

Doina comandantului


Frunza verde iasomie bis
Doamne ce mi–a fost dat mie
Ca sa zac în puscarie bis
Nimeni în lume nu stie
N'are cin'sa ma mângâie,
Când mi–e inima pustie.

A'nceput prigoana mare,
Legionari si Legionare,
Zac cu lanturi la picioare.
Rabda Doamne daca poti
Legionarii'nchisi cu totii
Cu tâlharii si cu hotii.

Doamne cin'sa faca parte
Horia e dus departe,
Caci dusmanii i–au vrut moarte.
Dar pe drumul zorilor,
Gândul lui e calator,
Sa ne–aline al nostru dor.

Horia va auzi,
Jelea care–o jeluim,
Doinele ce le doinim.
Si–or sa vina Legionarii,
Pe cai albi de Capitani,
Sa ne scape de dusmani.

3 comentarii:

  1. Extraordinar crez au avut acești martiri ai neamului, de aceea spiritul lor a dăinuit și renaște puternic astăzi, când țara este în suferință. Diana

    RăspundețiȘtergere
  2. Avand in vedere cele intamplate de-a lungul istoriei,constat cu stupoare(bine,asta am constatat mai demult)cat de "bolnav" poate fi omul in raport cu semenii ,atunci cand este adeptul unei ideologii.Alina

    RăspundețiȘtergere
  3. La mai multi oameni bolnavi de patriotism! ;)

    RăspundețiȘtergere