Doina inchisorilor

de Simion Lefter

Du–te dorule cu bine,
La parintii mei din sat
Si le spune ca feciorul
Lor, a fost întemnitat.

De–i vedea plângând pe mama,
Lânga vatra în pridvor,
Sterge–i ochii cu naframa,
Spune–i ca de ea mi–e dor.

De–i vedea plângând pe tata,
Pe carare la izvor,
Suferinta i–o alina,
Spune–i ca de el mi–e dor.

Du–te dorule, cu bine,
La iubita mea din sat
Si îi spune ca iubitul
Ei, a fost întemnitat.

Du–te dorule prin lume
Si te'nalta pân'la cer,
Si la toata lumea spune,
C'a învins "Garda de Fier".

Nemuritorul

de Pavel Coruţ

Cu mult mai tare decât voi,
E Omul care poartă
Speranţă moartă-n ochii goi,
Credinţa-n suflet, moartă.

Un capăt de speranţă-aveam,
Voi l-aţi aflat şi l-aţi ucis.
Zadarnic! Din eternul Neam,
Am înviat speranţă-vis.

Credinţa-n viaţă, dram cu dram,
Mi-aţi omorât-o în dureri
Dar a-nviat-o-al Vieţii ram,

Din trupu-mi, carne-aţi sfâşiat
Şi oasele mi-aţi tras pe roţi,
De vraja Vieţii înviat,
Eu vă privesc în ochi pe toţi.

Zdrobit, în pulbere căzut,
Lovit în şfichiuri de nevoi,
M-am ridicat cum n-aţi crezut:
Cu mult mai tare decât voi.

Minciuna stă cu regele la masă…

Alexandru Vlahuță

Minciuna stă cu regele la masă…
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.

O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,
De-atâtea griji e-mpresurat un rege!
Atâtea-s de aflat! Şi, se-nţelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.

Ce ţară fericită, maiestate!…
Se lăfăieşte gureşa Minciună.
Că numai Dumnezeu te-a pus cunună
De-nţelepciune şi de bunătate

Păstor acestui neam ce sta să piară,
Ce nici nu s-ar mai şti c-a fost, sărmanul,
De nu-şi afla sub schiptrul tău limanul,
De nu-ţi sta-n mână bulgăre de ceară.

Că tu sălbatici ai găsit aice,
Sălbatici, şi mişei, şi proşti de-a rândul,
Ş-o sărăcie cum nu-ţi dai cu gândul…
Dar faci un semn, şi-ncep să se ridice

Oştiri, cetăţi, palate lume nouă,
Izvoarele vieţii se desfundă;
De pretutindeni bogăţii inundă;
Şi tu le-mparţi cu mâinile-amândouă.

Azi la cuprinsul tău râvneşte-o lume.
E-o veselie ş-un belşug în ţară,
Că vin şi guri flămânde de pe-afară.
Tot crugul sună de slăvitu-ţi nume.

Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e…
Cresc flori pe unde calci, şi râde firea.
Tu-mparţi norocul numai cu privirea.
Încai ţăranii zburdă pe la sate!…

Şi-i place regelui. E lucru mare
Cum farmecă pe regi Minciuna. Drept e
Că ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasă desfătare.
. . . . . . . . . . . . . . .

Măria-ta, e un străin afară,
Cam trenţăros, dar pare-un om de seamă,
Şi… Adevărul parc-a zis că-l cheamă…
De unde-o fi… că nu-i de-aici din ţară.

Minciuna palidă-şi topeşte glasul:
O, nu-l primiţi! Îl ştiu, e vestitorul
De rău, ce face pe-atotştiutorul
Şi vede prăbuşirea la tot pasul.

E cel ce împotriva ta conspiră.
Invidia în inima lui geme
Şi gura lui e plină de blesteme.
Tu nu poţi auzi ce vorbe-nşiră…

Şi totuşi, zice regele, să vie!
Dovadă că chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac şi monarhii câte-o nebunie…

Privind în ochii regelui, străinul,
Cu braţele pe piept încrucişate,
Răspică vorba: Ţara, maiestate,
E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul,

Căci muzici cântă-n juru-ţi. Şi slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurară,
De nu mai poţi vedea pe cei de-afară,
Pe bunii tăi supuşi cei mulţi şi harnici.

Că n-ai cercat spre ei să-ţi spinteci cale
Să ştii şi-n ţara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decât spinări încovoiate
Şi guri deschise laudelor tale.

Că de-a fost om să-ţi steie drept în faţă,
Ca pe-un vrăjmaş, l-ai depărtat de tine.
Bătrânii pier. Dar oaste nouă vine,
Şi dureroase lucruri mai învaţă!

Părăzi, decor de teatru, luminaţii,
Tot ce pe vulg şi pe copii înşală,
Aceasta-i toată slava ta regală.
Pe tristul gol din juru-ţi decoraţii!

Tu-n ţara asta nu vezi decât raiul
Ce-ai tăi ţi-l ticluiesc într-o clipită:
Ruină-i sub hârtia poleită,
Sub crăngi de brad trosneşte putregaiul,

Dar tu eşti fericit. Linguşitorii
Înalţă imnuri proslăvirii tale
Şi fac să n-auzi cântecul de jale

Cu care-şi adorm foamea prăşitorii.
. . . . . . . . . . . . . . .
Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate!

Sau nu l-ai înţeles, şi e totuna.
De sus şi până jos s-a-ntins Minciuna
Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate.

Iar ca să-ţi dea o spumă de mărire,
Ca pe-un copil te poartă şi-ţi arată
Sclipiri şi flori… Afla-vei tu vrodată
Cumplita vremilor destăinuire?…

Şi ce speranţe se puneau în tine,
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale,
Cu pâine şi cu sare!… Osanale!

Mântuitorul lui credea că-i vine.
Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale!
. . . . . . . . . . . . . . .
Şi ce credinţă trist-o să-i rămână;

Că n-ai putut spre el întinde-o mână,

Din greaua platoş-a trufiei tale!
. . . . . . . . . . . . . . .
C-acestea nu l-au deşteptat pe rege,

Că Adevărul a fost dat afară
Şi slugile l-au îmbrâncit pe scară,
Fireşte, de la sine se-nţelege.
*

Trec anii. Şi ce dulce-i amăgirea!
Tu zeu eşti printre regi! Mărire ţie!…
În jâlţu-i moale, tolănită, scrie
Cu pana ei de aur Linguşirea.

De-abia se isprăveşte-o sărbătoare,
Şi-ncepe alta. Muzicile cântă…
Îmbracă-te-n podoabe, ţară sfântă,
Să nu mai ştie nimeni ce te doare!
. . . . . . . . . . . . . . . .

Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Ce-i hreamătul acesta care creşte?
Se zguduie pământul şi mugeşte,
Ca marea, când o biciuie tempesta.

Se-nalţă flăcări, braţe desperate,
Spre ceru-ntunecat, pustiu şi rece.
Năprasnic vântul nebuniei trece
Şi spulberă noianul de păcate.

În vaiete se prăbuşeşte-o lume
Clădită pe minciuni. Dar ce mânie!
Cum şuieră cumplita vijelie!
Sar fraţii între ei să se zugrume.

Uscata brazdă cere iarăşi sânge.
Femei cu părul despletit, nebune,
Şi-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ură ce zăgazu-şi frânge!

Deschide ochii mari bătrânul rege
Şi, tremurând, din jilţu-i se ridică.
Au cine liniştea lui scumpă-i strică?
Ş-al vremii rost el tot nu-l înţelege.

Scrisoare din Basarabia - Grigore Vieru

Cantec de lupta

de C. Savin
Melodia: "Treceti Batalioane"...

Un cântec de jale, un cânt de durere,
Rasuna prin munti si câmpii.
E marsul de lupta, de reînviere,
Ce–l cânta ai tarii copii. bis

Române, deci vino azi, vino la lupta
Si nu da un pas înapoi,
Ruina ti–i casa, furat ti–i pamântul,
Copiii flamânzi îti sunt goi.

Si vin muncitorii, si vin toti plugarii,
S'aduna vitejii Români,
Vrem moarte cu totii în lupta viteaza,
Decât sa fim slugi la straini.

Încinge deci, spada cea grea, legionare,
Loveste mârsavul dusman,
'Nainte cu "Garda de Fier", înainte,
Traiasca al nost' Capitan.

Anti-Daca...

De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul- si c-un cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;
De nu amai o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept;
De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il sui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu–nvingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel ;
De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa ,talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu, poti altele scorni;
De poti sa faci intr-una dintr-un castig, o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn;
De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii,
Cand toti striga :”nainte!” doar tu sa strigi :”napoi!”;
Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni,tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic;
Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau
Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi intre Domni, Intaiul, dar niciodata OM.

O alta limba mai frumoasa nu-i

Un poem-oda inchinat limbii romane interzis in 1958 in Moldova sovietica de slugile ocupantilor.In 1958 poetul basarabean Victor Teleuca scrie poemul-oda incinat limbii romane «O alta limba mai frumoasa nu-i»,a carui publicare ii este refuzata in mod repetat, din cauza subiectului abordat:


Mai dulce si mai buna decat toate
e pentru mine limba mea
si pentru tine limba ta,
si pentru dansul – limba lui –
o alta limba mai frumoasa nu-i
din care omul cantecul isi scoate.
Auzi? In limba mea
pe cer rasare prima stea,
si-n toate limbile la fel
Luceafarul rasare clar, fidel.
Aici, pe-acest picior de plai,
vin rodnici ani in evantai
si-n limba mea ca-ntr-un izvor
e-un cer rasfrant multicolor.
Si-n limba asta dac-o stiti,
pamantul, painea i-o sfintiti,
si truda omului ce-o face.
Cu ea cantam fratia, pacea.


Cand spune omul ca-i saraca,
sarac ii el, nu-s limbi sarace,
lui poate limba sa nu-i placa,
dar mie orice limba-mi place
si pentru mine limba mea
e-n lumea cerului o stea.

Atingi o frunza-n codru ei
si frunza scapara scantei,
cand vii in codrul ei umbros,
te faci mai tanar, mai frumos;
cand bei din apa ei adanca,
se prinde rod pe varf de stanca.

E limba mea, pe care mama
mi-a pus-o-n suflet pentru drum
si-asa-i de noua si bogata,
ca n-o stiu bine nici acum.

(Victor Teleuca, 1958)

«Sunt convins ca nicaieri in lume nu s-au scris atatea poezii despre limba ca la noi in Basarabia. E clar de ce. Starea critica a limbii. Printr-o lege odioasa era sortita pieirii pentru a fi treptat inlocuita cu alta. Intr-un fel sau altul poetii nostri au cate una, doua, trei si mai multe poezii la aceasta tema. (…)

Desigur, treptat, cand problema limbii nu va mai fi o problema, toate poeziile noastre, cate le-am scris noi toti si le vom mai scrie, cu facliile aprinse in mana, vor forma o Cale a Victoriei limbii, o cale asternuta cu flori pe unde va trece spre ziua de maine nicicand invechita, nicicand intrecuta poezie «Limba noastra», pe care a scris-o inainte de sfarsitul sau tragic poetul nostru basarabean Alexei Mateevici.
(Victor Teleuca, 1997)

Victor Teleuca s-a nascut in anul 1932 la 19 ianuarie, în satul Cepeleuți, fostul județ Hotin.

In 1977 fondează și conduce până în 1983 hebdomadarul “Literatura și arta”, unde promovează valorile culturii naționale,ceea ce contravenea politicii guvernanților comunisti sovietici în domeniul presei și literaturii la acel moment. La plenarele și ședințele biroului c.c. al P.C.M., I.I. Bodiul, primul secretar al c.c. precum și alți activiști de partid de rang înalt i-au adus învinuiri de românizare a zirelor, l-au acuzat de naționalism. În urma unor jocuri din culise a puterii, în care au fost antrenați colaboratori ai ziarului și colegi de condei (un grup de șapte scriitori au semnat și trimis o scrisoare colectivă la comisia de control și revizie a p.c.u.s.) a fost destituit din post. Nu este editat timp de 15 ani. La începutul anilor ’90 poetul este învinuit de aceiași colegi de condei precum că chipurile ar fi fost “slujitor al regimului comunist”. De atunci nu mai revine în activitatea Uniunii până la sfârșitul vieții și se consacră întru totul scrisului (inclusiv publică o serie de articole, prin care a reabilitat eseul filosofic) și studierii aprofundate a filosofiei (Platon, Aristotel, Descartes, Bergson, C. G. Jung, F. de Saussure, M. Heidegger, Wittgenstein, I. Kant, J. F. Lyotard, A. Moretti, O. Wilde, Lao-tse, C. Noica, L. Blaga, M. Mamardașvili, V. Nalimov, A. Ceanîșev…). Este tradus în rusește (Paralele). Călătorește în Cipru, Suedia și Mongolia. Pe parcursul anilor vizitează Lituania, Letonia, Estonia, Tadjikistanul, Ucraina, Belarus, Armenia, Iakutia.

La 12 august 2002, după o grea suferință, se stinge din viață.

Eu POT!

Alin Balasoiu

Eu POT! Este-nceputul
Ce duce spre succes!
Eu POT! Este CUVANTUL!
Sa-l spui cat poti de des!

In viata nu castiga
Neaparat ce-l ce-i mai bun.
Degeaba-i bun, de are frica
Si "eu nu pot" in sine-si spun!
I-ajung din urma si-i intrec
Acei ce pot sa creada,
Acei ce-si spun "Eu POT
Sa-ntrec si Lumea-ntreaga!"

De-ar fi acum ca sa rezum
Si-ntr-un cuvant sa te-nvat tot:
Arunca orice "NU", iti spun!
Gandeste doar "Eu POT!"

**********************

Eu POT! Este-nceputul
Ce duce spre succes!
Eu POT! Este CUVANTUL!
Sa-l spui cat poti de des!

Radu Gyr - Ne vom intoarce intr-o zi

Tudor Gheorghe - Antiteze

Versuri, Radu Gyr.

Imnul lagarelor

de Valeriu Cârdu

Din lacrimile'mbelsugate
Ne cresc prigoanele pe umar
Sunt dusi flacaii fara numar,
Pe drumurile blestemate.

Purtam catusele haine,
Cu fruntea sus între zabrele,
Usor trec ceasurile grele,
Când biruinta sfânta vine.

Refren: S'a prabusit de–acum dusmanul,
Se'nalta'n zari de foc minunea,
Strigati: "Traiasca Legiunea
Si Neamul sfânt si Capitanul".

Din fulger spada si din para,
Un neam pornit pe drumuri sfinte,
Cu pas de flinte si morminte,
Peste morminte sa rasara.

Peste furtuna vremii bate,
Un ceas de plata si dreptate.
Ni–l cer strabunii si parintii,
Cântati! E ceasul biruintii.

Refren: ......

Peste mormantul tau sfant...

de Simion Lefter

Peste mormântul tau sfânt dela Putna,
Lacrimi vãrst–am suvoi,
Ca tara'ntreaga se zbate'n lanturi,
Stefane vino la noi! bis

Adu–ti pandurii, aduna–ti vultanii,
Adu–i ca noi vrem razboi,
De–atâta jale si de durere,
Tudore vino la noi! bis

Dreptatea noastra se zbate în lanturi,
Românul piere'n nevoi,
Cu teapa astazi te cheama tara,
Tepese vino la noi! bis

Te vrea Moldova, te cere Ardealul
Si Jiul leagan de eroi,
Din Nistru, Tisa, te cheama tara,
Mihai vino la noi! bis

Mihai, Tepes, Tudor si Stefan,
Veniti din vremuri la noi,
Ne cere Neamul o noua jertfa,
Codrene vino la noi! bis

Dealul Negru

de Misu Gaftoiu

Noi, legionarii lui Codreanu,
Din munca ne–am facut un crez,
Si'n toate partile pornit–am
Echipele de camasi verzi.

Din Cluj în zi de sarbatoare,
La Dealul Negru am pornit,
Sa ajutam pe Motii care
Atât amar au suferit. bis

Din zori si pâna însereaza,
Cu totii noi cu drag muncim,
Sub cerul ce ne privegheaza
O scoala noua sa cladim.

Se stinge var, se scoate piatra
Si din paduri se taie brazi
Si'n cântece legionare,
Lucreaza dragii camarazi.

Carutele aduc nisipul,
Din Turda ne–a sosit ciment
Si'n graba mare noi turnat–am
Pentru vecie fundament.

Iar seara'n jur pe lânga focuri,
Ca'n vremurile stramosesti,
Tot despre Capitan ai Garda,
Ne spune Banea la povesti.


În timpul noptii în coliba,
Dormim cu Capitanu'n gând
Si toti visam o tara noua,
De maretie stralucind.

Din munca noastra se ridica
Maret locas în sus spre cer
Spre fericirea tarii noastre
Si'n cinstea Garzilor de Fier.

Asa ti-au frant grumazul, cu odgon

de Ion Tolescu


Asa ti-au frânt grumazul, cu odgon,
Cu ritual iudaic si mason...
Si peste tine sapte tone-au pus,
Sã nu te fure, au spus, ca pe Iisus...

De-atunci la noi cu fiece mormânt
Se-naltã muntii fremãtând,
Si creste pruncul legãnat la sân
Ca frunza-n creanga codrului bãtrân...

Ca freamãtul pãdurilor adânci
Inima ta se-naltã-n noi de-atunci...
Cã-n piepturile noastre bate

Lumina mortii tale-ngemãnate
Cu busuiocul sfânt de la icoane
Mireasma jertfei tale, Cãpitane!

Fat-Frumos

de Tudor Arghezi

Unde-a plecat, cãlare, Fãt-Frumos,
De nu se mai zãreste nicãierea,
Oricât si-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?

Muntii pustii, cu piscurile catã
Mâhniti, din cer, în valea de granit,
Ca sã-l mai vadã, cel putin o datã,
Viu dacã-i viu, sau mort de-o fi murit.

Cântecul lui, de care tara toatã
Era învãluitã ca-ntr-un vis,
De sta si ochiul soimilor închis
În ascultare, s-a oprit deodatã.

S-a rupt din codri, s-a pierdut din ses
Si, goalã ca de suflet, tristã, tara
Nu mai gãseste parecã-nteles.
De ce e ziuã si se lasã seara.

Fluierul lui cânta si-n cingãtoare,
Si zeci de sate albe, fermecate,
Cu sute de feciori si de fecioare,
Îl ascultau doinind pe înnoptate.

Se desteptau cu doina lui în zori,
Se-ndrãgosteau la cântecele sale
Si se simteau logodnicii usori
Si mai frumosi, cãlcând în iarba moale.

Împrietenit cu cerbii si mistretii
Si nins cu fluturi jucãtori în cete,
Jivinele-l priveau ca niste fete
Si cu sfiala dulce-a tineretii.

Unde-a plecat cã n-are nimeni stire
Fãtul-Frumos, cu negre plete grele,
Cu ochi albastri, plini ca de mãrgele,
Si cu sprinceana-n jurul lor subtire?

A coborât din munti, pe stânci, cãlare,
Si patru nopti a scãpãrat pãmântul,
De subt copitele nerãbdãtoare
Ce s-au luptat cu cremenea si vântul.

Si luându-si fluier, însã si secure,
Si arme grele, -n mâna lui usoare,
Trecu, ca o sãgeatã prin pãdure,
Si ca un fulger purtãtor de soare.

El strãbãtu întreaga tarã,
Iar Dunãrea nevrând sã-i facã loc
O spintecã, sburdând, pe la mijloc
Cu pieptu-n unde si cu coifu-afarã

Si s-ar fi zis cã negrul armãsar,
Cu nãrile suflând la fata apei,
Pe Dumnezeu îl duce, sau mãcar,
Pe un trimis al lui Traian si-al Papei.

Neamul ursuz din tãrmul de sub lunã,
Neam trist, urât, si hâd si sângeros,
Amenintase doinele lui Fãt-Frumos,
Mândria lui si voia lui cea bunã.

Iar Fãt-Frumos, oprindu-se din cânt
Simtii, din sânge, flãcãri cã se-adunã,
Si-n glas, în vorbe, -n pâine si pãmânt,
Dogoarea cerului strãbunã.

Si o luminã nouã-n viata lui,
Si o chemare din Tãrii si noapte -
Si-n toate glasul nu stia al cui,
Si un îndemn de semne si de soapte

Nemaistiute, nemaiîncercate
Ce se iscau si se topeau în salbe,
Cã lua vãzduhul chipuri aripate
Si se-ngrosau într-însul forte albe.

Se ridicau talaze mari de mare,
Frunza suna ca zalele, si-o zare
Era ca o tipsie izbitã de sãgeti.
Murmur de fier si suier de urale,
Într-o urzire crâncenã de vieti,
De lãnci împiedecate în zãbale.

Acum s-a dus dusmanul sã-l rãpuie:
Ori sã-l înece-n sânge si-n vâltoare,
Ori bezna lui ziditã sã descuie -
În stare si de milã, dar si de necrutare -

Cum va voi, cãci vrednicul urmas
Al lui Stefan si Tepes împreunã,
Ridicã si altare din stei pentru vrãjmas,
Dar si tepoaie-nalte, cu protãpirea bunã.

Tu, Tarã, -asteaptã cântecele iar
Sã se strecoare-n ramuri linistit,
Din rãsãritul mare-n asfintit,
De la hotar pãnã-n hotar.

Imn mortilor

de Radu Gyr


Morminte dragi, lumina vie,
sporite'ntr'una an de an,
noi v'auzim curgand sub glie,
ca un suvoi subpamantean!

Ati luminat cu jertfe sfinte
pamantul, pana'n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.

Ascunse'n lut, ca o comoara,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma'n tara,
va regasim mereu in noi!

De vi s'au smuls si flori si cruce
si daca locul, nu vi-l stim,
tot gandul nostru'n el v'aduce,
ingenuncheri de heruvim.

Morti sfinti in temniti si prigoane.
Morti sfinti in lupte si furtuni,
noi am facut din voi icoane,
si va purtam pe frunti cununi.

Nu plangem lacrima de sange,
ci ne mandrim cu-atati eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plange,
ci se cumineca prin voi.

Imnul tineretii legionare

Radu Gyr

Sfânta tinerete legionara,
Cu piept calit de fier si sufletul de crin
Iures ne-nfrânat de primavara
Cu fruntea ca un iezer carpatin,
Cu bratele suim în soare
Catapetesme pentru veac;
Le zidim din stânci, din foc, din mare
Si dârz le tencuim cu sânge dac...

Garda, Capitanul
Ne preschimba-n soimi de fier
Tara, Capitanul
Si Arhanghelul din cer.

Moartea, numai moartea legionara
Ne este cea mai scumpa nunta dintre nunti,
Pentru sfânta cruce, pentru tara
Înfrângem codrii si supunem munti;
Nu-i temnita sa ne-nspaimânte,
Nici chin, nici viforul dusman;
De cadem cu toti, izbiti în frunte,
Ni-i draga moartea pentru Capitan!

Sfânta tinerete legionara,
Suim biserici, stam viteji în închisori...
În prigoana orisicât de-amara
Cântam si ne gândim la Nicadori,
Purtam în crivat si în soare
Lumini pentru biruitori,
Pentru cei viteji zidim altare
Si-avem doar gloante pentru tradatori!

Imnul legionarilor cazuti

Simion Lefter

Plânge printre ramuri luna,
Noptile-s pustii,
Caci te-ai dus pe totdeauna,
Si n-ai sã mai vii.
Pe cararile umblate
Denoi te-am catat,
Te-au uitat pân-astazi toate,
Si ai tai te-au uitat.
Numai vântul mai suspina,
Dulcele tau cânt,
Peste florile ce-alina,
Tristul tau mormânt.

Ca o lacrima de sânge,
A cazut o stea,
Drum de foc si biruinta
Pentru Garda ta.

Bate vântul peste ape,
Trece timpul greu,
Noi mereu te plângem, frate,
Iar tu dormi mereu.

Chemarea jertfei

de Bartolomeu Livezeanu

Prin furtuni,
Închisori, noi trecut–am,
Miselii si tradari am calcat.
Suferinti ne–au calit în credinta,
Pentru Cruce viteji noi am luptat.
Sa se'nalte prin noi întreg neamul,
Straluceasca Legiunea în veci,
Si sub steagul cel verde de–apururi
În rânduri de eroi tu ai sa treci.

Refren: Legionare,
Legionare,
Ca pe vremuri stramoseati,
Jertfa ta sa fie mare,
Fala neamului s'o cresti.
Legionare,
Legionare,
Sfânt Arhanghel'ti cere iara:
Înfrunta–ti senin toti dusmanii,
Si–arunca–ti calaii în para.
Legionare,
Capitanul te–a chemat
Legionare stii sa mori,
Legionare esti ne'nfricat.

Glas de–azur
si porunca, rasuna,
Azi prigoana cea aspra va trece.
Legionarii viteji se aduna
Si lovesc în cei ce–s far'de lege.
Din adâncuri se'nalta Legiunea,
Lanturi cad si'nchisori se deschid;
Capitane mereu vei fi îndemnul
Prin jertfe de eroi ai biruit.

Refren: ......

Marsul biruintei

de V. Zeanã

Venim cântând de ziua învierii,
Desprinsi de pe golgotele durerii,
Cu pumni de fier si fruntile rebele
Zdrobind catuse si robii misele.

Sub pasii nostri urla uragane
Si gem scrâsniri de oase subterane,
În ochi scânteie ura viforoasa
A unui neam vândut la el acasa.

Refren: De–un Capitan, drept, ca un stâlp de para
Si–un neam strain în propria lui tara,
Nimic, nu va putea sa ne desparta
Si–oricând stam drepti bis
Si gata pentru moarte. bis

În noi se zbat cu trupuri sfârtecate,
Martirii rastigniti pentru dreptate,
Si–atâtea suferinte milenare,
În noi îsi taie val de razbunare.

I–om despica, cu grele târnacoape,
Pe cei ce–au vrut mormântul sa ni–l sape,
Si–om trece peste lesuri în vâltoare
Cu Garzile de Fier biruitoare.

Refren: ......
Cu pasi de foc dam buzna în istorii,
Setosi de fapte si flamânzi de glorii,
Titanic Neamul îl urcam în spate,
Pe culmi sublime în eternitate.

Venim cântând din prigoniri barbare,
Sa faurim o tara ca un soare,
În cruciada verde si viteaza,
Si Dumnezeu ne binecuvinteaza.

Refren: ......