Geme inima în noi

De necazuri şi nevoi
Ochii plânşi privesc în zare
Şi aşteaptă îndurare.

Munţii noştri aur poartă,
Noi cerşim din poartă-n poartă
Holda noastră-i aurie
Noi pierim în datorie.

Vai de noi şi iar de noi
Dăm ca racul înapoi,
Sărăcia ne-urmăreşte,
Şi de zile ne găteşte.

Că noi toţi avem un nume,
Toţi avem o soartă-n lume.
Pentru tară şi dreptate,
În noi toţi un suflet bate.

Hai români să ne trezim
Si să nu mai suferim.
Că cei ce ne urgisesc
Nu au suflet omenesc.

Hai să coborâm în vale
Să oprim duşmanu-n cale.
De la pâne, de la sare
Şi să-l dăm peste hotare.

Hai să punem santinele
Şi sub soare şi sub stele
Şi-n ascunsuri şi apoi
Hoţii-n beci, prada-napoi.

Hai pe cei ce fac trădare,
Jafuri în administrare
Şi hoţii la drumul mare
Să-i dăm la spânzurătoare.

Unde-i unul ni-i putere
La nevoi şi la durere
Unde-s mulţi puterea creste
Si duşmanul o păţeşte.

Valeriu Dugan, ţăran din Bucovina

Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib