Adevarul despre apa imbuteliata

Suntem convinsi de faptul ca apa de la robinet este poluata, insa cumparam cu incredere diferite marci de apa imbuteliata, fara sa ne punem problema daca lichidul din interior este intr-adevar pe cat de pur se pretinde. Diferentierea dintre o apa curata si una cu bacterii nu se poate face foarte usor, nici vizual si nici gustativ, ci doar in urma unor analize specifice.
Afla insa in continuare de ce ar trebui sa pui la indoiala acuratetea apei pe care o platesti, imbuteliata in PET-uri:

Este posibil sa bei tocmai apa de la robinet
Daca tu credeai ca apa minerala sau plata pe care o cumperi din comert este adusa de la izvoare naturale, din munti, afla ca te inseli amarnic. Nu trebuie sa crezi chiar tot ce se spune in reclame. Este vorba doar de o strategie de marketing, folosita, bineinteles, pentru cresterea vanzarilor. De cele mai multe ori este vorba de apa de la robinet, purificata si imbogatita chimic cu minerale. Asta e tot. Totul este impachetat in ambalaje atragatoare si vandute cu un anumit pret. Astfel, “izvoarele naturale” de care vorbesc reclamele nu sunt decat sursele de apa locale.

Apa imbuteliata nu este tocmai pura
Marcile de apa minerala folosesc foarte des termeni ca: “pur”, “natural” si “curat”. Culmea, de multe ori tocmai apa imbuteliata se prezinta mai toxica decat cea de la robinet. Un studiu din SUA al Consiliului de protejare a resurselor naturale a aratat ca aproape 22% din brandurile de apa testate contineau cel putin un tip de contaminare cu substante chimice la un nivel mult peste cel admis pentru protejarea sanatatii.

Apa imbuteliata este depozitata in spatii improprii
Apa imbuteliata nu este tinuta la frigider, ci la temperatura camerei. Aceasta este greseala producatorilor si ulterior a comerciantilor. La randul lor, consumatorii pastreaza apa imbuteliata chiar la temperaturi mari, pe perioade mari de timp. Apa de la robinet este, prin comparatie, mult mai curata decat cea imbuteliata, prin simplul fapt ca ea circula la temperaturi mult mai scazute, fapt ce nu lasa bacteriile sa se dezvolte, asa cum se intampla in cazul apei cumparate.
Sticlele de plastic – de trei ori problematice
Pe de o parte, PET-ul nu reuseste sa pastreze calitatea apei pe perioade mari de timp. Plasticul nu are nici un fel de proprietate de izolare a apei din interior, astfel incat bacteriile si substantele toxice se pot inmulti incontrolabil, mai ales din cauza depozitarii inadecvate, in soare si la temperaturi mari.
Pe de alta parte, sticlele de plastic reprezinta o adevarata amenintare pentru mediul natural. Doar 16% din cantitatea de sticle de plastic este reciclata, si aceasta doar in cele mai dezvoltate state ale lumii. Pentru a se degrada, o sticla de plastic are nevoie de o perioada cuprinsa intre 400 – 1000 de ani.
In plus, sunt folosite anual 17 milioane de barili de petrol pentru realizarea PET-urilor. O risipa imensa, care duce automat la un pret ridicat pentru fiecare sticla de apa imbuteliata, de 4000 de ori mai scumpa decat aceeasi cantitate de apa luata de la robinet.