Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
Frumoasă ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.
Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
Şi-mi primeneşte sufletul de zgură,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură.
Sub crucea grea ce mă apasă sânger
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă,
Din când în când din cer coboar-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.
Mă plouă-n taină razele de soare,
Iisus m-adapă-n veci cu Apă Vie,
Grăuntele zvârlit în groapă-nvie
Cu haina îmbrăcat, de sărbătoare;
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.
Refren: Sub flacăra iubirii arzătoare
Din zori de zi şi până-n noapte-aştept,
Te chem şi noaptea, ghemuit cu capu-n piept:
Iisuse, Iisuse!
Încet mă mistui, ca o lumânare.
Cati vor intelege ca e flamand de hrana spirituala si de o curata credinta?[care,sa recunoastem a cam trecut pe un loc secund,si sper sa nu dispara!]ghizela
RăspundețiȘtergereStiu ca nu e foarte confortabil sa ai senzatia ca vorbesti cu peretii,insa sunt convinsa ca oamenii care vor sa inteleaga anumite lucruri,o vor face.Alina
RăspundețiȘtergereAsa este, uneori trebuie insa sa muncim, o munca spirituala plina de incercari si care ,aparent, nu da rezultate in prima faza, dar cu putina sarguinta si continuitate poate da multe roade.
RăspundețiȘtergere