Ingerul pazitor

Unul dintre multele mituri pe care Crestinismul le-a cules din vechile religii misterice se refera la ingerul Pazitor.
Cand se naste un copil, spun Vechile invataturi, principiile sale superioare nu se incarneaza deodata, ci treptat, ceea ce face ca nou-nascutul sa fie lipsit de corp mental in adevaratul sens al cuvantului si sa utilizeze doar un sub-corp mental al corpului sau emotional.
Aceasta il face fragil in fata circumstantelor vietii. De aceea, pana la varsta de sapte ani, este ajutat de compania neobosita a unui Elemental care ii sugereaza, ca o voce interioara, ce lucruri trebuie sa evite pentru ca sunt periculoase. Este vorba de o forma de manifestare a unui instinct inteligent sau cel putin antrenat, deoarece vom vedea mai tarziu ca Elementalii nu pot fi numiti cu exactitate inteligenti.
A fost reprezentat cu figura umana, in general cea a unei tinere foarte frumoase, impodobite cu aripi mari, care, conform unui simbolism vechi, reprezinta protectia, dar, in acelasi timp, prezenta mortii. Uneori poarta in mana o ramura de chiparos sau un simplu felinar.
Cu cateva exceptii, doar copiii pot sa-l vada si sa-l perceapa in vreun fel. Corpul sau este deosebit de plastic si asuma formele care ar putea fi cele mai placute pentru copil, iar daca acesta este receptiv il invata jocuri si ii prezinta Gnomii dansatori si pe nelinistitii Elfi care locuiesc in corolele florilor.
Ingerul Pazitor reprezinta inca un serviciu pe care Natura il ofera, fara exceptie, tuturor oamenilor. Din nefericire, cu trecerea ultimelor doua secole, contaminarea ambientala si automatismul cu care sunt educati copiii in orasele mari, fiind introdusi in viata adultilor inainte de vreme, diminueaza puterea de protectie a Naturii si ingerul Pazitor se transforma intr-un martor rigid si neputincios in fata degenerarii rasei umane.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.