Elementalii pamantului: Gnomi, Zane si Pitici

Denumirea este extrasa din grecescul genomos: „cel care traieste in interiorul pamantului". Aceste Spirite Elementale sunt la fel de variate ca si toate celelalte, mergand de la anumiti monstri (...) pana la piticii pe care-i aminteste folclorul fiecarui popor. Despre primii putem spune ca sunt in continua miscare, in expansiune si retragere, putand atinge marimi asemanatoare celor mai mari mamifere cunoscute. Cei din urma, cu un aspect umanoid, nu sunt de obicei mai inalti de doua palme.
Acestia din urma sunt cei mai cunoscuti: pitici sau omuleti inocenti, blanzi ori nemilosi asemenea copiilor. Sunt lipsiti de orice constiinta etica si nu putem spune despre ei ca sunt buni sau rai.
Zburdalnici din fire, le place sa rada de cei care-i cauta cu stangacie, dar, in schimb, sunt servitorii ascultatori ai adevaratilor Magi. Desi ar trebui sa fie de ambele sexe, nici povestile si nici propria mea observatie nu inregistreaza sexul feminin. Aspectul sugereaza de obicei o varsta matura, desi nu reprezinta ceea ce noi intelegem drept varsta, deoarece ei traiesc mai multe secole si nu cunosc ca noi varsta copilariei, a maturitatii si a batranetii. Infatisarea lor este intotdeauna la fel. Cu exceptia capului, care este mare in raport cu trupul, ca si in cazul piticilor umani, sunt bine proportionati.

Sunt intotdeauna imbracati si se pare ca, sub aspectul unor haine in stil taranesc, copiaza moda oamenilor care le sunt contemporani atunci cand se nasc, pastrand-o asa de-a lungul tuturor secolelor cat dureaza viata lor. Aceste haine nu par niciodata deteriorate, desi nu dau impresia nici ca sunt noi, ci mai degraba uzate si mototolite ca si cand ar fi foarte vechi, dar indestructibile.
Chiar si in cele mai mari grade de materializare, obtinute numai in conditii speciale si in locuri nefrecventate de oameni, nu emit sunete si nici nu le percep. Fug de Soare si iubesc lumina Lunii, a micilor candele si a licuricilor. Fiind domoli din fire, obisnuiesc sa stea mult timp nemiscati.
Marimea lor nu depaseste inaltimea unui pumn, nu sunt mai inalti decat degetul cel mare, dupa cum spun povestile pentru copii. Sunt foarte greu de observat de catre adulti, desi ei cred contrariul, deoarece in prezenta sau in apropierea oamenilor se ascund printre lucruri, in colturile mai putin luminate sau, profitand de puterea lor de a trece prin materie, in sertarele mobilei care nu au mai fost deschise de mult timp. Le place apropierea copiilor si le sugereaza locuri si pozitii pentru jucariile lor, dansuri si cantece, hore si jocuri de-a v-ati ascunselea. Neastamparati, fac vraji psihice care nu le permit adultilor sa-si gaseasca lucruri mici cum sunt creioanele, ochelarii, acele, cheile. Retragand valul, se distreaza vazand cum lucrurile pierdute sunt gasite uneori in locuri diferite de cele in care ar fi trebuit sa se afle, ceea ce presupune o anumita posibilitate de a le muta, desi este mult mai posibil ca vrajile lor, impreuna cu zapaceala, zbuciumul si supararea pe care poznele lor le provoaca oamenilor, sa determine persoanele care tin obiectul respectiv in mana sa-l lase in alt loc, fara a fi constiente de aceasta.
In epocile in care existau Asociatiile Breslelor, cand omul nu-si automatizase inca modul de lucru si cand arata un adevarat interes pentru el, micii Gnomi erau - asemeni artizanilor - insotitorii sai invizibili in atelier, ajutoarele lui la treburi. In cazuri exceptionale, unii ocultisti au reusit cu magia lor sa faca sa munceasca in ajutorul lor armate de Gnomi, materializati, cel putin in parte; dar acest tip de munci fortate nu sunt agreate de Elementali, carora le place sa aiba o anumita initiativa, echivalenta jocului sau distractiei.
Si in Orient a fost amintita de asemenea o varietate de Gnomi, sau pur si simplu mutatii ale acestora, care ajung sa aiba o aparenta umana normala si ii ajuta pe calatori pe drum, stiu sa vorbeasca si sa dea sfaturi, desi nu mananca si nu dorm ca oamenii si nici nu imbatranesc. In aceste cazuri sunt intotdeauna singuri, fiind confundati cu calugarii. In Grecia antica intalnim aceeasi versiune, pentru ca cei numiti monakhos erau emisarii lui Hermes si aveau ascunzatori la intersectiile drumurilor, ei pazind schiturile primitive. Despre ei se spunea ca nu mananca, nu iubesc si aproape nu vorbesc, preferand sa se faca intelesi prin semne. Traditia semnaleaza ca aveau in anatomia lor ceva diferit fata de oameni: varfurile ascutite ale urechilor, trasatura ce ii inrudea cu un alt tip de Elementali din paduri, care au fost mai tarziu numiti Silvani. Bereta tipica pentru Hermes avea rolul de a ascunde aceasta anomalie pusa adesea in legatura cu Mitul despre Regele cu urechi de magar, inzestrat cu puteri parapsihologice, la fel ca Midas.
Gnomii sau omuletii pot, daca doresc, sa se deplaseze cu o viteza extraordinara si sa ajunga instantaneu acolo unde vor sa fie. Astfel fac mici servicii Magilor pentru care lucreaza, avertizandu-i prin lovituri usoare in mobila si in alte moduri pe care le vom vedea mai tarziu. In ciuda faptului ca nu au un suflet cu un anumit grad de diferentiere ca oamenii, reusesc sa-l faca sa apara sub influenta unui ocultist care poate efectiv sa comunice cu ei.
Zanele sunt de asemenea Elementali ai Pamantului, desi exista multiple varietati si traditia literara si populara le exalta intr-atat, incat in multe tari numele lor este sinonim cu vrajitoare sau magiciana, ca in versiunile din Evul Mediu Timpuriu si Renastere ale Mitului lui Merlin din Saga regelui Arthur, in care Morgana apare ca Zana.
Infatisarea lor este asemanatoare oamenilor, iar inaltimea variaza intre dimensiunile unei persoane marunte si ale uneia normale.
Guvernate de asemenea de Luna, le place sa se intalneasca in locuri indepartate de orice prezenta umana si sa danseze in cerc pe pajisti inconjurate de paduri. Forma speciala de reproducere a ciupercilor, care configureaza o expansiune a speciei in forma de inel, a inrudit aceste vegetale, in traditia populara, cu horele Zanelor. Cert este ca Zanele sunt foarte pricepute in cunoasterea virtutilor ascunse ale plantelor si mineralelor. Abile in farmece, magii si vrajitorii, ele inspira vindecatorilor naturisti artele lor stranii si uneori rudimentare, in care se amesteca intuitia cu amintirea deteriorata a unei stiinte pierdute.

O anumita categorie este strans legata de oameni si in vechile monarhii obisnuiau sa dea nou-nascutilor daruri sub forma unor binecuvantari sau blesteme, daca imprejurarile erau negative. in general, le plac copiii si le sugereaza jocuri, ii protejeaza de pericole si le inspira telepatic actiunile care sa-i mentina vioi si bucurosi.
Sunt atrase de delicatese si de dulciuri, ale caror mirosuri si dublu eteric le tenteaza sa caute compania umana, nu intotdeauna placuta pentru ele. Le plac sunetele armonioase si figurile geometrice circulare. Au aspect feminin, nu stiu daca exista si barbati. Ele nu reprezinta latura feminina a Gnomilor, dupa cum se crede in mod obisnuit, deoarece trasaturile si naturile lor sunt diferite si se ignora unii pe altii, asa cum se intampla cu animalele din specii diferite.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.