Denumirea creaturilor Elementale pe care le numim Silfi are o radacina etimologica dificil de identificat, probabil galo-romana si derivata din sunetele produse de vant in harpele druidice care, asemenea celor eoliene grecesti, erau de obicei atarnate de arborii sacri, pentru a interpreta o alta muzica decat cea umana.
Aceste Spirite ale Naturii se caracterizeaza prin faptul ca traiesc in exclusivitate in aer; sunt foarte greu de perceput data fiind natura lor instabila, fluida, predispusa la miscari foarte rapide astfel incat cercetatorul trebuie sa-i tintuiasca pe ceva imobil pentru a putea realiza chiar si cel mai sumar studiu. Acest procedeu ii infurie pe Silfi si le produce durere. Nu atat pentru supunerea in sine, ci pentru faptul ca sunt privati de miscare, fara de care lesina si chiar mor.
Ei au permanent nevoie sa alerge si sa se miste din loc in loc. Numai capul lor are aspect uman, iar restul corpului, dificil de studiat, este asemenea imaginii pe care o avem despre ingeri, dar mai putin calma si nu intotdeauna cu numai doua aripi. Nici aceste aripi, in cazul Elementalilor de la nivelul pe care-1 descriem, nu sunt la fel de albe, de placute si cu atat de multe pene cum sunt cele din imaginile grecesti, romane si crestine. Acestea din urma sunt inspirate de tipuri de Elementali superiori la care ne vom referi mai tarziu. Elfii (din celticul Faeries) sunt Elementali cu forme foarte frumoase si foarte mici.
Traiesc in apropierea si in corolele florilor, asemeni unor fluturi eterici. Corpurile lor sunt antropomorfe si au figuri feminine sau masculine, desi nu exista nici o legatura stricta cu reproducerea lor, deoarece ei doar copiaza forme umane. Hainele lor sunt in stilul tunicilor scurte si usoare. Miscarile lor constante sunt asemanatoare celor ale albinelor cand sorb nectarul florilor. Extrem de energetici, au mari puteri curative, desi in acest tip de activitate se extenuaza pana la moarte.
Raza lor de actiune ajunge pana la limita parfumului florii. Florile fara parfum nu au Elfi de acest tip. Unele dintre clasele de elfi sunt foarte atasate de oameni, mai ales de copii si de cei care au inocenta si sensibilitate artistica. Lumina ii incita si intunericul ii domoleste. Le plac sunetele suave, culorile si lumina reflectata de oglinzi nu foarte lustruite. Figurile lor gratioase sunt completate de mici aripi asemanatoare celor ale libelulelor si fluturilor, dar mai frumoase, eterice si in continua miscare, similare cu ale pasarilor colibri. Tinandu-se de mana, obisnuiesc sa danseze in cerc si sa faca incantatii benefice. Inaltimea lor variaza intre o palma si mai putin de un centimetru. Uneori se linistesc, ca si cand ar dormi, in atitudini foarte suave. Alteori, par sa fie ganditori sau par sa asculte ceea ce oamenii nu pot auzi. Sunt gratia ingereasca personificata.
Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.
„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Renastem din resturi aruncate in istorie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Interesant. Iata ca nu suntem singurii "mancati de vii".Alina
RăspundețiȘtergereProbabil au fost inaintea noastra pe pamant si vor ramane dupa noi daca nu vom incerca sa-i percepem,dar asta poate parea pentru unii o utopie!ghizela
RăspundețiȘtergereAsa este, nu noi am fost primi, asa ca, sa nu ne batem joc de un bun ce nu ne apartine noua in totalitate, fiind unul comun.
RăspundețiȘtergere