Se spune că odată între doi oameni s-a stârnit o ceartă pentru o bucată de pământ. Dumnezeu a dat glas unei cărămizi dintr-un zid, care le-a spus:
–Am fost rege, şi am stăpânit lumea timp de o mie de ani. Apoi, am fost cenuşă o mie de ani. După care un olar m-a luat şi m-a preschimbat în ulcică. După ce am fost astfel folosită, alte sute de ani, m-am preschimbat în pulbere. Un meşter m-a luat şi m-a făcut cărămidă şi stau în zidul acesta de sute de ani... pentru ce vă certaţi, pentru o bucată de pământ, pe care va trebui s-o părăsiţi curând, căutându-vă altă locuinţă?
„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Renastem din resturi aruncate in istorie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ciclul vietii si al mortii,una o precede pe cealalta,si tot asa!ghizela
RăspundețiȘtergereSau roata vietii in budism.
RăspundețiȘtergere