In cautarea Agarthei

Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile, capitala fiind Shambala, aflata in interiorul Muntelui Meru, in Tibet.
Teoria Pamintului gol
La sfirsitul secolului trecut, se lansa o ipoteza cit se poate de indrazneata, aceea a Pamintului gol, potrivit careia, in interiorul Terrei exista de fapt o concavitate, ce are sapte puncte de contact cu suprafata exterioara, doua fiind cei doi poli. In plus, legendele asiatice vorbesc despre existenta unei civilizatii puternice si avansate, atit pe plan tehnologic, cit si pe spiritual, ce se afla in interiorul Pamintului, in mitica Agartha. Apollonius din Tyana, Ossendowski, parintele Sergius sau Roerich sint doar citeva nume ale celor care au incercat sa descopere adevarul in legatura cu legendara Agartha.
Ce spunea teoria Pamintului gol
Indrazneata teorie a Pamintului gol a fost elaborata pentru prima oara de William Reed si expusa in cartea Fantoma polilor, aparuta in anul 1906. Aceasta teorie fost dezvoltata ulterior de Marshall B. Gardner, in lucrarea O calatorie in interiorul Pamintului, aparuta in anul 1920. Cei doi americani au ajuns independent la concluzii similare, sustinind ca in interiorul Terrei traieste o populatie numeroasa, cu un grad de civilizatie deosebit de dezvoltat.

Nu numai Pamintul este gol
Gardner a adus in sprijinul teoriei sale si o serie de argumente de ordin astronomic, potrivit carora nu numai Pamintul este gol, ci chiar toate planetele sistemului nostru solar.
Acestea, spunea el, au interiorul gol si cite un mic soare in centru, lucru atribuit formarii lor initiale, dintr-o nebuloasa.
Forta de rotatie a provocat deplasarea elementelor grele spre exterior, care au format o crusta solida la suprafata fiecareia dintre planete, lasind interiorul gol, dar cu focul initial in mijloc, ca un fel de soare central. Aceeasi forta de rotatie a contribuit apoi la formarea unor deschideri la poli. In mod evident, teoria Pamintului gol a cunoscut si foarte multe interpretari eronate, dar dincolo de acestea, existenta unor argumente stiintifice in sprijinul teoriei, precum si diversele marturii cu privire la tunelurile ce conduc catre interiorul planetei sint destul de impresionante.
O expeditie disparuta in cautarea Tarii Apelor Albe
Tara Apelor Albe din legendele rusesti, localizata pe undeva in Asia Centrala, in apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. In anul 987, acesta a organizat o adevarata expeditie sub conducerea parintelui Sergius, care auzise despre fascinanta tara la o manastire de pe Muntele Athos. Au trecut insa anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitarii. In anul 1043, la Kiev si-a facut aparitia un batrin, care declara ca este parintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitata.

Agartha dezvaluita de Saint-Yves d’Alveydre
Un scriitor si erudit francez de la sfirsitul secolului al XIX-lea, marchizul Saint-Yves d’Alveydre, poseda facultatea deosebita de a se dedubla si de a se proiecta in astral. In cartea sa Misiune in India (1910) el releva faptul ca a fost condus de un ghid in Agartha.
Detaliile pe care le ofera el privind acest regat subteran, luminat de un soare interior, precum si despre Suveranul Lumii sint uluitoare: Exceptind o serie de initiati, nimeni nu l-a vazut la fata pe Suveranul Pontif al Agarthei si al Lumii. El apare uneori calare pe un elefant alb, dar este imposibil sa fie distins.

Cum e in Agartha
Teritoriul secret al Agarthei are o populatie de 20 de milioane de suflete; aici nu exista inchisoare, iar politia este asigurata de capii de familii. Milioane de dwija (de doua ori nascuti) si yoghini locuiesc in suburbiile divizate simetric in constructii subterane.
Deasupra lor se afla Trinitatea: Brahatma, caruia ii este incredintata Autoritatea, Mahatma, caruia i s-a incredintat Puterea, si Mahanga, caruia i s-a incredintat Organizarea.
Deasupra trinitatii se afla 12 membri ai Initierii Supreme, apoi un alt grup, format din 22 de persoane, imagine a celor 22 de principii ale Verbului, cu ajutorul carora Dumnezeu a creat lumea. Urmeaza apoi cei 365 bagwanda (cardinali), dupa numarul celor 365 de zile ale anului.

Biblioteca akashika
Bibliotecile lor contin de 55.700 de ani adevarata sinteza a tuturor artelor si a tuturor stiintelor, iar cartile au fost scrise de marii initiati. Tot ceea ce s-a petrecut in lume, de la inceputul ei, este consemnat aici si totul este arhivat cu grija. Tot ceea a disparut de pe suprafata Pamintului si se crede ca s-a pierdut definitiv se afla aici. Dar numai Suveranul Pontif al Agarthei si asesorii sai cunosc catalogul acestei biblioteci.

Agartha nu a fost intotdeauna o imparatie subterana
Sute de ani mai tirziu, la inceputul secolului al XX-lea, Ferdinand Ossendowski, scriitor rus de origine poloneza, a hotarit sa intreprinda o periculoasa calatorie in cautarea miticului regat.
Dupa ce a strabatut platouri aride si zone dezolante, ajuns pe malurile Amurului, Ossendowski a aflat de la niste calugari despre existenta regatului cunoscut sub numele de Agartha, ai carui locuitori erau atotputernici.
Calugarii l-au condus in adincuri, unde Regele Lumii apare doar in rare ocazii, pentru a face miracole sau pentru a pronunta profetii. Iata ce scria Ossendowski in cartea sa Animale, oameni, zei (1924): Imparatia Agarthei se intinde prin tuneluri subterane, in toate partile lumii, iar cei care locuiesc aici se afla sub autoritatea Regelui Lumii.
Capitala Agarthei este inconjurata de orase in care locuiesc mari preoti, iar palatul Regelui Lumii este inconjurat de temple, unde locuiesc guru, care controleaza fortele vizibile si invizibile ale lumii si care detin in miinile lor controlul asupra vietii si mortii. In ciudate vehicule, necunoscute noua, ei sint capabili sa strabata cu viteza incredibila tunelurile subterane, care separa un oras de altul.

Agartha a intrat in subteran cu 6.000 de ani in urma
Dupa Ossendowki, Agartha nu ar fi fost intotdeauna subterana, ea devenind astfel cu 6.000 de ani in urma, pentru a-i proteja pe inteleptii sai de curiozitatea unei lumi pervertite. Conform teoriei sale dezvoltate ulterior, Ossendowski spune ca aceste teritorii nu trebuie confundate cu cele din interiorul Pamintului gol. Conform viziunii sale, este vorba despre doua lumi subterane, una situata mai la suprafata, iar cealalta in interiorul gol al Terrei.

Nikolai Roerich, in cautarea Agarthei si a Shambalei
Expeditia organizata de Roerich la sfirsitul anilor 1920 avea drept obiectiv principal descoperirea Agarthei si a Shambalei.
Rus de origine, indian prin adoptie, pictor mistic si vizionar, Nikolai Roerich (1874-1947) a intreprins o lunga expeditie in Asia Centrala. El a calatorit prin munti, prin desert, in cautarea unui anumit punct din partea de nord a Tibetului, unde spera sa gaseasca intrarea in Agartha si Regatul Shambalei.

Teritoriul de sub Karakorum
Roerich povesteste: Imi amintesc ca, in timp de traversam Karakorum, un servitor ladackh mi-a spus ca sub noi se afla numeroase cavitati subterane, unde se gasesc tot felul de comori si unde locuieste un popor minunat, ce ignora pacatele lumii.
Apropiindu-ne de Hotan, sub copitele cailor se simtea golul, iar ghidul continua sa ne povesteasca despre torentii care pazesc intrarea in Agartha si despre faptul ca cei impuri, care se apropiau de intrarea in Agartha, mureau otraviti de emanatiile de gaze toxice.

Dar ce legatura ar putea exista intre Roerich si Agartha?
In cartea sa Sfidarea Timpului, Sorin Stefanescu isi exprima opinia ca Roerich ar fi intrat in legatura cu invatatii din stravechile locasuri de cultura asiatice, devenind un fel de purtator de cuvint al acestora pe linga guvernele marilor puteri.
Asa se explica faptul ca, la un moment dat, revenind dintr-un periplu solitar, calare pe un ponei, Roerich a pronuntat o ciudata profetie: Stelele manifesta o noua evolutie, iar Focul Cosmic se va apropia din nou de Pamint. Umanitatea va fi supusa unor noi incercari. Dar asa cum Lumina devoreaza intunericul, operele Raului vor fi distruse, iar Stapinul erei noi se va manifesta in toata splendoarea Sa.

Roerich si Flamura Pacii
Roerich si-a mai adus si o contributie insemnata la constituirea Ligii Natiunilor, conceptind Flamura Pacii, un steag alb cu trei puncte rosii amplasate intr-un cerc si care a capatat numele de Crucea Rosie a Culturii, steag destinat sa apere monumentele culturale in timpul razboiului.

Descoperiri geografice importante
Intorcindu-ne la teoria Pamintului gol, aceasta si-a gasit confirmarea in expeditia arctica (1947) si cea antarctica (1956), conduse de amiralul Richard Evelyn Byrd. Cu acest prilej, Byrd a survolat un teritoriu lipsit de gheturi, cu munti, paduri, lacuri si riuri, neinregistrate pe nici o harta.
Referindu-se la discretia absoluta in legatura cu misiunile lui Byrd, geofizicianul american Raymond Bernard arata in cartea sa O lume ascunsa (1969): Descoperirea amiralului Byrd constituie astazi un secret international de prim rang. Dupa ce Byrd a anuntat prin radio descoperirea facuta si dupa scurte notite aparute in presa, toate stirile ulterioare in legatura cu subiectul respectiv au fost indepartate cu grija de agentiile guvernamentale.

Deschideri ce conduc spre interiorul Pamintului
Bazindu-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat citeva concluzii, care la data respectiva au generat un mare scandal:
a) In realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pamintului;
b) OZN-urile provin din acest interior gol;
c) Interiorul Pamintului este incalzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald;
d) Exploratorii polari au vazut cu ochii lor ca animalele se deplasau spre nord in cautarea hranei. Ei au vazut aici pasari tropicale si animale, ce in mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut fluturi, ba chiar si tintari.

Polul Nord magnetic - o linie lunga de 1.500 km
In anul 1959, Ray Palmer, redactorul-sef al revistei Flying Saucers, afirma intr-unul din articolele sale ca Polul Nord Magnetic nu este un punct, ci o linie lunga de circa 1.500 de kilometri, care se intinde peste bazinul polar pina in Peninsula Taimir din Siberia. Or, potrivit teoriei Pamintului gol, acesta reprezinta marginea unei concavitati polare, iar orice punct de pe acest cerc poate fi numit Polul Nord Magnetic, deoarece acul busolei arata in jos, iar in momentul in care pilotii cred ca au ajuns la Polul Nord, ei ating marginea concavitatii polare.

Totul are legatura cu Agartha
Desigur ca lista intrebarilor ramase fara raspuns poate continua, dar un lucru este sigur: acela ca toate aceste explicatii au o legatura cu legendarul Tarim al Apelor Albe, cu Agartha.
Teoria Pamintului gol, care sustine ca in interiorul Pamintului exista o concavitate, ce are ca puncte de contact cu suprafata exterioara cei doi poli, poate deschide perspective nebanuite vreodata, nici chiar de exploratori, porniti in cautarea miticei Agartha: aceea ca civilizatia din care facem parte nu este singura pe Pamint.