Dator tarii

Eu sunt dator lui Dumnezeu
numai în natia mea. Or, cum natia
este cel mai important cerc colectiv
în care trăieşte omul în istorie, eu
nu am decât un singur tribut de
plătit în viaţă, faţă de Dumnezeu:
prin naţie.
Dacă Dumnezeu nu este numai
Dumnezeul meu, dacă nu este un
Dumnezeu singular, ci este şi al ungurilor,
francezilor etc, atunci eu
nu aş mai fi român şi n-aş mai putea
plăti lui Dumnezeu tributul meu.

Nae lonescu, primăvara anului 1938 - Fenomenul Legionar

Spiritul legionar

Mişcarea noastră legionară are mai mult caracterul unei mari scoli spirituale.
Ea tinde să aprindă credinţi nebănuite, ea tinde să transforme, să revoluţioneze sufletul românesc.
Strigaţi în toate părţile că răul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet.
Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de faţă. Sufletul individului şi sufletul mulţimii.
O minciună sunt toate programele noi şi sistemele sociale fastuos etalate poporului dacă în umbra lor rânjeşte acelaşi suflet de tâlhari, aceeaşi lipsă de conştiinţă întru îndeplinirea datoriei, acelaşi duh de trădare fată de tot ce-i românesc, acelaşi desfrâu, aceeaşi faptă de risipă şi de lux.
Chemaţi sufletul neamului la o viaţă nouă. Nu căutaţi succesele electorale dacă ele nu înseamnă în acelaşi timp biruinţa forţelor organizate ale sufletului înnoit.
Programele, cum adică? Credeţi că noi nu putem seca mlaştini? Nu putem capta energiile din munţi şi electrifica tara? Nu putem înălţa oraşe româneşti? Nu putem face ca lanurile noastre să producă împătrit? Nu putem pe pământul nostru bogat asigura pâinea fiecărui român? Nu putem face legi care să asigure o bună funcţionare a unui mecanism de stat apropiat timpului şi specificului nostru naţional? Nu putem face planuri quinquenale? Noi nu vom putea ridica aici în creştetul Carpaţilor o patrie care să strălucească ca un far în mijlocul Europei? şi care să fie expresia geniului nostru românesc? Putem.
Dar mare greşeală a multor oameni politici a fost aceea de a-şi fi etalat programele în amănunte mai înainte de a fi puşi în situaţia de a le realiza.
Avem şi noi programe în buzunar. Ele se studiază necontenit, dar se păstrează pentru timpul lor. Vă întreabă lumea ce veţi face? Spuneţi-i că oamenii năzdrăvani pot să facă multe.

Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib

Iertarea

Referindu-se la „iertarea creştină", Nae lonescu scrie:
„Creştinismul este religia milei şi a iertării. Religia celor
slabi deci? A sclavilor? A, nu! Ci mai degrabă a eroilor.
A eroilor umili şi anonimi; a celor care s-au înfrânt pe
ei, a acelor care nu mai sunt ai lor, ci ai lui Dumnezeu.
Cine nu mai cere nimic pentru el, e creştin. Cine nu mai
există prin el, e creştin. Cine s-a omorât în trupul lui, în
ambiţiile şi poftele lui, dar trăieşte în spiritul şi în legea
lui Dumnezeu, acela e creştin. înseamnă însă aceasta
că un creştin nu există, nu cere nimic, nu vrea nimic, nu
luptă pentru nimic? Deloc. El este, luptă şi cere împlinirea
legii lui Dumnezeu."

Nae Ionescu - Fenomenul Legionar

Marea viziune a istoriei contemplată de Căpitan apare
şi mai clară in „însemnări de la Jilava". Scrie el în acele
întunecate momente:
„Caracteristica timpului nostru: Ne ocupăm cu lupta
dintre noi şi alţi oameni, nu cu lupta dintre poruncile Sfântului
Duh şi poftele firii noastre pământeşti. Ne preocupăm
şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile
împotriva Diavolului şi păcatului. Toţi oamenii mari ai
lumii de ieri şi de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler etc.
sunt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe. Mişcarea
Legionară face excepţie, ocupându-se, dar insuficient, şi
de biruinţa creştină în om, în vederea mântuirii lui.
Nae Ionescu - Fenomenul Legionar

Asa vom invinge...

"Durere lânga durere, chin lânga chin, suferinta lânga suferinta, rana lânga rana, pe trupuri si în suflet, mormânt lânga mormânt, asa vom învinge..."
Corneliu Zelea Codreanu - Insemnari de la Jilava

Imnul echipei

de Ion Tolescu

Prin temniti negre ai grea urgie
Prin vântul mortii întunecat,
Peste vazduhuri si vesnicie,
Fulger napraznic ne–am ridicat.

Refren: Suntem echipa razbunarii legionare
Si Decebal, în crâncen uragan
Se'nalta'n noi din vremuri milenare
Ca sa razbune crunt pe Capitan.
Suntem echipa razbunarii legionare
Si'n piept cu umbra sfintilor martiri
Ca sa deschidem Garzii drum spre soare,
Urcam din Nicadori si Decemviri.

Pentru destinul tarii tradate
Si pentru Neamul în lanturi frânt,
Pentru lumina, pentru dreptate,
Crestem cu Dacii dârzi din pamânt.

Refren: ......

Prahova'n veacuri biruitoare
Ne sapa crezul în stânci de granit
Prin bratul nostru fara crutare
Sfântul Arhanghel a pedepsit.

Zboruri venira sa ne trezeasca
Spre albe ceruri gândul rapus.
Din grea porunca dumnezeiasca
Horia'n mâna spada ne–a pus.

Doina comandantului

Frunza verde iasomie bis
Doamne ce mi–a fost dat mie
Ca sa zac în puscarie bis
Nimeni în lume nu stie
N'are cin'sa ma mângâie,
Când mi–e inima pustie.

A'nceput prigoana mare,
Legionari si Legionare,
Zac cu lanturi la picioare.
Rabda Doamne daca poti
Legionarii'nchisi cu totii
Cu tâlharii si cu hotii.

Doamne cin'sa faca parte
Horia e dus departe,
Caci dusmanii i–au vrut moarte.
Dar pe drumul zorilor,
Gândul lui e calator,
Sa ne–aline al nostru dor.

Horia va auzi,
Jelea care–o jeluim,
Doinele ce le doinim.
Si–or sa vina Legionarii,
Pe cai albi de Capitani,
Sa ne scape de dusmani.

“Declaratie la mesaj ţinută de şeful Legiunii în Parlamentul ţării”

De aceea, noi aşteptăm un alt regim, un alt sistem, care va veni, după ce, pe acesta îl vor prăbuşi greutatea şi mulţimea păcatelor lui.
El trebuie să corespundă următoarelor cerinţi în ordinea urgentei:
1) Să desfiinţeze aceste discuţii sterile şi scump plătite ale parlamentarismului democratic din care n-a ieşit niciodată lumină şi din care mai ales, nu poate ieşi hotărârea eroică de a face faţă primejdiei în ceasurile grele de acum.
2) Să se înlocuiască prin comandă, care să adune într-un singur mănunchiu toate energiile disparate ale neamului, încleştate astăzi în luptă fratricidă, să le disciplineze, să le refacă moralul pierdut, să le insufle credinţa în destinului neamului nostru românesc şi să le conducă pe căile acestui destin.
3) Să declare război mizeriei şi sărăciei generale îndemnând la muncă şi cumpătare pe cei buni, trimiţând cu forţa la muncă toate elementele parazitare, care joacă în stat rolul trântorilor din stup, pe toţi leneşii, care păzesc mesele cafenelelor de dimineaţa până seara, pe toţi plictisiţii care se plimbă pe străzi, pe toţi agenţii electorali de la primării, prefecturi, ministere, în fine ideologii democraţi doritori de a ţine discursuri ieftine.
4) Să desfiinţeze tot ce este parazitism pe trupul istovit al ţării, să răscolească, să organizeze şi să stimuleze toate energiile creatoare ale neamului.
5) Să stârpească necinstea şi confiscând averile celor vinovaţi, să aducă înapoi până la ultima centimă, în vistieria statului, banii furaţi.
6) Să treacă în fruntea marii gloate sărace şi la bine şi la rău, să mănânce aceeaşi pâine neagră şi aceeaşi masă săracă pe care o mănâncă muncitorul sărac. Căci în aceste timpuri grele, mizeria morală, inegalitatea de tratament răneşte mai mult decât mizeria materială. Unii trăiesc în lux, cu şampanie şi icre negre şi alţii n-au nici măcar mămăligă, sub regimul democraţiei celei iubitoare de popor.
7) Să facă dreptate românului în propria sa ţară.
Să-i vindece rănile adânci. Să îndrepte nedreptăţile seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor stăpâniri străine.
8) Să apere România de pericolul pe care îl prezintă invazia mereu crescândă a jidanilor.
9) Să pună punct existentei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia perimată a revoluţiei franceze.
Să producă acel act epocal de curaj reformator, care să arunce complect şi definitiv sistemul de false abstracţiuni al filozofiei politice a acestei revoluţii.

O mare epocă istorică apune şi în locul ei e ceasul să punem temeliile unei epoci noi. O epocă de întoarcere la realităţile naţionale dând naţiunii înţelesul ei real de societate naturală, a unor indivizi de aceeaşi rasă, iar nu în sensul naţionalităţii juridice a cetăţeanului, care permite transformarea automată în români a maselor de străini năvăliţi la noi pentru a ne cuceri şi oprima.

10) Să înalţe din temelii statul nou etnic naţional întemeiat pe primatul culturii naţionale, pe primatul familiei şi pe primatul corporaţiilor muncitoare.

Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib

Atunci ca si acum...hotia

Şi în această chestiune daţi-mi voie să vă atrag atenţiunea numai asupra fraudelor cari s-au făcut de la război încoace şi care toate au rămas fără sancţiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde ; fraudele de alămuri de la căile ferate de 900 milioane; peştele sovietic; galoşii sovietici; pădurile din judeţul Neamţ; pădurile din Bucovina, etc. şi după o socoteală sumară, suma fraudelor care s-au săvârşit pe teritoriul acestei ţări, de la război încoace, atinge cifra de 50 miliarde lei.
Democraţia văzută din afară, ne dă impresiunea unei vaste complicităţi în fărădelege: concluzia: democraţia este incapabilă de autoritate. Şi încă ceva – am să vă servesc o chestiune care poate multora n-are să vă placă – vă rog d-lor să ne toleraţi ca să fim severi, intransigenţi în tot ceea ce interesează, fie Naţiunea românească, fie cinstea. Declar aici că democraţia e pusă în slujba marii finanţe naţionale sau internaţionale jidăneşti. (Întreruperi, zgomot)
D-lor, dovada. Am venit aici cu o listă care are să vă supere, însă vă spun să nu-mi luaţi în nume de rău fiindcă nu pot să tac în această chestiune, este vorba de ceea ce se numeşte portofoliul de la banca Blank.
Daţi-mi voie să vă citesc – fiindcă fiecare vă regăsiţi aici. Lista am căpătat-o, poate nu întreagă:
D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000.
D. Carol Davilla 4.677.000.
D. Eug. Goga, creanţă ipotecară agricolă, lei 6.200.000.
D. Al. Oteteleşanu: Este o ipotecă pe moşia d-nei Eugen Goga.
D. N. Lahovary: Nu datorează d. Davilla, datorează Banca Ţărănească. Nu este la fel, vă rog să rectificaţi. (Întreruperi, zgomot).

D. Corneliu Z. Codreanu: Bine, d-lor, nu zic că nu este putred, o să se plătească, dar sunt bani împrumutaţi. (Întreruperi)
D-lor, s-or plăti sau nu, nu ştiu, dar vă spun un singur lucru: există obligaţia pe care o are cineva care împrumută bani de la o asemenea finanţă, de a o satisface când este la guvern, de a o sprijini în opoziţie şi în orice caz de a nu lovi în ea când trebuie să fie lovită. (Aplauze pe mai multe bănci).
Mai departe: D. Iunian 407.000; D. Madgearu 401.000; d. Filipescu 1.265.000; D. Mihail Popovici 1.519.000; d. Răducanu 3.450.000 (exclamaţiuni pe băncile majorităţii); Banca Răducanu din Tecuci 10.000.000; d. Pangal 3.800.000; d. Titulescu 19.000.000; şi se aude, n-am putut şti precis, că d. Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.
Voci de pe băncile majorităţii: Se aude!
D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu vă spun ce am putut afla. (Întreruperi, zgomot). Mai sunt şi alţii.
D-lor, eu nu acuz că banii aceştia au fost bacşişuri date, nu! Sub o formă s-au luat de acolo aceşti bani şi acum este vorba să se vadă ce s-a făcut acolo, n-au libertate deplină ca să vină să ia măsuri categorice împotriva acestei bănci.
D-lor deputaţi, dacă se cer sacrificii ca să asanăm această ţară, nu putem noi să consimţim la sacrificiul care ar fi să se facă asanarea băncii Bank, pentru nunta pe care a făcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca şi pentru alte lucruri. (Exclamaţiuni, întreruperi).
D-lor, în consecinţă, noi venim cu câteva soluţii practice care poartă nota tinereţii:
CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii frauduloşi ai banului public. (Aplauze pe mai multe bănci).
D. V. G. Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creştin şi purtător al ideii creştine. Îţi aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – că susţinerea acestei idei este anticreştină. (Aplauze).
D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-le profesor, daţi-mi voie să vă spun: când este chestiunea să aleg între moartea, dispariţia tării mele şi aceea a tâlharului şi sunt mai bun creştin, dacă nu permit tâlharului să-mi nenorocească ţara şi să mi-o ducă la pieire (Aplauze pe mai multe bănci).
CEREM revizuirea şi confiscarea averilor celor cari şi-au furat ţara săracă. (Strigăte de „Bravo!”)
CEREM tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).
CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici cari se vor dovedi că au lucrat în contra ţării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).
CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administraţie ale diferitelor bănci şi întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bănci)
CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi cari au venit pe pământul acesta să exploateze bogăţiile solului şi munca braţelor noastre.
CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilă şi imprescriptibilă a neamului românesc.
O voce de pe băncile Partidului Naţional Ţărănesc: Este.
D. Corneliu Zelea-Codreanu: A neamului românesc nu-i.
CEREM trimiterea la muncă a tuturor agenţilor electorali şi stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună într-un singur gând şi într-un singur suflet toată suflarea românească.
Dacă în momentul de fată conducătorii tării sunt împiedicaţi să ia măsuri întregi din cauza Constituţiei sau a legilor în vigoare, atunci noi suntem de părere să se dizolve Corpurile Legiuitoare, să se facă apel şi să se cheme Adunarea Constituantă, pentru ca poporul să desemneze pe acel care va fi chemat să ia toate măsurile necesare pentru salvarea României. (Aplauze pe mai multe bănci).

Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib

Petre Tutea

Nascut la 6 Octombrie 1902 in satul Boteni, Muscel, dintr'o familie de preot. Studii la liceul "Neagoe Basarab"din Campulung, "Gh. Baritiu" din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea "Humbold"din Berlin unde studiaza formele de guvernamant. Discipol al lui Nae Ionescu. Colaboreaza la diverse publicatii nationaliste, in special la ziarul "Cuvantul" condus de Nae Ionescu, ziar de mare factura intelectuala, alaturi de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcanescu si multi, multi alti intelectuali facand parte din generatia legionara, unde scrie numeroase articole de substanta, studii de economie si politica. Romanismul desemnant al generatiei legionare, marele intelectual l-a definit simplu: "-A insemnat sa fim noi insine..." (vezi lucrarea "Petre Tutea - Intre Dumnezeu si Neamul meu", Fundatia Anastasia, Bucuresti, 1992).
In cadrul Guvernului National-Legionar instaurat dupa 6 Septembrie 1940, Petre Tutea a indeplinit functia de Sef de Serviciu si apoi Director in Ministerul Economiei Nationale.
Dupa invazia comunista in Romania, Petre Tutea este arestat si condamnat de noul regim mai intai la 5 ani inchisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de munca silnica din care a executat 8 ani in aceasta faza (1956-1964) in diverse penitenciare (Bucuresti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul varfurilor legionare, fiind eliberat in anul 1964 cu sanatatea zdruncinata in urma torturilor repetate la care a fost supus de tortionarii comunisti: "-Tot ce-am suferit -declara Petre Tutea-, as fi neconsolat si as fi fost in tot timpul claustrarii mele, in timpul prizonieratului meu in temnita... daca n'as fi trait convingerea ferma ca imi face cinstea suferintei unui mare popor... greu de istorie si de viitorul lui stralucit". (ibidem) Marea lui dragoste consolatoare, Neamul obidit alaturi de care sufera si caruia se sacrifica si ii inchina intreg martirajul de care a avut parte, cat de simplu si frumos o defineste marele intelectual! Hartuit in permanenta de regimul comunist prin autoritatile sale represive, Petre Tutea a avut curajul sa-si exprime convingerile sale legionare pana in ultimele clipe ale vietii lui marete: "-Un Roman absolut trebuie sa fie legionar", spunea el. "Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenteaza ambianta prin simpla lui forta 'harismatica'; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternica". (ibidem) La atacurile si asemuirile gresite si gratuite aduse Miscarii Legionare ca fiind "fascista" ori "nazista", P. Tutea s'a ridicat in apararea ei, restabilind adevarul ori de cate ori a fost nevoie. "-Deosebirea dintre fascism si national-socialism si Miscarea Legionara -explica Petre Tutea-, este in aspectul fundamental religios al Miscarii Legionare, religios crestin, ceea ce nu era cazul nici la fascisti si nici la national-socialisti... Miscarea Legionara le este superioara caci s'a situat istoric inauntrul evolutiei firesti a societatii moderne". (ibidem) Intrebat candva daca el considera "antisemitismul" Miscarii Legionare ca fiind fundamental, Petre Tutea a raspuns: "-Nu. Cuzismul e fundamental antisemit, legionarismul nu", (ibidem) pentru ca tot el sa revina si sa adaoge: "-Legionarismul a fost o revolutie pentru ca a insufletit o generatie, construind ordinea de stat pe substanta istorica a poporului roman". (ibidem) Explicandu-si apartenenta sa la Miscarea Legionara si cauzele care l-au atras de aceasta Miscare, P. Tutea spunea: "-...Mi-am dat seama ca democratia nu garanteaza nici suveranitatea, nici existenta sigura a poporului roman" (in raport cu Miscarea Legionara, garanta a acestor principii -Nota autorului; ibidem) Intrebat despre asa zisul colaborationism de care Miscarea Legionara a fost acuzata pe nedrept la procesul dela Nurnberg din 1946, P. Tutea a raspuns: "-Nu merge termenul la extrema dreapta, de colaborationisti ci de egalitate atitudinala. In urma procesului legionarii nu au fost considerati criminali de razboi. La Nurnberg s'a violat un principiu care functiona la data aceea. A fost un abuz al invingatorilor lipsiti de simt moral..." (ibidem)
Continuu sub observatia agentilor securitatii comuniste dupa eliberarea sa din inchisoare, Petre Tutea a suferit enorm, dar cu stoicism, sicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinta sa modesta, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii si materiale la care acesta lucra. O "Antropologie Crestina" -studiu de capatai la care inteleptul incepuse sa lucreze in ultimii ani ai sai- conceputa schematic in 6 capitole: 1 -Cartea intrebarilor. 2 -Sistemul. 3 -Stilurile. 4 -Matematica. 5 -Fizica - stiinta stiintelor naturii si 6 -Dogmele, circa 1.000 de pagini, ii este in parte confiscata. Finalitatile de guvernare a tarii in viitor dupa momentul "Dec.-1989", marele ganditor le-a clasat astfel in cadrul unui interviu: "-Cred ca ar fi optima o conducere conservatoare realizata, insa, intr'un climat democratic. Adica un partid conservator, traditionalist, nationalist...", (ibidem) atentionand (Dec.-1990): "-N'am iesit inca din comunism. N'am iesit inca din aceasta inventie nauca". (ibidem) Marele Roman, Petre Tutea, s'a stins din viata lucid, in ziua de 3 Decembrie 1991, intr'o rezerva a spitalului "Cristiana" din Bucuresti pe cand era interviewat de un grup de reporteri in frunte cu Lucia Hossu Longin. Intrebat: "Ce inseamna un om dreapta?", cateva clipe inainte de trecerea sa dincolo spre viata etern prezenta alaturi de ceilalti arhangheli legionari, Petre Tutea a raspuns simplu: "-Român absolut, asta înseamnã!"

Emil Cioran

S'a nãscut la 8 Aprilie 1911 în comuna Rãsinari de lângã Sibiu, din familie de preot. Clasele primare le face în comuna natalã, dupã care urmeazã liceul "Gh. Lazãr" din Sibiu începând cu anul 1924. Studii universitare în cadrul Facultãtii de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928- 1932) pe care o absolvã cu o tezã de licentã tratând institutionalismul bergsonian.
Bursier al Fundatiei Humboldt la Berlin timp de doi ani (1933-1935), la finele studiilor se reîntoarce în tarã, unde functioneazã ca profesor de filozofie la liceul "Andrei Saguna" din Brasov timp de un an (1936). In anul 1937 pleacã în Franta, la Paris, cu o bursã stipendiatã de cãtre Institutul francez din Bucuresti.
Dupã instaurarea Statului National-Legionar în Septembrie 1940, Emil Cioran se reîntoarce în tarã, aducându-si contributia pe plan cultural la fundamentul noului stat.
Obligat sã ia calea exilului dupã rebeliunea antonescianã din Ianuarie 1941, revine la Paris, unde se si stabileste definitiv în anul 1945, dupã cotropirea tãrii si impunerea comunismului în România.
In tarã, a colaborat constant la revistele si ziarele legionare, între care: "Vremea", "Gândirea", "Calendarul", "Buna Vestire", "Glasul Strãmosesc", "Floarea de foc" si altele.
Co-fondator împreuna cu alti intelectuali legionari de seamã refugiati la Paris al primului ziar românesc apãrut în Exil, "DACIA".
Premiul "Rivarol" în anul 1950 pentru volumul "Precis de decomposition", volum de debut în limba francezã apãrut la editura "Gallimard", Paris, 1949.

Lucian Blaga

S'a nãscut în 1895 în comuna Lancrãm din judetul Alba, al nouãlea copil în familia unui preot. Urmeazã clasele primare la scoala germanã iar pe cele secundare la liceul Andrei Saguna din Brasov. Urmeazã Facultatea de Teologie din Sibiu (1914 – 1917) si Facultatea de Filosofie de la Viena.
În 1920 îsi ia doctoratul la Viena cu teza "Culturã si cunostintã".
Din 1926 este atasat, secretar si consilier de presã al Ministerului de Externe la Berna, Viena, Varsovia. A fost ministru plenipotentiar la Lisabona.
În 1937 este ales membru al Academiei Române cu discursul de receptie Elogiul satului românesc. Din 1938 este profesor la Universitatea din Cluj pânã în 1948, când este exclus de la catedrã si din Academie.
Face parte din 1937, împreunã cu fratele sãu din asociatia Prietenii Legiunii, iar în 1940 era încadrat în Miscarea Legionarã la Sibiu. Drama sa istoricã Avram Iancu (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Codreanu.
A fost propus de academia suedezã pentru premiul Nobel, dar candidatura sa a fost blocatã de autoritãtile comuniste din România.
Hãrtuit de Securitate, trãieste retras pânã în 1961 când se stinge din viatã la clinica din Cluj.

Scurt istoric legionar

La 24 Iunie 1927, Vineri, naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, a luat fiinţă din iniţiativa (Corneliu Zelea Codreanu, Ionel I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, camarazi în toate închisorile), „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumită astfel după icoana Sfântului Arhanghel Mihail aflătoare pe uşa din stânga a bisericii din închisoarea Văcăreşti, icoană pe care am avut-o protectoare în toate închisorile, în toate luptele noastre, în toate ceasurile noastre de suferinţă.
Eram aşa de putini şi aşa de săraci, încât nu numai că am fost ţinta săgeţilor ironiei altora, dar ne-am îngrozit noi înşine de sărăcia noastră. Credinţa însă nu ne-am pierdut-o nici o clipă.
N-am avut nici o secundă de îndoială. Pare că Dumnezeu înadins ne-a adunat aşa de săraci pentru ca să arate că în victoria legionară materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clară a victoriei finale şi mi-am asumat întreaga răspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutăţi, primejdii şi riscuri nenumărate, dar această viziune a victoriei nu m-a părăsit nici o secundă.
Din prima zi ne-au urmat actualii legionari (citindu-le în ochi aceeaşi credinţă puternică): Hristache Solomon, Al. Ventonic, Niculai Totu, Ion Banea, Ing. Clime, Ing. Blănaru, Victor Silaghi, Jean Bordeianu, Dumitru Ifrim, Andrei Ionescu, Mile Lefter, Spiru Peceli, Gh. Potolea, etc. şi cel dintâi patronaj, Gen. Dr. Macridescu.
La 1 August 1927 apare „Pământul Strămoşesc”, în tipografia „Libertăţii”, la Orăştie, cu marele ajutor al părintelui Ion Moţa, după care urmează tinerii din F. d. C. Focşani, cu Traian Cotigă şi V. Chirulescu şi F. d. C. Dunărea cu Ţocu, apoi maica Pamfilia Ciolac, părintele Isihie Antohi, Sebastian Erhan, Dănileanu.
1 Ianuarie 1931, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitaţi după 77 de zile de arest de către Tribunal, Curtea de Apel, Casaţie.
Curentul legionar creste. Posedăm 17 foi cu tiraj de 35.000, o tipografie, 2 automobile. În ajun de a cumpăra încă trei.
Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, către destinul luminos al Patriei noastre, descoperiţi în faţa tuturor jertfelor pe care le-au făcut peste o mie de legionari.
Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib

9 porunci legionare

1. Legionarul nu intră în polemică cu nimeni.
2. Legionarul dispreţuieşte lumea politică şi nu stă de vorbă cu ea.
3. Legionarul seamănă sămânţă bună în sufletele curate ale poporului.
4. Legionarul se întreabă în fiece clipă: „Ce am făcut bun pentru România legionară?”
5. Legionarul înseamnă în răbojul lui pe păcătoşi pentru ziua de mâine.
6. Legionarul începe orice muncă cu gândul la Dumnezeu şi-i mulţumeşte la ajungerea scopului urmărit.
7. Legionarul este disciplinat prin conştiinţa şi voinţa lui proprie.
8. Legionarul n-are teamă decât de Dumnezeu, de păcat şi de clipa în care puterile fizice ori sufleteşti îl vor scoate din luptă.
9. Legionarul iubeşte moartea, căci sângele lui va servi pentru plămădirea cimentului României legionare.
(Din ziarul G.d.F. a Basarabiei)
Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib

Biruinta Legionara

Din această mare luptă legionară, va ieşi o nouă aristocraţie românească. În cariera ei nu se va pune bază nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calităţile sufleteşti, pe virtute; va fi o aristocraţie a virtuţii.
Aristocraţia ieşită din afaceri, din fraudă sau din vânzare de ţară, va cădea. Dacă aurul se lămureşte în foc, în focul luptelor legionare se va lămuri adevărata elită morală a naţiunii româneşti.
Mişcarea noastră va învinge. Nu te gândi cumva că sub regimul legionar vei putea trăi din afaceri, mită, intervenţii.

Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib

Juramantul Legionarilor Mota si Marin

JUR în fata lui Dumnezeu,
În fata jertfei voastre sfinte
Pentru Hristos si Legiune,
Sa rup din mine bucuriile pamântesti,
Sa ma smulg din dragostea omeneasca,
Si pentru învierea neamului meu,
În orice clipa,
Sa stau gata de moarte
JUR

Arsenie Papacioc: Miscare Legionara si misiunea ei de dezrobire a tarii

Stiu sa reactioneze si ma bucur foarte mult, chiar daca generatia aceasta nu mai are forta generatiei trecute. Imi amintesc pe vremea lui Carol al II-lea, eu am dat batalia asta din jos. Eram de fata cand regele a vrut sa puna mana pe Garda de Fier ca organizatie si oferea fel de fel de lucruri. Si Codreanu nu era de acord. Noi nu eram ca niste politicieni. Eu eram un copil la douazeci si ceva de ani, doritor de lupta pentru frumusetea unui Adevar, in fruntea caruia se afla Arhanghelul Mihail. Eu eram impotriva sangerarii. Dar nu contam eu. Eu eram un scuipatel acolo, dar traiam. Si uite ca Dumnezeu nu m-a lasat. Pentru ca am invatat troparul Sfantului Arhanghel Mihail de cand eram mic.

Codreanu era un om cinstit, un mare erou. Am stat cu el mult de vorba si am fost prin tabere, dar ne mai si contraziceam. Adica nu eram pentru pozitia asta exclusiv militara intr-o problema si cu nuanta politica, dar si spirituala. Uite va spun o situatie: cum era sa-l dea jos pe regele Carol. Am provocat o intalnire pe Calea Victoriei in Bucuresti, eram pana la 9 insi atat. Si am inceput sa cantam cantece legionare pe Calea Victoriei. Si, va dati seama, s-a adunat lumea, incat nu se mai vedea de lume. Si era unul mai plinut acolo si s-a ridicat la tribuna: „Cum sa strig”? Si i-am zis: „Jos regele Carol al II-lea, traiasca regele Mihai! Ura!” Si acela a zis invers. Si a zis Ura cand nu trebuia si Ho cand trebuia. Si atunci ma gandeam ce sa fac eu? Si am zis: „Dati-l jos!”! Acum, eu fiind mai mititel, m-au ridicat repede pe mine. Am luat cuvantul, am linistit poporul si am zis limpede cu intentia sa repar si greseala care se facuse in clipa aia. Lumea a zis cum am zis eu. Si am zis: Asta e lumea! Apoi ne-am retras la un hotel sa vedem ce zice presa. Si au aparut niste articolase, dar mititele – ceea ce insemna ca le era frica si la presa.

Noi speculam lucrurile acestea. Si am recurs la un lucru de mare risc. Am luat trei masini si am inceput sa strigam prin fata palatului: „A abdicat regele! A abdicat regele!” Si am strigat pana cand intr-adevar a abdicat regele! Si cu o astfel de editie speciala, va dati seama ce era pe noi! Eram in masina cinci insi: un avocat, doi doctori … si ne-am hotarat sa mergem la Vacaresti sa cerem rugaciune la Arhanghelul Mihail. Si era destul de inchis ca drum. … Si am ajuns la Vacaresti. Acolo era lacat, era poarta, dar bateam in poarta ca niste stapani. Ne opreste paznicul sa ii spunem cine suntem. Si am luat eu comanda. „Domnule, a biruit Garda de Fier. Deschideti-ne sa ne inchinam aicia, sa facem altar la Vacaresti, nu inchisoare de detinuti”! A pus mana pe telefon si ne-a deschis imediat civilizat. Si era un detinut acolo, un singur legionar. Si zice: „Nu te scot de aici”! Si l-am scos a doua zi bineinteles.

Si eu stateam in Zarnesti, Brasov, unde am fost si primar. Si cand am ajuns de la Vacaresti inapoi in centru, nu mai incapeai de camasi verzi. Toti s-au dat jos. Eu am refuzat sa ma dau. Si am bagat la cap. Toti acum erau legionari, dar de forma. De unde or fi scos camasile alea verzi in cateva ceasuri, nu stiu! Si am ajuns si la Brasov si am dat ordin sa dea raport in gara. Sa fie si o manifestare vazuta ca sa putem face un plan de bataie. Cand am ajuns in gara la Zarnesti, nu era nici un om. Si m-au informat unii ca pe terenul de fotbal s-au adunat. Si am ajuns pe terenul de fotbal. Tot oraselul era adunat acolo; pe marginea si pe mijlocul terenului erau legionarii si venisera sa dea raportul. Dar nu ii cunosteam. Si m-am invatat minte de la Bucuresti. Nu le-am dat atentie, i-am imprastiat, i-am gonit. „Nu va cunosc pe voi”! Nu faci armata cu improvizati. Noi purtam camasa verde cu o convingere puternica si nobila. Am luat comanda cum trebuie. Si nu imi pare rau. „Asa credeti, voi, profitorilor? Si va si condamn ca indrazniti sa imbracati camasa verde de care numai ati auzit si voi. Si potential voi ati fost prigonitorii”. Asa le-am zis. Si homo homini lupus nu mai e valabila, cum ca omul ii lup pentru om. Nu, omul e Dumnezeu pentru om de cand a venit Hristos. Vedeti? Aceasta este strategia! Hai sa intram cu nitel curaj in valorile autentice care au relatie cu vesnicia. Actionati cu strategie. Eu acum nu sunt asa de informat si nu am o armata in jurul meu cum are Parintele Justin. Eu sunt singur aici. Dar puneti-va capul la bataie.
Preluat din revista Atitudini.

Imnul biruinţei

de Valeriu Gafencu

Chinuiţi şi-nfometaţi
Înfruntăm urgii,
Stăm crucificaţi,
Transformaţi în torţe vii.
Se smulge neamul din suferinţă,
Nădejdea şi-o ridică la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi îl duce
Năvalnic spre marea biruinţă.
Din zbuciumul şi suferinţa noastră
Se-nalţă-n zarea albastră
Ca o catapeteasmă-n sărbătoare
Imnul biruinţei legionare.

Nicadorii

Nicadorii au fost un grup de trei legionari care, la data de 29 decembrie 1933, l-au pedepsit prin împuşcare pe primul ministru I.G. Duca pe peronul gării de la Sinaia pentru acte anti-legionare şi de trădare a ţării. Numele grupului este format din combinarea primelor silabe ale numele celor trei membri ai grupului: NIcolae Constantinescu, Ion CAranica şi DORu Belimace. Nicolae Constantinescu era de profesie economist, Ion Caranica era de asemenea economist dar şi gazetar, iar Doru Belimace era licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi student la Facultatea de Drept.

În preajma alegerilor din decembrie 1933, primul ministru I.G. Duca ordonă arestarea şi închiderea tuturor legionarilor din ţară. Peste 11.000 de oameni sunt ridicaţi de la casele lor şi aruncaţi în închisoare, mii de case sunt devastate. Valul de violenţă se soldează cu 18 morţi de partea legionarilor.

I.G. Duca a plecat la Sinaia fiind convocat de regele Carol al II-lea. Deoarece luase o serie de decizii ilegale împotriva legionarilor, cum ar fi dizolvarea Gărzii de Fier în plină campanie electorală, 3 dintre legionarii arestaţi abuziv şi eliberaţi după terminarea alegerilor, l-au asasinat în gara Sinaia.

Factorul determinant în luarea deciziei de suprimare a lui I.G. Duca a fost că acela că a aprobat intrarea în România a 300.000 de evrei din Germania şi Austria. Unii autori susţin că evreii ar fi intenţionat să facă un Israel european pe teritoriul românesc, având în vedere că deja în Moldova, în principalele oraşe evreii reprezentau majoritatea din procentul populaţiei (ex: Orhei=57,8%; Soroca=56,9%; Bălţi=55,9%; Hotin=50%; Chişinău=45,9%) şi (Fălticeni=57%; Dorohoi=53,6%; Iaşi=50,8%). Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul a fost cel care l-a avertizat de riscul de a fi împuşcat dacă semnează actul respectiv. Chiar sora lui I.G. Duca a spus că acesta după ce a semnat documentul şi s-a întors acasă, a spus “Mi-am semnat condamnarea la moarte!”.

Cei trei membri ai grupului s-au predat autorităţilor imediat după atentat. Nicolae Constantinescu suferise în vara precedentă patru răniri grave provocate de jandarmi. Belimace şi Caranica erau de origine aromâni. Un plus al motivaţiei lor l-a constituit faptul că guvernul Duca bloca aşezarea în Dobrogea a familiilor de aromâni care fugeau din calea persecuţiilor şi asasinatelor comise asupra lor în Grecia. Carol al II-lea fusese informat, despre ce aveau de gând Nicadorii, după ce şeful poliţiei, Gavrilă Marinescu primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziţie: «Ţine nota la birou şi n-o transmite mai departe». Informarea fusese făcută chiar de vărul unuia dintre autori care era informator al poliţiei.

Nicadorii au fost asasinaţi în noaptea de 29/30 noiembrie de către jandarmi, împreună cu Corneliu Zelea Codreanu şi cu Decemvirii, în timp ce erau transportaţi la închisoarea Jilava.

Brigada de asalt - Tricolorul Romanesc