Imnul eroilor Mota-Marin

Radu Gyr

Sunt ruguri de flacari. E Spania-n scrum.
Gloantele cad în altar.
În negrele santuri cu sânge si fum,
Ploua cu schije si jar.

Dar sub obuze,
Gloante si spuze,
Par legionarii niste munti...
Ranita-n zare,
Crucea le-apare
Si ceru-i mângâie pe frunti.

Noaptea-n transee legionarii,
În ploaie îsi fac rugaciunea...
Mintea lor trece fruntarii
Si-n gând li s-aprinde Legiunea,
Si vad Capitanul si tara
Cu sfântu-i destin legionar.

Obuzele tuna, împroasca otel...
Tancuri pornesc ca din iad.
Si Mota e-n frunte, Marin lânga el
Rosii, grenadele cad...

Printre retele,
Mine, srapnele,
Schijele ploua fier de sus.
Loviti în frunte,
Cu bratele frânte,
Cad legionarii lui Iisus.

Mota în sant plin de sânge,
Sopteste murind rugaciunea:
"- Moartea la pieptu-i ne strânge
Sa creasca mai mândra Legiunea.
Sa faci, Capitane, o tara
Ca soarele sfânt de pe cer"!

Dar jertfele sfinte ard pururi în noi.
Jertfele ne-au mântuit,
Si cresc din morminte martirii eroi,
Neamul se-nalta sfintit.

Legiunea-ntreaga,
Jurând se leaga,
Ca sa urmeze jertfa lor.
Din legaminte
Si din morminte
Va creste-un neam biruitor.

Scumpii eroi ne vegheaza
Si duc spre lumina Legiunea.
Toti vrem o moarte viteaza,
Ca ei ne soptim rugaciunea:
"Sa faci, Capitane, o tara
Ca soarele sfânt de pe cer"!

Azi sfintele oase le-am pus temelii
Vajnice neamului dac,
Si ele înfrunta de-acum vesnicii,
Stânci tencuite cu veac...

Dar de-or sa vie
Vremi de urgie
Pentru destinul legionar,
Din oseminte
Si din morminte
Cei doi eroi vor creste iar!

Mota, Arhanghel si munte,
Marin ca o flacara mare.
Cu Capitanul în frunte
Ne-or duce în viscol de soare:
"Sa faci, Capitane, o tara
Ca soarele sfânt de pe cer"!