Horatiu Comaniciu
Te-am asteptat cu sete Capitane,
Sa-nvii în noi strabunele simtiri,
Caci ne-am pierdut si limba si credinta
Sub biciul crunt al fostei stapâniri.
O, vino la noi, Capitane
Ne zbatem în truda si-amar
Pierdut-am si limba si lege
O, vino, re-nalta-un altar.
Din sufletele noastre chinuite,
De miselia-atâtor tradatori,
Tu singur ne mai spulberi deznadejdea
Si-alini în noi tristeti de Nicadori.
De-aceea îti trimitem juramântul,
Ca te-om urma cu pas fanatizat
Pe drumu-ti de Arhanghel al dreptatii
Crai nou pe cerul nostru îndurerat.
Prin tine vom cladi o noua tara,
Mai mândra decât soarele pe cer,
Fa-ne un semn si vor cadea si muntii
De-or sta în calea Garzilor de Fier.
„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Renastem din resturi aruncate in istorie...
Aceeași chemare se resimte astăzi mai puternic decât oricând!
RăspundețiȘtergereDiana
Dar oare cati o aud?
RăspundețiȘtergere