Simboluri dacice în stemele domnitorilor României

Desi arheologii români au descoperit obiecte care înfãtiseazã steagul geto-dacilor, stindardul Dragonului, încã din secolul al IV-lea îen, ceea ce evidentiazã existenta unui stat cu structuri politice bine definite, ca si constiinta unitãtii de neam, de popor, de natiune, în sensul strict al termenului, termen apãrut si folosit încã din antichitate, o parte dintre istoricii si lingvistii nostri repetã pânã la saturatie stadiul, chipurile “înapoiat”, “primitive” al societãtii geto-dacice. Mai mult, din diferite scrieri istorice strãine, bineînteles, aflãm cã statul geto-dac avea si o emblemã, o stemã a tãrii bine conturatã, reflectând conceptia poporului geto-dac despre putere, independentã, libertate si prosperitate si prin care se exprimã existenta Daciei ca stat independent în constelatia statelor europene si a lumii de atunci.
Cronicarul român Nicolae Costin (1660-1712), notar oficial al domnitorului Nicolae Mavrocordat, domn al Tãrii Moldaviei, în Letopisetul sãu, în capitolul al VI-lea se referea cu claritate la stema Daciei, care era reprezentatã prin doi lei afrontati: “Iarã semnul sau pecetea Dacilor era doi lei împotriva unui altuia cu gurile cãscate”.
Cercetãtorul croat Paul Ritter Vitezoviè (1652-1713) publicã la anul 1701 un Album heraldic, foarte putin cunoscut, intitulat: “Stemmatographia sive armorum illyricorum deliniatio, descriptioyet restituitio”, album din care un exemplar s-a descoperit într-o bibliotecã publicã din Arad, care redã si el Stema Daciei, în culorile “adevãrate”, precum si descrierea ei, care înfãtiseazã un scut mobilat cu o piramidã de argint, figurã heraldicã ce porneste de la baza scutului si seînaltã pânã în partea superioarã a acestuia; de o parte si de alta a piramidei se aflã doi lei, rampati (adicã ridicati pe picioarele dinapoi) si afrontati (adicã asezati fatã în fatã). Scutul este timbrat cu o coroanã.
Referitor la simbolurile Stemei Daciei, Ritter mentioneazã cã: “Odinioarã când (Dacia) era bogatã si avea eroii sãi proprii leii urcau spre înãltimi”. Piramida semnificã, potrivit istoricului croat, “o perfectiune deosebitã si culmea gloriei”. Autorul conchidea, remarcând cã aceastã Stemã atestã “virtutile care au stãpânit Dacia pânã în domnia lui Decebal”.
În pofida evidentei unui asemenea adevãr, încã se mai crede cã renumitul colier, lãntisor de aur curat, descoperit la Simleul-Silvaniei, cuprinzând în miniaturã zeci de semne ale ocupatiilor locuitorilor de aici: cosoare, furci, ciocane si datând din secolul al V-lea en. ar apartine gepizilor, care în acea vreme traversau pãmântul nostru strãmosesc, în ciuda faptului cã acelasi lãntisor se terminã cu reprezentarea unui mãr (simbolul localitãtii amintite), înconjurat de doi lei, care îl apãrã.
În general, tipul Stemei Tãrii Românesti este ilustrat prin: acvila cruciatã însotitã de un soare si o lunã, tip ce rãmâne în heraldicã specific pentru aceastã tarã, primind numele de acvila româneascã, “aquilla valachica”. În unele cazuri acest tip de stemã este sustinut de doi lei afrontati, cu cozile printre picioare, simbol al vechii steme Dacice.
Cei doi lei din vechea stemã a Daciei se gãsesc si în sigiliul marelui voievod român Mihai Viteazul. Ceea ce demonstreazã existenta unei constiinte nationale puternice, Mihai încercând si reusind, pentru o scurtã vreme, refacerea regatului geto-dacic de odinioarã.
Pecetea sigilarã a lui Mihai Viteazul, cu cei doi lei afrontati, este o mãrturie de necontestat cã viteazul domn român încerca sã-si materializeze “planurile sale dacice” de refacere, de reunire a provinciilor strãmosesti într-un puternic si independent stat daco-românesc.
Stema Tãrilor Române, Tara Româneascã (Valahia), Transilvania si Tara Moldovei reunite de viteazul domn Mihai, simbolizeazã, prin emblemele ce le contine, aspiratiile milenare ale poporului român cãtre refacerea unitãtii statului român în cadrele vechii Dacii. Astfel, în Stema tãrilor românesti reunite, care se aflã reprodusã pe sigiliul lui Mihai Viteazul, se observã lãmurit: într-un scut cu colturile superioare rotunjite douã personalitãti domnesti încoronate (reprezentând pe Mihai si pe fiul sãu), fatã în fatã plantând un pom dezrãdãcinat; trunchiul acestuia este sustinut des doi lei afrontati (din stema vechii Dacii), lei care stau cu picioarele dinapoi pe cele sapte cetãti (simbolizând Transilvania). Peste vârful pomului este asezat un mic scut ascutit, având capul de bour al Moldovei, cu stea între coarne si însotit la dreapta de un soare, la stânga de o lunã conturatã. Deasupra, într-un câmp despãrtit de o esarfã semicircularã cu devizã, se aflã acvila cruciatã a Tãrii Românesti, însotitã la dreapta de soare, la stânga de lunã (crai nou).
Traditia de a se sublinia autohtonitatea si continuitatea celor trei tãri românesti s-a remarcat si dupã epoca lui Mihai Viteazul.
În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) în Tara Româneascã, scutului timbrat cu o coroanã princiarã i s-au adãugat ca suporti doi lei afrontati, cu cozile iesind dintre picioare, simbolul stemei Daciei.
Nicolae Mavrocordat si fiul sãu Constantin Mavrocordat, care au domnit periodic atât în Tara Româneascã, cât si în Moldova, între anii 1709-1763, au lãsat deosebit de limpede ideea cã ei se trag din vita “domnilor Daciei”, în care scop au mentinut în noua lor stemã unitã a Tãrii Românesti si Moldovei simbolul Daciei - cei doi lei afrontati. Domnitorul Constantin Mavrocordat a adãugat în stema unitã a Tãrii Românesti si Moldovei si pe cea a familiei domnitoare din Transilvania, a Corvinestilor: scena ce înfãtiseazã sãgetarea corbului cu inel în cioc.
Si în Stema Moldovei gãsim prezenti cei doi lei în vechea stemã a Daciei. Pe timpul celei de-a treia domnii a lui Scarlat Callimachi (1812-1819), Stema Moldovei înfãtisa scutul cu un cap de bour cu coarne, între care dominã o stea de aur si deasupra lor doi delfini, reprezentând tãrmul Mãrii Negre, scut care este sustinut de doi lei afrontati.
Si domnitorul Moldovei Ioan Sandu Sturdza (1822-1828) pune pe stema Moldovei de pe sigiliul sãu, alãturi de bourul Moldovei, si un leu ridicat în douã labe, simbolul familiei sale, care exprimã si traditia dacicã multimilenarã. La fel procedeazã si urmasul sãu, domnitorul moldovean Mihail Sturdza (1834-1848).
Si în Stema din sigiliul domnitorului Tãrii Românesti, Alexandru Ghica, de la 1842, gãsim scutul sustinut de doi lei afrontati, cu cozile ridicate la spate. De asemenea, în Stema din sigiliul domnitorului muntean Gheorghe Bibescu, de la 1845, se aflã aceiasi lei afrontati care sustin scutul. În Stema din sigiliul domnitorului Tãrii Românesti, Barbu Stirbei, la 1855 sunt reprezentati aceiasi doi lei afrontati, dar cu deosebirea cã fiecare leu se uitã în altã parte.
Leii dacici au fost reprezentati si în sculptura funerarã a unor domnitori români. Astfel, pe Lespedea de pe mormântul Doamnei Elena, sotia lui Matei Basarab, mormânt ce se aflã în Biserica domneascã din Târgoviste, descoperim cei doi lei afrontati.
Leul apare si în decorurile brâncovenesti sculptate, unde un leu, cu coada între picioare, întocmai ca la daci, apare în combinatia florar-vegetalã a motivului decorativ din sculptura balustradei pridvorului Bisericii Stavropoleos din Bucuresti.
Cei doi lei afrontati, cu cozile printre picioare, apar în motivul heraldic, realizat în anul 1715, la Biserica Coltea din Bucuresti, unde cei doi lei apãrã placa decorativã cu acvila bicefalã.
Leii afrontati mai apar si în Portalul Mãnãstirii Golia din Iasi, unde, deasupra usii de la intrare în pronaos, pisania are la mijloc Stema Moldovei, asezatã într-un medalion polilobat si având ca tenanti patru lei. Aceiasi lei cu cozile între picioare apar si la Biserica Trei Ierarhi din Iasi, sustinând Stema Casei domnesti a lui Vasile Lupu.
În Stema Moldovei de la anul 1816, apar doi lei afrontati, care apãrã Bourul Moldovei cu coroanã. La 1842, în Stema din sigiliul domnitorului Alexandru Ghica; la 1845, în sigiliul domnitorului Gheorghe Bisescu; în anul 1885, în sigiliul lui Barbu Stirbei.
Dupã urcarea pe tronul României, în anul 1866, a principelui Carol de Hohenzollern, una dintre primele sale griji a fost sã ia mãsuri pentru întocmirea unei noi steme a Tãrii, care sã corespundã situatiei noi ce se crease. Noua stemã a fost adoptatã prin Legea din aprilie 1867. Modul cum se înfãtisa aceastã primã stemã a tãrii din domnia principelui Carol este urmãtorul: Scutul scartelat, în cartierul I pe albastru si în al IV-lea pe aur, o acvilã cruciatã neagrã, conturatã si cu zborul în jos, privind la stânga spre un soare de aur (Tara Româneascã); în cartierul al 2-lea pe albastru si al 3-lea pe rosu, un cap de bour negru, cu stea de argint între coarne, însotit sus în dreapta de o lunã de argint (crai nou, Moldova). Peste tot, armele Casei Hohenzollern.
Va urma.