Comori româneşti neştiute

Autor: Ionel Grama

Există oameni pentru care căutarea înţelesului lucrurilor din lumea asta este o preocupare permanentă, o sarcină primită, probabil, într-un program neştiut de concepţie, pe care aceşti căutători se trudesc să îl ducă la bun sfîrşit. Există semeni de-ai noştri pentru care dezlegarea tainelor trecutului nostru este nu numai o pasiune, ci şi o mare răspundere, asumată voluntar. Dna Domniţa Raţiu este unul dintre aceşti neobosiţi căutători. Vă prezentăm în continuare o relatare recentă a Domniei Sale.
„In Scheii Braşovului, veche vatră de cultură şi simţire românească, se înalţă spre păstorirea creştinilor de aici Biserica Sf. Nicolae, care păstrează şi astăzi amintirea eroului primei Uniri, Mihai Viteazul. In pronaos, pe peretele din stînga, se află o frescă ce-l reprezintă pe voievod intrînd în Braşov, pictată de Costin Petrescu în 1946, în locul celei dispărute, executată de Nicolae Cretanul, pictorul grec care l-a însoţit pe voievod în Ardeal şi care a realizat portrete ale lui Mihai Viteazul la Alba Iulia, Rîmeţ, Ocna Sibiului, Tîrgu-Mureş etc. In Catastiful - protocol al bisericii, rescris la 1665, este înscris în limba slavonă pomelnicul: „Pomeneşte Doamne pe Io Mihail Voievod şi doamna sa Stanca, Io Nicolae Voievod şi sora sa Florica”. Acesta este înscris pe dosul filei cu pomelnicul Voievodului Nicolae Pătraşcu, tatăl lui Mihai. Preoţii bisericii îi pomenesc şi azi, după obicei, pe voievozii ctitori, iar numele Doamnei Stanca apare şi în catastiful de danii. Moartea neaşteptată a voievodului nu i-a permis să se revanşeze faţă de cei care i-au arătat credinţă, românii din Schei. De aceea, urmaşii săi fac un gest demn de apreciat, cînd, la 28 septembrie 1602, dăruiesc bisericii din Schei moşia Micşuneşti din ţinutul Ilfovului. Documentul, scris în chirilică, se păstrează şi acum. In anul 1967, în timpul unor lucrări de reparaţii la biserică, a căzut o bucată de zidărie care masca o uşă ce ducea în podul bisericii. Aici, pe rafturi de lemn, frumos aşezate, s-au găsit 6.000 de cărţi şi foarte multe înscrisuri, veşminte preoţeşti şi alte obiecte ce nu se mai foloseau în biserică de mult. Cărţile erau în slavonă sau în româneşte, dar cu scriere chirilică. Acestea au fost preluate de muzeul primei şcoli româneşti. Părintele Vasile Olteanu, directorul acestui muzeu, a cercetat doar o parte dintre ele, restul sînt expuse în muzeu şi sînt în curs de cercetare, dar foarte multe aşteaptă încă. In sălile muzeului există vitrine cu documente vechi şi rare, manuscrise, evangheliare, cronici, tipărituri vechi, precum un Omiliar (manuscris în limba slavonă din secolele XI-XII), un Tetraevangheliar miniat (scris cu aur pe piele de viţel nenăscut, a lui Matei logofătul, la Mînăstirea Rîşca din Moldova), Cronica Transilvaniei de la 1420 la 1603 (scrisă în limba germană de Johann Lausenburger la Nürnberg în secolul al XVII-lea, care are 700 de pagini şi în care, printre altele, se vorbeşte despre voievodul Mihai Viteazul - eroul; lucrarea este în curs de traducere), 600 dintre cărţile tipărite la porunca voievodului Constantin Brîncoveanu, o cronică din secolul al XIV-lea (în care e descrisă Cetatea Tîrnovo, înainte de a fi distrusă de turci, în 1394), o Evanghelie din timpul domnitorului Ştefan cel Mare, o cronică scrisă de Vasile Cronicarul, fiul protopopului Mihai (în care apar însemnări despre Preda Buzescu – 1601), prima Evanghelie rusească (la comanda unei tipografii româneşti), Cazania lui Varlaam, toate Bibliile româneşti (începînd cu Biblia lui Şerban de la 1688), Biblia lui Martin Luther (apărută la Wittenberg în 1696), Herodot - Historii, vol. IX (apărută la Frankfurt în 1608), Istoria pentru începutul românilor în Dacia, a lui Petru Maior (apărută în 1812, la Buda), Primul calendar almanah românesc (1733), vechi manuale şcolare, steagul de mătase ţesut cu fir de aur de la încoronarea regelui Ferdinand şi multe altele.
Biserica Sf. Nicolae şi Muzeul Primei şcoli româneşti sînt adevărate comori româneşti pe care toţi cei care vizitează Braşovul nu trebuie să le ocolească”.