Cheia Intelepciunii druidice

Despre invocatii si evocatii
Invocatia si si evocatia sunt doua elede baza ale magiei si totodata lucruri prea adesea prost intelese si care inspira o teama nejustificata. De cele mai multe ori (depinde totusi de ceea ce se invoca) invocatia este deosebit de benefica, inaltand vibratiile practicantului si aducand o stare de bine.
Invocatia este procesul prin care magcianul cheama si primeste in sine o forta particulara a cosmosului, deobicei personificata printr-un zeu. Aceasta se face printr-un soi de meditatie si se folosesc cat mai multe elemente care reprezinta aspectul divin invocat (considerand zeul ca unul din multele aspecte ale divinitatii unice). Se poate folosi imaginea traditionala a zeului, mantra asociata, sigiliul, simboluri etc….. In concluzie, magicianul trebuie sa se inconjure de cat mai multe lucruriri reprezentative zeului respectiv : altarul sa fie ornat corespunzator cu flori, parfumuri specifice, forme, culori, talismanul planetar corespunzator sau sigiliul zeului. etc… Toate acestea ajuta magicianul sa intre intr-o stare de receptivitate fata de forta divina si sa-si modifice nivelul de constiinta.
Contrar unui spirit care poate fi constrans sa se manifeste, un Zeu nu poate fi obligat. Magicianul trebuie sa poata atinge un tip de concentrare, dirijata spre natura zeului invocat, ceea ce va avea ca rezultat manifestarea acelui zeu in constiinta sa. Isi va vizualiza reprezentarea traditionala a zeului si o va construi in jurul sau. Isi va imagina cum coincide progresiv cu acea forma si incetul cu incetul va simiti in el primele semne ale puterii zeului. Magicianul devine unul cu zeul si actioneaza ca acel zeu, in numele zeului si cu puterea lui. In momentul respectiv ar putea vorbi ca un zeu, ar deveni un fel de oracol, ar putea sa binecuvanteze sau sa initieze un neofit cu eficacitatea Zeitatii invocate, sa transmita puteri magice sau sa faca vindecari prin simpla atingere intocmai ca zeul la care s-a facut apel, ori sa comande spiritelor aflate sub stapanirea sa.
O evocatie trebuie deci intotdeauna precedata de o invocatie.
Dupa cum spune insusi termenul : invocatie inseamna a chema in sine. Evocatie inseamna, fie a chema in exteriorul tau sau a exterioriza din tine, anumite aspecte…depinde de scopul evocatiei.
Evocatia este ritualul prin care magicianul capata autoritate asupra unui spirit (entitate astrala) pentru a-l forta sa-l serveasca, tinandu-l totusi la distanta de propria-i persoana si se asigura ca-l poate stapani, fara a se lasa dominat sau manipulat de el.
In tehnicile evocatorii se lucreaza cu forte personificate, spirite, pe care magicianul nu le accepta neconditionat in constiinta sa, cu care nu doreste sa se uneasca, dar le convoca in diferite scopuri (de la a le chestiona pana la a le supune si exploata). Tehnicile evocatorii cer multe pregatiri si protectii si mai ales mult control al magicianului. In multe cazuri magicienii folosesc evocatiile atunci cand lucreaza cu spirite dezechilibrate (dar nu e o regula) si de care se protejeaza prin tot felul de mijloace. Magicianul, protejat de cerc, comanda de acolo spiritului (pe care trebuie sa aiba puterea sa-l supuna) in timp ce spiritul este evocat in triunghi. Spiritul se poate manifesta intr-un mod vizibil, daca bazele materiale adecvate au fost utilizate in ritual.

Magicianul trebuie sa fie capabil sa comande spiritelor planului astral pe care doreste sa le evoce, cu autoritatea si puterea unui Zeu. Asta inseamna ca pentru a face o evocatie reusita, magicianul trebuie sa fi facut deja o invocatie prin care care are autoritatea asupra spiritului evocat. Succesul magicianului pare sa depinda de invocatia anterioara prin care magicianul s-a unit cu zeul (un spirit superior) si de a carui autoritate si putere se foloseste pentru a stapanii enitatea evocata.
Daca e periculos? Depinde! E periculos sa aduci pe cineva in curtea sau in casa ta? Depinde pe cine si in ce scop…
Eu cred ca depinde foarte mult si de atitudinea magicianului. Daca pleci de la ideea ca e periculos, si in inima ta isi face loc chiar si cel mai infim firisor de teama, poate fi intr-adevar periculos, in virtutea lui “de ceea ce te temi nu scapi”.

Cheia Intelepciunii druidice

Uniune fericita cu Natura
Tot ceea ce exista pe aceasta planeta se compune din aceleasi elemente, comune intregii noastre lumi : foc, apa, aer si pamant. Integ Pamantul, cu plante, animale si oameni , formeaza „trupul comun” pe care-l cunoastem sub numele de Gaia. Vechii intelepti ai vremilor trecute, povesteau ca arborii sunt parul, pietrele sunt oasele, raurile sunt venele, iar apa e sangele Ei…Despre omenire, se spunea ca formeaza sistemul nervos al lui Gaia.
Dincolo de legendele stravechi, realitatea este cea pe care o vedem cu totii: tot ceea ce contribuie la cresterea umanitatii vine de la ceea ce putem numi cu afectiune: Mama Terra. Din pamant ne nastem, din pamant ne creste hrana, tot pamantul ne tamaduieste, si apoi, cand viata se termina, in pamant ne intoarcem.
Umanitatea si planeta sunt o singura UNITATE, ele nu pot fi separate. Gratie acestei UNITATI, echilibrul poate fi mentinut si doar in unitate acesta va dura.
Cu toate acestea, oamenii se simt a fi “ceva diferit”, separati de acest intreg. Desi separarea este doar iluzorie, aceasta senzatie i-a facut pe contemporanii nostri sa se indeparteze de natura si in consecinta de ei insisi. Multi dintre noi si-au pierdut capacitatea de a-si mai asculta intuitia, de a mai avea o comunicare cu Sinele, in timp ce comunicarea cu restul vietuitoarelor (copaci, pietre, animale sau entitati ale naturii) a pasit pe domeniul fictiunii. Aceasta comunicare se facea printr-un „limbaj comun”, prin ceea ce ne uneste pe toti atunci cand constientizam ca suntem parte din intreg, si constiinta noastra e conectata cu constiinta planetei.
Timp de mii de ani, si acum mii de ani, oamenii erau cu mult mai apropiati de natura. O iubeau, o respectau, si mai mult decat atat, ei constientizau ca sunt parte integranta din unitatea numita Gaia. Pentru ei nu era suficient sa recunoasca teoretic aceste lucruri, ele faceau parte din propria lor fiinta, le integrau in propriile lor vieti, amplificandu-le. Celebrau prin ritualuri, ciclurile naturii, echinoxurile si solstitiile, si inca patru sarbatori legate de roata anului, puncte importante din calendarul druidic. Aceste ceremonii aveau rolul de a restabili inradacinarea, reconectarea si ancorajul la aceasta planeta.
Cateva, preluate si adaptate de crestinism s-au perpetuat pana-n zilele noastre sub nume ca cel de pasti sau craciun.
Asadar, stim ca stramosii nostri celebrau natura, recunosteau ciclurile ei ca fiind parte din propria lor viata, si intelegeau ca oamenii sunt facuti la fel ca si granitul, copacii si orice alta forma de existenta. Cei mai intelepti, stiau de ce trebuie sa-si iubeasca aproapele ca pe sine insusi: constientizau ca erau una cu Gaia si toti nu erau decat un trup comun.
Credinta druizilor era inainte de toate panteism, recunoscand prezenta divinului in tot si in toate. Ei isi regaseau Zeii in raurile si izvoarele muntilor si campiilor, in copacii padurilor, in iarba si flori, in pasul cerbilor si caprioarelor, in dansul fluturilor sau cantecul pasarilor. Recunosteau Divinitatea in ei insisi si in adancul sufletelor semenilor lor. Druidismul insemna si monoteism, prin credinta intr-un Zeu Unic, imposibil de cunoscut, intangibil, iar cea mai buna metoda de a-L onora, era cunoastrea a tot ceea ce le sta in putinta sa cunoasca in asta viata pamanteana.
Acesta era secretul apropierii lor de elementele naturii, taina comuniunii cu tot ceea ce exista, motivul pentru care puteau sta de vorba cu animalele, copacii si pietrele, si care le aducea usurinta in folosirea fortelor naturii (cele 4 elemente). Cunoscand natura, isi constientizau propria lor natura, iar energia care exista peste tot in jur, era pusa in miscare prin simpla „intentia umana”. „Intentia Umana”, puterea gandului, era marea taina druidica, numita cu respect „puterea stejarului”.

Samhain

Fiecare zi incepe la apusul soarelui, in momentul care acesta marcheaza sfarsitul zilei precedente.
Fiecare an incepe la Saman (Samhain), data care puncteaza sfarsitul anului si inceputul Timpului Intunecos.
Se spune ca anul celtic era impartit in 2 perioade a cate 6 luni : Noaptea cea Mare si Ziua cea Mare.
Asa cum o noua zi incepea odata cu apusul soarelui si lasarea noptii, la fel, Samhainul este sarbatoarea care marcheaza inceputul Marii Nopti si deci reinceperea unui nou ciclu: inceputul noului an celtic.
Aceasta sarbatoare e celebrata in diferite colturi ale lumii avand o semnificatie asemanatoare, legat de ciclul viata-moarte-viata, la culturi care nu au, cel putin la o prima vedere, nici o legatura intre ele. Ea este prezenta atat la egipteni cat si la popoarele din zona Mexicului (civilizatiile dinaintea invaziei spaniole) sau pe teritoriile batranei Europe. Cele mai multe informatii au ramas insa cele venind de pe teritoriile celtice, ale scotiei si Irlandei. Acestea, o prezinta ca pe o sarbatoare a spiritelor, o a 3-a recolta si mai ales ca fiind noul an celtic. In gaelica ea poarta numele de Tir-na-Nogh’th.
Samhainul a fost preluat de catre crestinism sub numele de « Ziua Mortilor » sau “Sarbatoarea tuturor sintilor,” cunoscuta ca Halloween si sarbatorindu-se la data de 31 octombrie.
Practic insa, Samhainul nu e un sabat fix (ci unul pastoral), el se celebreaza la a 8-a luna plina dupa echinoxul de primavara, si de aceea dureaza atata timp cat dureaza si Luna plina : 3 zile. Unele surse afirma ca celebrarea vechiului Samhain are loc cand soarele atinge 15 grade in scorpion, punct astrologic important si simbolizat prin vultur.
Pentru o cultura ca a noastra, unde timpul e perceput ca linear, o noapte este doar un punct in plus pe marea axa care duce de la nastere la moarte. Celtii insa, considerau timpul de maniera ciclica iar Samhainul, o sarbatoare in afara timpului. El nu apartine nici anului care se termina, nici anului care urmeaza, este o perioada de tranzitie consacrata spiritelor imortale. Ordinea naturala a lucrurilor se dizolva in haosul primordial, inainte de a reconstrui o lume reordonata pentru anul care vine. In aceasta perioada din afara timpului putem privi si actiona usor asupra trecutului ca si asupra oricarui punct din viitor, asupra oricarui alt punct al Universului Intemporal.
Timp de 2 zile, timpul se opreste, spun legendele celtice, iar valul dintre lumi este foarte subtire.
Oamenii pot intra in contact cu rasele disparute de pe fata pamantului care s-au retras in adancuri si cu spiritele celor dragi disparuti si cu toate entitatile planului astral.
Samhainul e compus din 2 zile de solemnitate, prima consacrata eroilor, martirilor si tuturor entitatilor inalte (de unde si numele crestin de sarbatoarea tuturor sfintilor), a doua tuturor celor ce si-au incheiat ciclul acestei vieti si o a 3-a zi, de veselie, marcheaza intrarea in noul an, reinceperea unui nou ciclu.
Ziua a 3-a este o zi a bucuriilor si sarbatorilor populare, se organizau reuniuni si banchete ce se puteau prelungi timp de o saptamana. In vechime, adultii mergeau din usa in usa cantand iar ambianta era asemanatoare celei ale craciunului de azi. Trebuie insa remarcat faptul ca toate sarbatorile precrestine erau caracterizate prin colindarea din casa-n casa, cantand.
Pamantul se pregateste pentru iarna si ne ofera un ultim spectacol incantator: frunzele copacilor isi schimba culoarea, rosul, ocrul si galbenul, contrasteaza cu verdele plantelor sempervirescente si maroul potecilor de munte.
Se celebreaza ciclul etern al vietii : nastere-viata-moarte-renastere oglindit de maniera evidenta in natura : seminte – muguri – crestere – reproducere, finalizandu-se cu moartea plantei.
In aceasta perioada sunt celebrati zeii in plina maturitate, care ne vor ghida si ne vor invata trecerea de la o faza a vietii la alta si zeitatile legate de pasajul dintre lumi. Astfel, egiptenii il celebreaza pe Osiris si Anubis, celtii pe Cernunnos si Morigan iar grecii pe Hecate. Zeii celtilor, celebrati de Samhain sunt reprezentati cu 2 fete. Una intoarsa spre trecut, pentru comemorarea celor decedati si evenimentelor trecute si una privind spre viitor si cautand sa-i patrunda misterele.
Zeita se gaseste sub aspectul ei de « batrana inteleapta », Crone, iar Zeul si-a implinit calatoria si a ajuns pe taramurile Avalonului, unde va dormi in pantecele Zeitei asteptand sa renasca la primavara.
O alta varianta mitica a acestei sarbatori spune ca Samhainul este momentul in care Zeul sub aspectul sau de Om Negru paraseste tinuturile mortii si vine sa-i ceara Zeitei sa-l urmeze in Lumea Subterana pentru a cunoaste misterele mortii. Astfel, Zeita coboara si Ea in Regatul Umbrelor. Acum lumea celor vii s-a unit cu cea a spiritelor si cu cea a entitatilor pamantului. Toate frontierele dintre lumi au fost coborate si e cu predilectie o zi in care toate taramurile nu fac decat unul.
Se va putea sarbatori alaturi de rudele si prietenii nostri decedati. Acest lucru poate suna macabru pentru anumite persoane, dar nu este, daca intelegem ca in conceptia pagana viata nu se limiteaza la planul fizic, moartea fizica nu duce si la moartea spiritului persoanei, ci este doar o schimbare a formei.
Pe altar, sau alaturi de masa noastra, vom pune deci bucate pentru sufletele celor decedati si lumanari in ferestre pentru a le lumina calea.
Wicca, inspirata in mare masura din credinta celtica, considera Samhain-ul ca pe un timp pentru cugetare, pentru aduceri aminte, pentru cantarirea actiunilor intreprinse in anul ce s-a scurs, pentru acceptarea unor fenomene ale vietii ce scapa controlului nostru, cum ar fi moartea. Se celebreaza serenitatea, moartea, intelectul, schimbarile radicale, este o perioada propice divinatiei si riturilor de pasaj.

Cugetare pentru Samhain

« Tot ceea ce se naste trebuie sa traiasca,
Tot ceea ce traieste trebuie sa moara,
Tot ceea ce moare va renaste

Noi venim din pamant,
In pamant ne vom intoarce,
Si din pamant vom renaste »

Piatra, un element de baza al druidismului

Druidismul considera ca piatra, oricare ar fi ea si ca orice alt element din natura, contine o forta care o anima. Totul are viata pe planeta noastra iar pietrele nu fac exceptie, chiar daca forma lor de existenta e diferita de a celor pe care obisnuim sa le numim vietati.
Acest element, legat de pamant si Terra-Mama dar si in stransa relatie cu Cerul Divin, e inconjurat de o bogata simbolistica care are in mare, aceleasi sensuri pe intreg globul terrestru si e legata de eternitate si de relatia pamat si cer, oameni si Zei.
Piatra bruta, e considerata androgina iar androginatul constituie perfectiunea starii primordiale, in timp ce piatra pretioasa este piatra ajunsa la maturitate, idee comparabila cu transformarea plumbului in aur, din alchimie.
Alisanos, este numele celtic al Zeului pietrelor si stancilor.
Asadar, rolurile pietrelor au fost din cele mai variate in credintele vechi. Ele sunt adesea adaposturi, au rol de mormant, de pavaza, de arma, de tron sau de altar, iar in druidism ele constituie piatra de temelie a multor ritualuri si obiceiuri.
Una din ideile cele mai interesante din punct de vedere mistic si ezoteric este asocierea piatrei cu apa, datorita faptului ca precum ploaia, « pietrele cazute din cer », sunt dovada venirii Zeilor pe Pamant.
« Pietrele cazute din ceruri » (asteroizii) sunt adesea « pietre vorbitoare », cum este cea de la Tara (Piatra destinului sau Lia Fail) care indica cine urmeaza la tronul Irlandei, ca rege. Respectati si considerati sacri, acesti meteoriti erau instrumente ale oracolelor sau aducatori de mesaje, asa cum este piatra cea neaga a Cybelei si a altor omologi ai sai, sau cum este Paladiumul din Troia.
O alta idee in raport cu pietrele cazute din ceruri este ideea de « piatra fulgerului » cum a fost considerat Ciocanul lui Thor si piatra despre care se spune ca a cazut din fruntea lui Lucifer si in care a fost mai apoi sculptat Graalul.
Tot o connotatie sacra o au si pietrele ridicate care, de data aceasta se ridica de la pamant catre ceruri . Dolmene si menhire se gasesc o multime pe coastele bretone (si nu numai, astfel de pietre s-au gasit si in Africa de Nord, Palestina, si chiar la noi in tara) iar prezenta lor ramane in multe cazuri invaluita in mister.
Movila de pietre : movile de pietre se intalneau adesea pe campii sau pe coline, si formau un fel de altare unde indragostitii isi impartaseau dorintele si visele. Traditia voia sa se adauge altarului o piatra in momentul nasterii unui copil si sa se retraga alta de fiecare data cand un om inceta din viata.
Piatra centrala a templului : marcheaza centrul ariei sacre. Ea reprezinta axa centrala a lumii in jurul careia totul se roteste de aceeasi maniera ca astrele in ceruri.
Pietrele mistice : legendele spun ca zanele, ca si duizii si marii preoti, se pot preschimba in pietre devenind astfel nemuritori, sau altfel spus pentru a putea reveni la viata in timpuri viitoare.
Pietrele magice : sunt pietre folosite in ritualurile magiei druidice, si stropite cu apa pentru a aduce vantul si ploaia.
Piatra suprema : este piatra care « striga cu vocea cerului si pamantului si care desemneaza viitorul rege.
Piatra de mormant : este intermadiarul dintre « taramul vietii » si « taramul mortii », lumi ce se intersecteaza in noapte, piatra de mormant devenind astfel sursa de inspiratie.

Elemente din magia naturii

In epopeea regelui Artur exista un pasaj in care se povesteste cum cavalerii mesei rotunde, inainte sa plece in cautarea Graalului s-au adancit in padurile cale mai salbatice.
In povestile noastre, fetii-frumosi, voinicii ce-si parasesc satele in cautarea propriului destin, trec adesea prin paduri adanci si dese, traverseaza piscuri salbatice, intalnesc fantani fermecate etc.…
In numeroase traditii vechi, aceasta lume in care traim este considerata corpul Mamei Terra : arborii finnd parul, pietrele fiind oasele, iar apele sunt sangele Ei…atunci, poate este normal sa consideram ca pietrele, arborii, apa, sunt cele mai importante surse de energie magica disponibile, in ceea ce priveste magia naturii.
Oricine am fi, din orice cultura am face parte, de un lucru putem fi siguri, stramosii nostri au trait candva in triburi, au fost aproape de natura si de magie. Nici pentru noi, oriunde am trai astazi, "natura salbatica", nu e in final atat de departe : poate fi gradina din fata casei, parcul sau cea mai apropiata padure.
Europenii de traditie precrestina considera ca sursa « puterii samanice », se gaseste undeva intre mijlocul abdomenului in partea inferioara diafragmului, ceea ce ar corespunde zonei plexului solar.
Daca undeva intalniti o apa, un lac, un rau, opriti-va cateva momente. Acestea sunt locuri excelente in care va puteti lasa putin din bagajul vostru emotional. Apa este cea care spala tristetile si timpul le vindeca pe toate.
In multe cantece populare si poeme vechi, indragostitii dezamagiti sunt infatisati pe malul apelor. De ce ? Pentru ca se pare ca apa "spala" emotiile negative si purifica. Din aceleasi motive, unii magicieni apreciaza mult « baile rituale », relaxante si purificatoare. Lasati problemele voastre sa fie luate de ape si vizualizati cum va parasesc definitiv.

Dragonii

Cine nu a auzit de prea raspanditii Dragoni de prin filme, jocuri, povesti, superstitii si mass media ? Nu sunt tocmai acele creaturi intalnite in jocurile de pe calculator sau prin filme, dar orice poveste are un strop de adevar in esenta. Cu totii stim ca sunt fapturi magice avand un aspect reptilian si detinand o pereche de aripi.
Aceste fapturi magice sunt raspandite pe tot Globul, in toate superstitiile si mitologiile diferitelor popoare. De la mayasi (Quetzatcoatl) la chinezi (Dragonul chinezesc), din Biblie (Leviathan) pana la mitologiile elene (Hydra). Acestia au diferite roluri, infatisari si aspecte (pozitive sau negative). Sunt gardieni ai comorilor pretioase, deschizatori de drumuri, si totodata cei care tin cheile misterelor. Privind diferite teorii despre acestia putem spune ca acestia sunt oarecum legati de un Element anume cum ar fi Focul, Apa, Aerul si Pamantul. Acest lucru poate aparea si in infatisarea lor, spre exemplu Serpii sau Dragonii apelor sau ai Pamantului.
Alta ipoteza privitoare la aceste fiinte magice ne spune ca acestia sunt de doua feluri. Dragonii "buni" : acei Dragoni care sunt de partea Luminii, ai puritatii, fiind infatisati ca purtand o pereche de aripi de lebada. Si acei Dragoni "rai" : dragoni detinand o pereche de aripi de liliac fiind dragoni razbunatori, malefici, de partea intunecata facand parte (Balaurul si/sau Zmeul din mitologia romaneasca).

Cativa Dragoni din diferite mitologii :
- Iason furand Lana de Aur pazita de un Dragon - "Legendele Olimpului" - Dragonul fiind vazut in ipostaza de pazitor al unei comori.
- Quetzalcoatl - Zeul aztec infatisat ca un Sarpe cu pene
- Hydra - "Legendele Olimpului" - Dragon/Sarpe al Apei
- Leviathan - Sarpe/Dragon al Apei regasit in Biblie
- Dragonul chinezesc
- Jormungand - mitologia nordica

Aceste fiinte sunt foarte des intalnite si acestea fiind foarte populare, gasindu se aproape pe fiecare continent, fiind vazuti deseori in diferitele mitologii traind in apele marilor sau oceanelor, in aer, sau pe/in Pamant.
Aceste fapturi au ajuns sa fie dezbatute si de catre oamenii de stiinta spunand despre acestia ca de fapt Dragonii ar fi fost vechii dinozauri care au calcat odata pe acest Pamant.
Dragonii de Apa

Dragonii de Apa dupa cum spune si titlul acestei categorii sunt aceia care sunt strans legati de Apa, de Mari si Oceane, de Lacuri sau Rauri, depinde de "specie". Aceste fiinte traiesc in adancul Apelor. Acestia au o forma diferita fata de Dragonii obisnuiti, avand de obicei forma unor serpi colosali. Unii dintre acesti Dragoni as putea spune ca este Phaya Naga (India), Leviathanul biblic, Hydra, Jormungand al nordicilor si asa mai departe. Acesti Dragoni, Serpi ai apelor sunt intalniti chiar si in Africa si in bazinul Amazonului. Nu au aripi, deoarece traiesc in ape, dar unele legende spunandu ne ca detinand o pereche sau mai multe de inotatoare care le ajuta sa traiasca in mediul acvatic.

Dragonii de Pamant

Acesti Dragoni sunt stransi legati de Elementul Pamant, traind in/pe Pamant. Acestia fiind stransi legati de "mediul terestru" nu detin o pereche de aripi. Culoarea pielii este pamantie, neagra, cu nuante de verde sau maro, aceste culori reprezentand Pamantul. De multe ori au infatisarea unui Sarpe colosal care traieste in grotele care le formeaza acesta in Pamant. Au solzi la fel ca ceilalti si/sau tepi, uneori detinand si o pereche de "coarne". Acestia traiesc in adancurile Pamantului pazind comorile ingropate. Prefera zonele de munte sau zonele stancoase sau impadurite.

Dragonii de Aer
Acestia sunt stransi legati de Elementul Aer, detinand o pereche de aripi si traind in Cer, printre nori. De multe ori pot fi vazuti neavand aripi dar brazdand cerul cu usurinta si cu viteze extraordinare. Traiesc in zonele unde altitudinile ating cote maxime, unde Pamantul este mai aproape de Cer.

Dragonii de Foc

Acestia sunt stransi legati de Elementul Foc si pot spune despre acestia ca sunt "maestri", detinand puteri inimaginabile. Se ocupa cu spiritualitatea si cu toate elementele legate de acesata. Sunt foarte rar vazuti, numai cei mai mari oameni maestrii, preotii tibetani putand lua contact cu acestia. Nu stiu daca pot incadra aici Dragonul Chinezesc, dar am sa o fac deoarece acesta este un maestru al spiritualitatii.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Puterea stranie a nodurilor

In toate vechile reprezentari ale simbolurilor magice putem vedea figuri in cruce, de la urmele de navoade de pe ceramica neoliticului japonez pana la zvasticile din templele hinduse si de pe vasele grecesti, elementul Quincunce din Teotihuacan sau nodurile medievale care mai tarziu aveau sa impodobeasca palariile episcopilor catolici. Marinarii din toate timpurile au dezvoltat o arta si un ritual de facere si desfacere a nodurilor si, dupa modul in care il realiza fiecare, se putea recunoaste daca apartine sau nu milenarei confrerii a Fiilor lui Poseidon.
Amuletele romane si celtice ne arata degetele unei maini incrucisandu-se si, chiar si astazi, multe persoane o fac pentru a opri fenomenele malefice a caror apropiere o presimt.
Unii Elementali de tipul Gnomilor si al Zanelor pot fi mai usor vazuti cu ajutorul unui nod scobit in lemnul unui copac batran.
Nodul si caierul sunt strans legate de lumea Elementalilor, a Geniilor si inclusiv de cea a marilor ingeri. Caierul il tes si il desfac Parcele, pana cand cea numita Atropos taie firul cu un foarfece magic si omul respectiv moare. Exista un nod pe care Elementalii Istoriei i l-au prezentat lui Alexandru ca o conditie prealabila pentru cucerirea Asiei, nod care, dupa unii, apartinea unei cvadrige fermecate, iar, dupa altii, era vestigiul unei carti mari din vechea cultura a nodurilor aduse din indepartata China.
De asemenea, un alt nod se face, in mod traditional, la cordonul ombilical, atunci cand se naste un copil si, de aceea, Omfalos din Delfi apare acoperit de noduri si funii intretesute. Un nod este si intersectia drumurilor oferita de Zei lui Oedip, unde el isi alege tragedia, un nod este si rascrucea din Tarotul de origine egipteana si, de asemenea, bifurcatia cararilor care, in mitologia medievala, se prezinta Cavalerului aflat in momentul Initierii.
Astfel, in fiecare moment al Istoriei Umanitatii, nodul a fost unul dintre simbolurile unirii acesteia cu Elementalii si cu Zeii care ii guverneaza. Lucrurile Primordiale nu sunt incuiate si nici sudate intre ele, ci sunt fixate in mod elastic si, daca devin functionale, produc muzica si exista in intuneric... Sunt legate intre ele.

Societate si religie, sisteme de guvernare

Numarul varietatilor asa-numitelor Spirite ale Naturii sau Elementali, este la fel de mare ca si cel pe care il remarcam in Regnul Animal; manifestarile girafelor se deosebesc de cele ale broastelor testoase, la fel cum cainii se comporta diferit fata de pesti. Problema, deja dificila, devine si mai complexa in cazul Elementalilor, fiinte care se corporalizeaza in mod normal in planul energetic, fiind astfel imateriali si invizibili pentru cea mai mare parte a oamenilor; chiar daca pot fi vazuti uneori, este vorba de o vizibilitate limitata ce face ca incercarile noastre de generalizare sa fie sortite esecului.
Asadar, preferand un adevar mic unei mari minciuni, ne vom referi din nou la un caz particular: cel al Gnomilor care locuiesc in padurile de pini.
Traiesc in societate, in trib, formand o familie extinsa in care fiecare isi pastreaza individualitatea, desi este si se simte pe deplin unit cu restul comunitatii. In acest sens, se poate face o comparatie cu relatiile spontane care se stabilesc intre copiii oamenilor inainte de a fi fost contaminati de educatia (sau, mai bine spus, de antieducatia) la care sunt supusi astazi de catre adulti. Pentru un copil, faptul ca un altul difera prin culoarea pielii, este balbait sau infirm, poate fi motiv de gluma, insa niciodata de divizare a grupului. Va fi invitat la ceilalti si va fi chiar fortat sa ramana aproape si se va tine seama de el in orice situatie. Copiii si Elementalii se pot arata individualisti numai in privinta unor secrete si mici pozne pe care nu vor sa le dezvaluie celorlalti, ca si cum ar fi vorba de ceva magic.
Aceasta societate nu este comunitara in sensul propus de Platon sau, intr-un fel ori altul, de toti sociologii, poate pentru ca in asteptarile Elementalilor nu se regaseste notiunea de progres, ei nefiind capabili sa conceapa un Stat, in sensul adevarat al cuvantului si conform definitiei pe care i-a dat-o Platon.
Fiecare Elemental munceste si traieste pentru el, dar in stransa camaraderie cu ceilalti si, in afara unor mici certuri amuzante, el stie ca poate conta pe toti, insa va avea mare grija sa nu se amestece in treburile celorlalti fara sa fie nevoie.

Desi aparent au hrana asigurata, cel putin pentru nevoile imediate, desi nu se observa nici o deteriorare a hainelor lor si stiu sa-si prepare leacuri proprii, ei pot fi vazuti intr-o activitate permanenta. Nu trebuie inteles din aceasta ca s-ar afla in acea miscare febrila a albinelor dintr-un stup, insa avantul este acelasi, cu toate ca ritmul lor pare a fi mult mai linistit si mai liber. Mai tarziu vom descrie distractiile si jocurile lor. Acum ne referim la munca, desi la Elementali toate formele de activitate si modul lor de viata sunt intr-un fel inlantuite si este dificil sa stim unde se termina una si unde incepe cealalta.

Elementalii sunt foarte legati de Regnul Vegetal, Animal si chiar de cel Uman, daca, ducand o viata mai apropiata de Natura, le-am permite sa se apropie de noi. Duc la indeplinire, neobositi, munci cum este verificarea aurei plantelor sau a ierbii din pasuni, frunza cu frunza, fir cu fir. Intaresc partile mai putin viguroase cu injectii energetice si, reusind chiar sa stimuleze relatiile dintre anumite fibre, modifica orientarea unei crengi sau a unei frunze, pentru ca aceasta sa realizeze mai bine fenomenele fotochimice si fizice care permit vegetalelor sa traiasca si sa ajute mediul inconjurator cu respiratia lor.
Magnetizeaza animalele, le atrag sau le sperie dupa bunul plac. Incearca sa faca acelasi lucru si cu fiintele umane, in special cu copiii foarte mici, dar sunt alungati de zgomotele dezordonate ale masinariilor, de mirosul de insecticid si de vaporii de alcool si, chiar mai mult, de formele astrale de manie si de formele mentale de rautate, hotie sau asasinat.
Elementalii din padurile de pin, in afara exceptiilor rare in care unul dintre ei intra in relatie cu un om si se ofera sa-l slujeasca, nu se indeparteaza niciodata de o zona restransa situata, in mod normal, in jurul unui copac, pentru fiecare grup in parte, sau al unei paduri, pentru toti.
Forma lor de societate este asemanatoare unei Teocratii, deoarece fiecare grup are un monarh, dar acesta indeplineste si functii pe care le-am putea numi religioase, mandatul lui neprovenind din alegeri sau consensuri, ci din Gratia acordata de catre Spiritul, Geniul sau Totemul tribului.

Sistemul de guvernare este absolut natural, adica piramidal si popular, cu o ierarhie inamovibila, onesta, exemplara, care munceste si se preocupa mai mult de poporul sau decat de sine, care le acorda atentie tuturor. Putinii vinovati care nu tin cont de aceasta lege milenara a obiceiurilor traditionale sunt prinsi, admonestati si pusi sa munceasca sub paza, pana cand, incet-incet, se reintegreaza intr-o comunitate care nu le va reaminti de delictele comise, daca putem numi astfel ceva ce pare mai curand o uitare, un produs al unor interferente .
Regele este rege asa cum apa este apa si Luna este Luna. Nici unui Elemental nu i-ar trece prin cap sa puna in discutie acest fapt sau sa se indoiasca de el. Mintea lor fiind diferita de a omului, nu concep schimbarile si nici revolutiile. Au un fel sanatos de a se multumi cu ceea ce cunosc si, in orice caz, nu aspira sa cunoasca mai mult. De multe ori, in reflectiile mele asupra acestor fiinte, m-a surprins imensa intelepciune milenara a sistemelor lor si contributia foarte constructiva la Planul Naturii, precum si generozitatea cu care ofera tuturor atatea lucruri bune, fara a astepta vreo recompensa sau vreo plata pentru darurile lor. Daca uneori simt inclinatii pentru vreo delicatesa sau pentru prezenta unui anumit om care i-a incantat, sentimentele lor nu au nimic posesiv sau pasional; pur si simplu se apropie de ceea ce le place asa cum un drumet se apropie de un foc, uneori mai mult din curiozitate sau pentru a cauta o placere dulce si suava, decat pentru altceva.
Elementalii au si ei secretele lor, echivalente cu Secretele noastre de Stat, si nu stiu de ce regele este rege si nici sistemul dupa care isi alege el sfetnicii din, randurile grupului. Stiu insa ca multimea le poarta un respect neclintit si ca, in felul lor, pot explica in mii de moduri de ce guvernantii lor ii intrec in grandoare... Insa nu pot explica de unde vin acesti guvernanti.

Se reunesc periodic in adunari, in noptile cu Luna plina, cand formeaza adevarate comisii de lucru, sunt continuu informati despre mersul comunitatii, despre cine a murit si cine s-a nascut si despre orice alta noutate, totul cu un spirit de mare liniste si experienta, ca cineva care realizeaza un rit repetat de milioane de ori.
Desi toti par egali si nu au scoli care sa-i diferentieze, unii sunt totusi mai intelepti decat ceilalti in ceea ce priveste anumite subiecte si se consulta reciproc. Sunt atenti unii cu altii. Se ajuta intre ei. Un om acceptat de ei va fi dus de la unul la altul in incercarea de a i se raspunde la intrebari, insa va trebui sa fie mereu pregatit sa primeasca raspunsuri foarte lente si fragmentare, pe care mai tarziu va trebui sa le aseze intr-o unitate logica, lucru de care Elementalii par a fi incapabili. Omul care a reusit sa patrunda in lumea lor fermecata si s-a imprietenit cu unul dintre ei, ii va fi, in mod automat, stapan, deoarece ei nu cunosc alt tip de relatie decat cea de conducere-obedienta. Sentimentul lor de camaraderie nu este altceva decat colaborarea la indeplinirea anumitor ordine si responsabilitati, drepturi si obligatii. Asadar, ei se vor supune omului, in timp ce acesta, la randul sau, le va respecta natura, neobligandu-i sa faca nimic ce ar fi impotriva obiceiurilor lor si cu care nu ar fi de acord. In aceste cazuri se straduiesc foarte mult sa fie utili, astfel incat ajung sa se materializeze punctual pentru a face, de pilda, sa sune puternic o poarta sau pentru a lovi o mobila, anticipand venirea stapanului lor acasa. Forma de societate pe care o mentin este atat de armonioasa incat, atunci cand unul dintre ei se afla in mod exceptional sub influenta unui om, ceilalti ii preiau muncile neterminate, ajutandu-1 cat pot de mult sa-si indeplineasca cu bine noua sarcina. intr-un fel, toti traiesc o bucurie nevinovata si dulce cand cineva din Regnul Uman, pentru care au o mare admiratie, se comporta bine si respectuos cu unul dintre ei.
Fiecare are un nume prin care este recunoscut, cu toate ca il schimba periodic din motive rituale.

Din raspunsurile lor se deduce ca sunt buni cunoscatori ai tuturor stiintelor naturale, inclusiv ai medicinei si astrologiei. Dar stiinta lor este mostenita si practica si de aceea nu pot sa teoretizeze asupra fenomenelor evidente observate. Iau arta ca atare, in mod natural, le place sa danseze si sa cante la instrumente astrale rustice, sa imbine intre ele vibratii pe care, o data plasmuite in scoarta, frunzele sau radacinile copacilor, noi, oamenii, le recunoastem drept culori.
Vom povesti si despre cateva munci ale altor specii de Elementali.
Religia Elementalilor care locuiesc in padurile de pin este o forma de Naturalism centrata pe cultul Spiritului arborelui care ii adaposteste. Lui ii aduc ofrande de dansuri si de energie astrala si vitala. Desi regele are functia de Mare Preot, toti participa activ la celebrarea cultului, regele-sacerdot fiind privit mai degraba ca un maestru de ceremonii decat ca un intermediar. Exista anumite perioade propice pentru celebrarea cultului, asa cum altele sunt potrivite pentru nastere sau moarte. Din cate stiu eu, o singura primejdie ii aduna pe neasteptate: aparitia, la suprafata Pamantului, a unor Elementali gigantici si monstruosi care locuiesc in adancuri si care ii inghit cu ajutorul fortei de absorbtie a trompei lor; Elementalii pinilor par sa constituie, in cantitati mari, hrana acestor creaturi ale adancurilor. In afara simplei fugi si preveniri, nu am inregistrat mijloace de aparare impotriva amenintarii.
Un arbore nu moare atata vreme cat nu moare radacina sa. Cand se intampla acest lucru, Elementalii lui, slujitori devotati, realizeaza o ceremonie complexa pentru transplantarea Geniului sau Spiritului arborelui - care pe langa continutul sau material, imbraca, in cazul pinilor, o stranie forma inalta, alungita si aproape umanoida - intr-o samanta sau intr-un lastar, intregul popor, ajutat de celelalte popoare elementale din padure, daca exista altele, va contribui la munca istovitoare de a face ca arborele nou sa creasca sanatos si fara boli, raniri sau incendii. Cand ajunge la un anumit numar de ani si capata o forma adulta, il vor transforma in Centru Religios al grupului si ciclul reincepe.

Pe langa totemismul care ar putea parea rigid oamenilor, Elementalii traiesc un sentiment religios superior, constiinta a Ceva care este in acelasi timp Zeul Arborelui, dar si al intregului Univers, pe care si-l reprezinta ca pe un copac imens, plin de stele. Aceasta credinta se apropie, in mod misterios, de Arborele de Lumina intalnit chiar si in Crestinism, Brahmanism sau la cabalistii evrei. Insa evita sa vorbeasca despre El, cultivand o practica mistica si o prudenta care de multe ori le lipseste oamenilor.
Asadar, supravietuire individuala, Societate, Religie si o forma incipienta de Stat se unesc intr-o singura modalitate sau, mai bine zis, intr-un singur sens al vietii, fara ca ei sa aiba o constiinta superioara a nemuririi, dar si fara sa conceapa moartea ca pe ceva definitiv, ci ca pe o expresie in plus a ciclurilor din Natura, implacabile si, in limitele intelegerii lor, imuabile.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Ingerul pazitor

Unul dintre multele mituri pe care Crestinismul le-a cules din vechile religii misterice se refera la ingerul Pazitor.
Cand se naste un copil, spun Vechile invataturi, principiile sale superioare nu se incarneaza deodata, ci treptat, ceea ce face ca nou-nascutul sa fie lipsit de corp mental in adevaratul sens al cuvantului si sa utilizeze doar un sub-corp mental al corpului sau emotional.
Aceasta il face fragil in fata circumstantelor vietii. De aceea, pana la varsta de sapte ani, este ajutat de compania neobosita a unui Elemental care ii sugereaza, ca o voce interioara, ce lucruri trebuie sa evite pentru ca sunt periculoase. Este vorba de o forma de manifestare a unui instinct inteligent sau cel putin antrenat, deoarece vom vedea mai tarziu ca Elementalii nu pot fi numiti cu exactitate inteligenti.
A fost reprezentat cu figura umana, in general cea a unei tinere foarte frumoase, impodobite cu aripi mari, care, conform unui simbolism vechi, reprezinta protectia, dar, in acelasi timp, prezenta mortii. Uneori poarta in mana o ramura de chiparos sau un simplu felinar.
Cu cateva exceptii, doar copiii pot sa-l vada si sa-l perceapa in vreun fel. Corpul sau este deosebit de plastic si asuma formele care ar putea fi cele mai placute pentru copil, iar daca acesta este receptiv il invata jocuri si ii prezinta Gnomii dansatori si pe nelinistitii Elfi care locuiesc in corolele florilor.
Ingerul Pazitor reprezinta inca un serviciu pe care Natura il ofera, fara exceptie, tuturor oamenilor. Din nefericire, cu trecerea ultimelor doua secole, contaminarea ambientala si automatismul cu care sunt educati copiii in orasele mari, fiind introdusi in viata adultilor inainte de vreme, diminueaza puterea de protectie a Naturii si ingerul Pazitor se transforma intr-un martor rigid si neputincios in fata degenerarii rasei umane.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Alte varietati de Elementali

Gama elementalilor este imensa, de la Regentii Planetelor si chiar ai stelelor, pana la cei care o mentin cu viata lor pe cea a atomilor.
In Misterele din antichitate se faceau referiri la ei. Erau reprezentati prin figuri geometrice, cuvinte aparent fara semnificatie si cifre astazi incomprehensibile. Referintele sunt invaluite si indirecte. Sunt imposibil de incadrat intr-un singur Element.
Este vorba de cei care ocrotesc momentele nasterii si mortii tuturor Fiintelor manifeste si, de asemenea, ale lucrurilor, calauzind trecerea Sufletelor prin diferite praguri. Sunt cei care se misca intr-un spatiu-timp pe care nu-l cunoastem si in care traim.
Sunt cei care vegheaza mersul Ceasului Istoriei din afara acestei masini de cauze si efecte inlantuite in maniera logica. Sunt cei care pazesc Analele unde se poate citi trecutul si viitorul.

Sunt si ingeri si Demoni. De asemenea, sunt Dragonii a caror rasuflare incalzeste Pamantul. Sunt sufletele cristalelor geologice care guverneaza stratificarile mineralelor si care au condensat lumina stelelor disparute vederii noastre. Sunt Geniile bijuteriilor. Altii, captivi in formele mentale ale Zeilor, asteapta, de-a lungul eonilor, momentul pentru a comanda delicatele operatiuni de nastere si de moarte ale galaxiilor: sunt cei care locuiesc in comete, fie in cele care fecundeaza zone ale spatiului pentru a da nastere noilor lumi, fie in altele, care raman in ultimele ramasite ale altor astri trecuti si care ajung in cimitirele stelare. Salasluiesc, de asemenea, si in cele mai simple comete, cele care unesc un sistem solar cu altul, asemenea unor electroni de valenta.
Si mai aproape de noi, sunt cei care locuiesc in interiorul vulcanilor si al norilor. Si cei care, manuind pensule invizibile, picteaza rasariturile si apusurile. Cei care trezesc vegetatia Primavara si o adorm cand se apropie iarna. Cei care guverneaza norocul la rascrucile de drumuri, in pesteri fermecate si in munti magici.
Sunt Genii care dau si retrag daruri. Cei care ating fruntea celor alesi si altii care fac sa se surpe pamantul sub picioarele celor care au cazut in dizgratie. (...)

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Elementalii focului : Salamandrele

Asemenea Elementali au formele cele mai indepartate de cea umana. Numele lor au o etimologie obscura, probabil orientala, prin filiera araba, astfel incat sunt pusi in legatura cu faimoasa universitate din Salamanca, ce se bucura in Evul Mediu Timpuriu de splendoarea deplina a Islamului. Cert este ca acolo se efectuau studii si lucrari legate de Alchimie si sub acest termen generic erau adunate o multime de cunostinte, intre care cele despre Spiritele Naturii, in special despre cele care incalzeau si, de asemenea, incununau Athanorul.
In focul vetrelor pot fi vazuti sub forma unor serpi negri, de obicei in pozitie verticala, care se misca foarte repede si se rasucesc in jurul lor.
Marimea Salamandrelor variaza, de la micii viermisori care se misca in vetre si ruguri, pana la Salamandrele enorme care plasmuiesc curioasele forme ale fulgerelor si trasnetelor.

Nimeni in afara celor care au sfintenie si experienta nu trebuie sa incerce sa intre in contact cu aceste Fiinte puternice, deoarece ele guverneaza de asemenea si impulsurile electrobionice care se transmit prin sistemul nervos uman.
Exista metale care le adorm si le retin, astfel incat pot colabora la eficienta unei amulete prin formule de Magie, prea periculoase pentru a fi rostite fara legaminte prealabile care sa ii faca pe oameni incoruptibili.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Elementalii aerului: Silfi si Elfi

Denumirea creaturilor Elementale pe care le numim Silfi are o radacina etimologica dificil de identificat, probabil galo-romana si derivata din sunetele produse de vant in harpele druidice care, asemenea celor eoliene grecesti, erau de obicei atarnate de arborii sacri, pentru a interpreta o alta muzica decat cea umana.
Aceste Spirite ale Naturii se caracterizeaza prin faptul ca traiesc in exclusivitate in aer; sunt foarte greu de perceput data fiind natura lor instabila, fluida, predispusa la miscari foarte rapide astfel incat cercetatorul trebuie sa-i tintuiasca pe ceva imobil pentru a putea realiza chiar si cel mai sumar studiu. Acest procedeu ii infurie pe Silfi si le produce durere. Nu atat pentru supunerea in sine, ci pentru faptul ca sunt privati de miscare, fara de care lesina si chiar mor.
Ei au permanent nevoie sa alerge si sa se miste din loc in loc. Numai capul lor are aspect uman, iar restul corpului, dificil de studiat, este asemenea imaginii pe care o avem despre ingeri, dar mai putin calma si nu intotdeauna cu numai doua aripi. Nici aceste aripi, in cazul Elementalilor de la nivelul pe care-1 descriem, nu sunt la fel de albe, de placute si cu atat de multe pene cum sunt cele din imaginile grecesti, romane si crestine. Acestea din urma sunt inspirate de tipuri de Elementali superiori la care ne vom referi mai tarziu. Elfii (din celticul Faeries) sunt Elementali cu forme foarte frumoase si foarte mici.
Traiesc in apropierea si in corolele florilor, asemeni unor fluturi eterici. Corpurile lor sunt antropomorfe si au figuri feminine sau masculine, desi nu exista nici o legatura stricta cu reproducerea lor, deoarece ei doar copiaza forme umane. Hainele lor sunt in stilul tunicilor scurte si usoare. Miscarile lor constante sunt asemanatoare celor ale albinelor cand sorb nectarul florilor. Extrem de energetici, au mari puteri curative, desi in acest tip de activitate se extenuaza pana la moarte.
Raza lor de actiune ajunge pana la limita parfumului florii. Florile fara parfum nu au Elfi de acest tip. Unele dintre clasele de elfi sunt foarte atasate de oameni, mai ales de copii si de cei care au inocenta si sensibilitate artistica. Lumina ii incita si intunericul ii domoleste. Le plac sunetele suave, culorile si lumina reflectata de oglinzi nu foarte lustruite. Figurile lor gratioase sunt completate de mici aripi asemanatoare celor ale libelulelor si fluturilor, dar mai frumoase, eterice si in continua miscare, similare cu ale pasarilor colibri. Tinandu-se de mana, obisnuiesc sa danseze in cerc si sa faca incantatii benefice. Inaltimea lor variaza intre o palma si mai putin de un centimetru. Uneori se linistesc, ca si cand ar dormi, in atitudini foarte suave. Alteori, par sa fie ganditori sau par sa asculte ceea ce oamenii nu pot auzi. Sunt gratia ingereasca personificata.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Elementalii apei: Sirene, Nereide, Ondine, Nimfe

Asa-numitele sirene sunt cele care se afla la suprafata marii. Sirenele, din lat. Siren, din gr. Seiren, sunt „cele care vrajesc sau seduc". Asociate de antici cu muzica, ele au fost considerate fiicele Melpomenei. In descrieri apar cu cap de femeie si corp de pasare si, de asemenea, de peste. Fiind aliate cu formele elementale care guverneaza brizele marine, produc sunete armonioase foarte asemanatoare vocii umane, pe care o pot imita datorita puterilor lor telepatice. Am putea sa le asezam in varful ierarhic al unei intregi game de Elementali care, desi sunt de Apa, au nevoie de imbinarea cu Aerul pentru a trai. In cealalta extrema s-ar situa creaturi foarte mici care traiesc numai in spuma, se nasc si se dizolva o data cu ea, mai cu seama in noptile cu Luna plina. Potrivit medicinei vechi, cele din urma aveau capacitatea de a realiza vindecari extraordinare ale celor ce se imbaiau in apele lor. Serveau de asemenea Magilor pentru a putea citi preziceri in reflexul luminii lunare sau, altfel spus, al Drumului de argint al Lunii Pline deasupra marii calme.
Exista o alta varietate de sirene care apar in noptile cand valurile devin fosforescente, saturate fiind cu forme animale, cum sunt asa-numitele Noctiluce. Aduc presimtiri rele si amintiri urate. Sunt legate de un vechi mister despre Luna Scufundata despre care nu vom vorbi.

Nereidele sunt Spiritele puternice ale Naturii feminine care slujeau ca escorta Afroditei cea Nascuta din Spuma. Pot ajunge la mari adancimi si locuiesc in grote submarine. inaltul grad ierarhic le permite sa fie insotitoare ale Amfitritei, sotia lui Poseidon, Regele Marii si al Pesterilor Subterane, stravechiul Stapan al Cutremurelor si al Cailor, deoarece spumele incretite ale valurilor sunt identificate cu coama cailor lui Poseidon. in mod traditional legate de regalitate si de aristocratie, ele protejeaza manevrele dificile ale barcilor vechi cu panze apartinand regilor si imparatilor. Tritonii constituie complementul lor masculin, apartinand si ei suitei lui Neptun; corespund Puterii Ternare a Reflexului Logosului asupra Marii Oglinzi sau Cristalului Negru de origine Terestra si de Foc, pastrat in Tnula pentru Coroana Regelui Lumii. La fel ca Nereidele, au corpul asemanator celui uman in partea superioara, iar in partea inferioara seamana cu un peste lung, de felul sarpelui de mare. impodobiti cu alge si corali, perle si scoici, ei canta in melci eterici anuntand prin ultrasunete trecerea celor triumfatori. Cunosc secretele tezaurelor scufundate si in unele ocazii sunt prezentati ca executori violenti ai vointei Stapanului lor care, cu tridentul sau magic, fie tine barcile pe loc deasupra apelor, fie le impinge spre stanci si le scufunda. In epoci trecute ii instruiau pe calatori in Stiinte pierdute provenite din Continente scufundate.
Ondinele isi datoreaza numele cuvantului latin unda, ce inseamna literal „val". Locuiesc in rauri, in special in zonele unde curg printre stanci producand cascade si spume zgomotoase. Alte varietati sunt marine si traiesc pe coaste si plaje, intotdeauna in locuri adapostite, unde exista grote. Forma lor seamana cu cea a unei femei in partea superioara, de la centura in jos avand un corp nedefinit sau aparent acoperit cu niste panze umede. Au parul foarte lung, inoata cu o viteza extraordinara si sunt confundate frecvent cu Nereidele. Traditional, sunt zugravite pieptanandu-si parul lung in atitudini foarte feminine si, in general, dau o impresie de slabiciune si de fragilitate, in comparatie cu forta vanjoasa si orgolioasa a Nereidelor. in antichitate, acestor creaturi li se atribuiau incercarile de a-i vraji pe calatori sa se opreasca in locuri singuratice aflate in preajma torentelor. Ii invitau in grotele lor sa bea o licoare magica ce ii facea sa se infrunte cu propriile lor nascociri interioare. Numai cei puri sau foarte puternici puteau invinge si se puteau elibera de pactul periculos cu Ondinele, cele cu ochi hipnotici si aflate in posesia unor bijuterii, probabil inele, pe care le ofereau cu intentia ca respectivul cavaler care le accepta sa se indragosteasca de ele si sa le fie supus.

Nimfele, al caror nume provine din latinescul lympha, „apa", si grecescul nymphe, legat de fantani si izvoare, sunt Spirite Elementale cu infatisare feminina, foarte frumoase, care locuiesc in lacuri si ape linistite. De asemenea, sunt ocrotitoarele izvoarelor ascunse in paduri. Nimfelor li se atribuie un aspect in intregime feminin, astfel incat nu pot fi deosebite de femei. in antichitate au fost considerate pazitoarele vartejurilor, putand fi atat malefice, cat si benefice, dovedind un caracter capricios si atragator in acelasi timp, astfel incat ii puteau tenta chiar si pe Zei. Din acele vremuri pastram foarte vie imaginea stralucitoare a Aretusei, reflectata in cultura ceramica elenistica din Magna Graecia, in general pe recipientele pentru apa, fie pura, fie amestecata cu vin. O caracterizeaza coafura complicata cu perle si panglici peste parul ingrijit. In Saga despre Arthur, inrudita cu cea despre Regele Lumii si despre Magul Merlin, exista o Nimfa care restituie din lacuri sabiile magice care vor certifica regalitatea marilor cavaleri. De asemenea, apar in asa-numita mitologie germanica in legatura cu Tannhauser. Ca embleme ale frumusetii venusiene, Nimfele sunt legate de iubirea sublimata si plina de zel, contrara iubirii carnale. Se puteau razbuna nemilos impotriva cavalerilor care le erau infideli. Vesnic frumoase si tinere, avand acel secret al tineretii fara batranete la care sunt condamnate, ele pedepsesc prin acordarea privilegiului de a fi nemuritor despre care se vorbeste atat. Dar nemurirea lor nu este cea spirituala si constienta, ci e dezumanizata, si traditia sugereaza ca incercarile lor amoroase au ca scop umanizarea lor si obtinerea unui sens uman al vietii si al mortii. Aceste creaturi enigmatice sunt experte in vraji, in metale magice si pietre pretioase in care se pot vedea lucruri indepartate, din trecut si din viitor.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Elementalii pamantului: Gnomi, Zane si Pitici

Denumirea este extrasa din grecescul genomos: „cel care traieste in interiorul pamantului". Aceste Spirite Elementale sunt la fel de variate ca si toate celelalte, mergand de la anumiti monstri (...) pana la piticii pe care-i aminteste folclorul fiecarui popor. Despre primii putem spune ca sunt in continua miscare, in expansiune si retragere, putand atinge marimi asemanatoare celor mai mari mamifere cunoscute. Cei din urma, cu un aspect umanoid, nu sunt de obicei mai inalti de doua palme.
Acestia din urma sunt cei mai cunoscuti: pitici sau omuleti inocenti, blanzi ori nemilosi asemenea copiilor. Sunt lipsiti de orice constiinta etica si nu putem spune despre ei ca sunt buni sau rai.
Zburdalnici din fire, le place sa rada de cei care-i cauta cu stangacie, dar, in schimb, sunt servitorii ascultatori ai adevaratilor Magi. Desi ar trebui sa fie de ambele sexe, nici povestile si nici propria mea observatie nu inregistreaza sexul feminin. Aspectul sugereaza de obicei o varsta matura, desi nu reprezinta ceea ce noi intelegem drept varsta, deoarece ei traiesc mai multe secole si nu cunosc ca noi varsta copilariei, a maturitatii si a batranetii. Infatisarea lor este intotdeauna la fel. Cu exceptia capului, care este mare in raport cu trupul, ca si in cazul piticilor umani, sunt bine proportionati.

Sunt intotdeauna imbracati si se pare ca, sub aspectul unor haine in stil taranesc, copiaza moda oamenilor care le sunt contemporani atunci cand se nasc, pastrand-o asa de-a lungul tuturor secolelor cat dureaza viata lor. Aceste haine nu par niciodata deteriorate, desi nu dau impresia nici ca sunt noi, ci mai degraba uzate si mototolite ca si cand ar fi foarte vechi, dar indestructibile.
Chiar si in cele mai mari grade de materializare, obtinute numai in conditii speciale si in locuri nefrecventate de oameni, nu emit sunete si nici nu le percep. Fug de Soare si iubesc lumina Lunii, a micilor candele si a licuricilor. Fiind domoli din fire, obisnuiesc sa stea mult timp nemiscati.
Marimea lor nu depaseste inaltimea unui pumn, nu sunt mai inalti decat degetul cel mare, dupa cum spun povestile pentru copii. Sunt foarte greu de observat de catre adulti, desi ei cred contrariul, deoarece in prezenta sau in apropierea oamenilor se ascund printre lucruri, in colturile mai putin luminate sau, profitand de puterea lor de a trece prin materie, in sertarele mobilei care nu au mai fost deschise de mult timp. Le place apropierea copiilor si le sugereaza locuri si pozitii pentru jucariile lor, dansuri si cantece, hore si jocuri de-a v-ati ascunselea. Neastamparati, fac vraji psihice care nu le permit adultilor sa-si gaseasca lucruri mici cum sunt creioanele, ochelarii, acele, cheile. Retragand valul, se distreaza vazand cum lucrurile pierdute sunt gasite uneori in locuri diferite de cele in care ar fi trebuit sa se afle, ceea ce presupune o anumita posibilitate de a le muta, desi este mult mai posibil ca vrajile lor, impreuna cu zapaceala, zbuciumul si supararea pe care poznele lor le provoaca oamenilor, sa determine persoanele care tin obiectul respectiv in mana sa-l lase in alt loc, fara a fi constiente de aceasta.
In epocile in care existau Asociatiile Breslelor, cand omul nu-si automatizase inca modul de lucru si cand arata un adevarat interes pentru el, micii Gnomi erau - asemeni artizanilor - insotitorii sai invizibili in atelier, ajutoarele lui la treburi. In cazuri exceptionale, unii ocultisti au reusit cu magia lor sa faca sa munceasca in ajutorul lor armate de Gnomi, materializati, cel putin in parte; dar acest tip de munci fortate nu sunt agreate de Elementali, carora le place sa aiba o anumita initiativa, echivalenta jocului sau distractiei.
Si in Orient a fost amintita de asemenea o varietate de Gnomi, sau pur si simplu mutatii ale acestora, care ajung sa aiba o aparenta umana normala si ii ajuta pe calatori pe drum, stiu sa vorbeasca si sa dea sfaturi, desi nu mananca si nu dorm ca oamenii si nici nu imbatranesc. In aceste cazuri sunt intotdeauna singuri, fiind confundati cu calugarii. In Grecia antica intalnim aceeasi versiune, pentru ca cei numiti monakhos erau emisarii lui Hermes si aveau ascunzatori la intersectiile drumurilor, ei pazind schiturile primitive. Despre ei se spunea ca nu mananca, nu iubesc si aproape nu vorbesc, preferand sa se faca intelesi prin semne. Traditia semnaleaza ca aveau in anatomia lor ceva diferit fata de oameni: varfurile ascutite ale urechilor, trasatura ce ii inrudea cu un alt tip de Elementali din paduri, care au fost mai tarziu numiti Silvani. Bereta tipica pentru Hermes avea rolul de a ascunde aceasta anomalie pusa adesea in legatura cu Mitul despre Regele cu urechi de magar, inzestrat cu puteri parapsihologice, la fel ca Midas.
Gnomii sau omuletii pot, daca doresc, sa se deplaseze cu o viteza extraordinara si sa ajunga instantaneu acolo unde vor sa fie. Astfel fac mici servicii Magilor pentru care lucreaza, avertizandu-i prin lovituri usoare in mobila si in alte moduri pe care le vom vedea mai tarziu. In ciuda faptului ca nu au un suflet cu un anumit grad de diferentiere ca oamenii, reusesc sa-l faca sa apara sub influenta unui ocultist care poate efectiv sa comunice cu ei.
Zanele sunt de asemenea Elementali ai Pamantului, desi exista multiple varietati si traditia literara si populara le exalta intr-atat, incat in multe tari numele lor este sinonim cu vrajitoare sau magiciana, ca in versiunile din Evul Mediu Timpuriu si Renastere ale Mitului lui Merlin din Saga regelui Arthur, in care Morgana apare ca Zana.
Infatisarea lor este asemanatoare oamenilor, iar inaltimea variaza intre dimensiunile unei persoane marunte si ale uneia normale.
Guvernate de asemenea de Luna, le place sa se intalneasca in locuri indepartate de orice prezenta umana si sa danseze in cerc pe pajisti inconjurate de paduri. Forma speciala de reproducere a ciupercilor, care configureaza o expansiune a speciei in forma de inel, a inrudit aceste vegetale, in traditia populara, cu horele Zanelor. Cert este ca Zanele sunt foarte pricepute in cunoasterea virtutilor ascunse ale plantelor si mineralelor. Abile in farmece, magii si vrajitorii, ele inspira vindecatorilor naturisti artele lor stranii si uneori rudimentare, in care se amesteca intuitia cu amintirea deteriorata a unei stiinte pierdute.

O anumita categorie este strans legata de oameni si in vechile monarhii obisnuiau sa dea nou-nascutilor daruri sub forma unor binecuvantari sau blesteme, daca imprejurarile erau negative. in general, le plac copiii si le sugereaza jocuri, ii protejeaza de pericole si le inspira telepatic actiunile care sa-i mentina vioi si bucurosi.
Sunt atrase de delicatese si de dulciuri, ale caror mirosuri si dublu eteric le tenteaza sa caute compania umana, nu intotdeauna placuta pentru ele. Le plac sunetele armonioase si figurile geometrice circulare. Au aspect feminin, nu stiu daca exista si barbati. Ele nu reprezinta latura feminina a Gnomilor, dupa cum se crede in mod obisnuit, deoarece trasaturile si naturile lor sunt diferite si se ignora unii pe altii, asa cum se intampla cu animalele din specii diferite.

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Vechimea consemnata a elementalilor

Potrivit invataturilor ezoterice, sunt mai vechi chiar si decat omul insusi pe Pamant. Ei - locuitori, gardieni si consubstantiali ai Elementelor - exista ca forme manifestate de cand exista Lumea. Cand aceasta era numai o masa de gaze radioactive si de materie incandescenta, Elementalii Focului o vegheau; cand au aparut gazele cu o compozitie chimica stabila si perioada marilor furtuni, Elementalii Aerului aveau grija ca evolutia acestor gaze incipiente si stratificarea lor deasupra scoartei terestre abia consolidate sa devina din ce in ce mai prielnica pentru formele de viata fizica ce fusesera planuite.
Cand gazele au devenit grele si s-au condensat formand primele ape care acopereau aproape intreaga planeta, dand nastere celor dintai forme de viata cu adevarat materiale, Elementalii Apei lucrau si modificau aspectul primitiv al elementului lichid, foarte incarcat pe atunci cu materii grele aflate in suspensie, fapt ce dadea masei de apa o proprietate aproape coloida, in timp ce valurile inalte atingeau cu spuma lor, care inca nu era alba, norii josi si foarte densi. Mai tarziu, asemenea unor imense broaste testoase letargice, s-au ivit scuturile continentale, iar asupra lor au vegheat Elementalii Pamantului, dandu-le caracteristici precum fertilitatea si ajutand enorma populatie forestiera care a facut posibila ivirea unor forme de viata superioare si plasmuirea Umanitatii insesi.
Fiecare lucru din Univers are Spiritul sau Protector. De asemenea, si Planeta il are pe al sau si lui i se supun ierarhiile Spiritelor Naturii de cand au inceput zilele si noptile. Il are inca si-l va avea pana la disparitia ei. Este Dhyan-Chohan din Cartea tibetana Dzyan, Sufletul Stralucitor care guverneaza Pamantul sau Anima Mundi a latinilor (deoarece anima si pune in miscare, si nu trebuie confundat cu Spiritul sau Egoul planetar al carui corp ar fi Pamantul fizic).
Aceasta cunoastere este milenara si nu stim cand a inceput. Nu numai cartea tibetana mentionata, ci si toate celelalte referiri din antichitate ne vorbesc despre aceste procese care ne pot parea povesti de adormit copiii din perspectiva alienarii noastre stiintifice.
Dar Elementalii, cum sunt cei mici si slabi care pot intra in legatura cu oamenii, se intalnesc la tot pasul in paginile cartilor vechi. Din Sumer pana in Egipt si din China pana la culturile Americii si ale Africii Negre - putin cunoscute noua - trecand prin Polinezia si culturile locuitorilor din zonele apropiate de Pol, ajungand apoi pana in secolele care au precedat civilizatia actuala a Europei, Spiritele Naturii au un rol insemnat in acele forme de viata mai putin contaminate si mai naturale.
Istoria Omenirii este plina de relatari despre Genii, Gnomi, Ondine, Elfi si despre intreaga gama de Elementali, astfel incat, fara ei, nici dezvoltarea, nici istorisirea acesteia n-ar mai fi aceeasi, fapt confirmat incepand cu Mitul despre Enkidu si Ghilgames, trecand prin Odiseea homerica, Saga despre Arthur si Merlin, pana la aceea care a invatat-o pe Isidora Duncan sa danseze si care a inspirat cristalele lui Galle.
Pana nu foarte demult, reprezentarile lor impodobeau provele corabiilor si mai au inca sute de statui in intreaga lume, fie in parcuri, fie pe stancile de la tarmul marii.
Bunicile (...) pe vremea cand copiii erau copii, adultii adulti si batranii batrani, le spuneau nepoteilor povesti fermecatoare despre Spiritele Naturii in care personajele erau ondine, gnomi, zane, elfi si se descriau caracteristici ale formei si vietii lor, minuni si aparitii.
In credinta catolica intr-un inger Pazitor care are grija de copii pana la implinirea varstei de sapte ani are radacini mult mai vechi decat chiar crestinismul, caci din Arcadia si pana in America toti credeau ca, datorita puritatii si fragilitatii lor, copiii au un Spirit Pazitor care ii fereste de multe accidente si ii apara de fiare indrumandu-i de asemenea spre casa dupa ce s-au ratacit.
Cel mai curios fapt dintre toate este ca la popoare atat de deosebite, Spiritele Naturii sunt reprezentate in diversele lor interpretari artistice intr-o maniera asemanatoare. Traditia vorbeste despre aceleasi fiinte Elementale in Europa Centrala a secolului XV, ca si in inima Indiei din mileniul II I.Hr.
Daca luam in considerare faptul ca multe dintre aceste grupuri umane nu se cunosteau si nici nu banuiau unul despre existenta celuilalt, faptul ca aveau atatea puncte comune in descrierea Elementalilor ne conduce la concluzii care resping orice posibila intamplare. (...)

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Spititele elementale ale naturii

Ce sunt elementalii

Sunt Forme de Viata din interiorul Elementelor (pamant, apa, foc, aer, eter). Evident, este foarte dificil sa explicam caracteristicile de baza care ar trebui sa le defineasca, deoarece corpurile lor nu se afla in planul strict fizic in care se manifesta mediul nostru vizual si auditiv, sau mai bine spus, corpurile lor nu se afla in pozitia in care noua ne este usor sa le vedem. Cu toate ca intr-un fel pot exista si in planul fizic, noua ne par inchipuiri ireale ale oamenilor primitivi sau ale copiilor lipsiti de ocupatie.
Aceste forme de viata isi au corpurile in Planul Pranic si nu mai jos de acesta. Insa, cum planurile nu sunt strict separate, ci exista o gradatie aproape infinita intre ele, tot asa nici circumstantele Naturii nu sunt intotdeauna aceleasi (cu variatiile pe care le cunoastem: ziua si noaptea, anotimpurile anului, inaltimea, adancimea, mai mica sau mai marea incarcatura electrica statica, diferitele presiuni atmosferice si temperaturile diverse, componentele variabile ale aerului cum sunt concentratiile de Apa, de Ozon etc, tot ce este terestru fiind supus influentelor astrilor si in mod special ale Soarelui si ale Lunii).
In anumite ocazii Elementalii cad intr-un grad mai mare de materializare care-i face usor vizibili. Dar chiar si in conditii atat de favorabile, in mod normal nu pot fi observati (…).

Este greu sa explici existenta si prezenta Spiritelor Naturii unor oameni care ajung sa nege sufletul plantelor si al animalelor pe care le vedem, le atingem si le consumam, pentru care fidelitatea plina de dragoste a unui animal domestic sau prezenta si compania invioratoare a unui arbore sau a unui trandafir nu inseamna nimic mai mult decat perceperea unor forme si culori, pe care le atribuie intamplarii sau legilor genetice mai mult sau mai putin inventate, in timp ce le deposedeaza sistematic de orice atribut metafizic. (...)

Acest articol isi are baza informativa din cartea lui Jorge Angel Livraga Rizzi, Spititele elementale ale naturii.

Edgar Cayce si Spiritele Naturii

Zana Recoltei

"M-a luat de mina si m-a dus (...) pe un ses intins, acoperit de cei mai frumosi crini albi. Si iata ca am zarit fapturi mititele si diafane, care se miscau in si printre flori... Nu-mi puteam crede ochilor!
- Dar, spun eu, povestile sunt adevarate aici? Ea a inceput sa rida:
- Povestile sunt adevarate pretutindeni!".
Si autorul acestei relatari post-mortem, Albert Pauchard, se minuneaza cind vede "pretutindeni acele fapturi mititele si gratioase, ce pareau ca se distreaza". Dar "ghidul sau ii spune ca ele chiar lucreaza la insufletirea plantelor printre care se misca" (Albert Pauchard, Tarimul celalalt).
Cei care au vazut spiritele Naturii spun, majoritatea, ca ele danseaza si se joaca. Frances si Elsie, care le-au fotografiat, R. Ogilvie Crombie, care a descris micul faun ce dansa in fata unui copac, si Cayce insusi (am vazut zane afara, care ma chemau sa ma joc cu ele). El vorbeste mereu de aceste jocuri de care ii este dor, de prietenii de altadata, care doresc sa-l regaseasca pentru a continua ceea ce faceau cu atata bucurie in vremea aceea.
Si mesajele din Findhorn repeta acest lucru, sub toate formele: spiritele naturii lucreaza in bucurie, iar munca for, ce pare un joc, este indispensabila cresterii plantelor!
In spatiile invizibile, luminate de lumina christica, totul este bucurie. Spatiile invizibile pe care le strabatea el in inaltele sfere, bransate complet la lungimea de unda divina si avindu-si locul lor in planul lui Dumnezeu, evoluau in bucurie.
Astfel, aceste fapturi mititele ni se infatiseaza intotdeauna scinteind de bucurie, vioiciune, umor, frumusete. Toate marturiile concorda.
"In ceea ce-i priveste pe micii elfi, mai spune Albert Paucherd, (...) expresia pe care am reusit sa le-o disting este bucuria de a trai!".
In gradina minunata pe care o viziteaza, autorul reuseste sa intilneasca un spirit al Naturii, ierarhic superior micilor elfi, o zana:
"Si iata ca, putin cite putin, mi-am dat seama de o prezenta si mai eterata si mult mai mare decit elfii cei voiosi, mai grava, desi stralucea de bucurie. Este insasi conducatoarea acestei lumi fermecate, aceea care stapineste fortele active. Parca, nu stiu cum, cuprindea totul in sine si totusi, cind te uitai la ea, nu era mai inalta decit un om (...). Se pare ca rolul sau este sa insufleteasca viata vegetala."
"Un Super-elf, am zice. Si la Ea, o mare veselie, dar mai profunda. O iubire puternica emana din ea" .
lata deci o zana, un inger feminin, "care tine friiele unei intregi armate de agenti invizibili ai Mamei-Naturi, (...) agenti carora le revine un rol constient in cresterea copacilor si plantelor", mai spune Albert Pauchard. (Dar pentru ca dicteaza unui medium ceea ce vede dupa moarte, spiritele Naturii sunt observate de cealalta parte a barierei... Totusi, descrierile sale se aseamana grozav cu cele pe care le fac cei vii, de partea aceasta!).
In Gradinile din Findhorn, ingerii (sau Devasii) fiecarei specii vegetale cultivate in gradina vin sa se prezinte rind pe rind. De exemplu, intr-o zi, Deva verzei vine sa explice cum trebuie cultivata aceasta planta si care este lectia spirituala oferita de ea! (Tocati, tocati, va mai ramine totusi ceva din ea!). in alta zi, soseste Deva plantei singele-voinicului, care isi expune si el instructiunile si mesajul. Apoi, Deva spanacului porcesc...; Apoi cel al Trandafirului de Damasc etc. in final, gradinarul Peter Caddy, urmind instructiunile, va vedea iesind de sub miinile sale verze de douazeci de kilograme, rosii cit pepenii, spre uimirea bietilor sateni! Findhorn, asezare glaciara, arida, batuta de toate vinturile apusene de pe coasta atlantica, nu rodise nicicind asa ceva pina atunci (Scotia fiind mai indeobste cunoscuta datorita oilor, whiskyului si vechilor castele bintuite!).

Exista o lectura a lui Cayce unde sunt evocati ingerii soiurilor de levantica (pentru ca exista mai multe specii de levantica, presupun ca trebuie un inger specializat pentru fiecare!):
A stimulat vreodata levantica placerile carnale? Ea a fost aproape intotdeauna mijlocul prin care ingerii de lumina si compasiune duc sufletul oamenilor intr-un loc de pace si mila.
Altfel spus, levantica este "mijlocul terapeutic", adica mijlocul folosit de ingerul cu acelasi nume pentru alinarea oamenilor care sufera. Devasii plantelor medicinale sunt toti ingeri-medici, neaparat! (...)