Stefan Hrusca - Clopotul Reintregirii

versuri: Adrian Paunescu

Vama de Est - Basarabia pamant romanesc

Ninge-a Romania Mare

Adrian Paunescu

Ninge-a rugaciune si-a induplecare,
Ninge ca un credit cu dobanda mare,
Ninge ca din rana si ca din seringa,
Din cosmarul lumii a inceput sa ninga.

Ninge in prapastii, ninge-n ochi si-n cupe,
Si lumina lunii parca se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Cand ninsoare darza, cand ninsoare moale.

Ninge pas de gaza, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanta, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare si-a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.

Ninge tot trecutul, pentru si-mpotriva-ti,
Ninge sinucideri in halou de crivat,
Ninge naduseala, cand ne este frica,
Vanatorul trage si vanatul pica.

Ninge praf de creta, rumegus de raza,
Ninge-n trei provincii ce se-nsingureaza.
Troienite lacrimi si, cumplit, bing-bangul,
Viscolindu-si mortul, ii imbraca streangul.

Ninge a zapada veche, turturie,
Sania se intoarce in copilarie,
Caii altor vremuri fornaie in aburi,
Haina altor varste urca in dulapuri.

Ninge in albastru ca in sine insusi,
Dumnezeu cand ninge e intreg in plansu-si.
Un impozit straniu crivatul ne cere,
Ninge sfarc de lampa de la Inviere.

Mos Craciun pe gheata reinvata mersul,
Ninge sa se vada bine Universul.
Si, din dealul Crucii pana-n dealul Hulii,
Ninge praf de marmuri drumul Albei Iulii.

Alba-i sus in clopot, ca se reboteaza,
In delir de facla si-n ninsoare treaza,
Canta Tudor Gheorghe, desteptand orasul,
El de la Craiova, si, din Cluj, farcasu.

Ningeharta veghe, cuie de jaratic,
Ninge-a amintirea craiului carpatic,
Ninge a proiecte si-a imbarbatare,
Ninge a-nviere: Romania Mare.

1 Decembrie 1918 - Ziua Nationala a Romaniei

Vă mai aduceţi aminte de ei?

Vorbim cu mândrie de marii conducători ai Evului Mediu românesc , vorbim cu mândrie de Burebista, de Decebal, de Iancu sau de Horea, vorbim cu mândrie despre armata română şi actele ei de bravură din războiul de independenţă şi din cele două războaie mondiale….Dar sa vorbim putin si despre acei copii minunaţi ai neamului, care şi-au pus osul şi curajul la temelia neamului românesc, care în loc să se ocupe cu activităţile potrivite vârstei lor fragede s-au jertfit pe altarul patriei. Au luptat pentru libertatea neamului si s-au transformat în îngeri în pleiada sfinţilor martiri ai neamului!
Sunt fapte care nouă ar trebui să ne aducă mândrie în suflete! Mândrie pentru că aici si copii ştiu să lupte şi să moară pentru neamul lor! Aşa a hărăzit Dumnezeu acestui neam, ca şi copii să fie eroi…

Cel mai tânăr caporal…

Lungu Marin, un copil ca atâţia alţii… Nu, nu era ca atâţia alţii! Era un copil care la 9 ani a ajuns caporal şi nu în urma dragostei pe care i-o purtau superiorii, ci în urma curajului dovedit pe câmpul de luptă!
Lungu Marin rămăsese orfan la o vârstă foarte fragedă şi s-a apropiat de soldaţii unei unităţi militare. Soldaţii l-au îndrăgit, l-au luat la cazarmă, i-au dat din raţia lor zilnică de mâncare. Aşa că soldaţii au devenit familia, iar cazarma, casa lui. La evenimentele ostăşeşti avea si el partea lui de treburi şi pentru că se achita minunat de ele, comandantul diviziei l-a ridicat la gradul de fruntaş. Avea numai 8 ani!
A început războiul cu fasciştii…. Nici aici tânărul fruntaş nu s-a dezminţit. Când unitatea lui a intrat în foc, Lungu Marin s-a prezentat regulamentar în faţa comandantului batalionului din care făcea parte spunând:
- Domnule comandant, vreau să merg si eu pe front!
Comandantul , văzând curajul acestui pui de om, a zâmbit împăciutor spunându-i că e prea mic pentru un război aşa de mare. Lungu Marin a perseverat însă. La prima inspecţie a generalului de divizie a ieşit la raport.
- Să trăiţi domnule general! Sunt fruntaşul Lungu Marin în vârstă de opt ani! Am ieşit la raportul Domniei Voastre să vă rog a ordona să fiu si eu trimis pe front
Generalul a încuviinţat zâmbind
- Bine fruntaş, dacă aceasta ţi-e dorinţa mergi cu batalionul pe câmpul de lupta!
În focul luptelor fruntaşul Lungu Marin a fost de mare ajutor trupelor româneşti. Înainte de a se da bătăliile, el se îmbrăca în straie civile şi un soldat îl conducea până în „ţara nimănui”, în spaţiul care despărţea liniile combatante. De aici el intra în liniile duşmane, observând mişcările inamicului. Nu avea nici o armă la el afară de nişte pietricele, unele albe, altele negre şi chibrituri. Când vedea un tanc german punea o pietricică albă în celălalt buzunar, când vedea un tun punea un chibrit în celălalt buzunar, pentru camioane si motorizate erau pietricelele negre.
Aşa a procedat de mai multe ori aducând informaţii despre forţele inamicului ostaşilor români. Când era prins, făcea pe mutul si naziştii negăsind nimic compromiţător asupra lui afară de pietricele şi chibrituri îi dădeau drumul. Dar s-a întâmplat odată să pătrundă prea adânc în liniile inamice şi a fost luat prizonier şi aruncat într-un lagăr de prizonieri. Aici a stat până la terminarea războiului când naziştii au fost înfrânţi şi prizonierii eliberaţi. Drept răsplată pentru curajul şi vitejia sa comandantul batalionului l-a avansat la gradul de caporal şi i-a prins în piept trei decoraţii de război. Lungu Marin era cel mai tânăr caporal al armatei române… Avea doar nouă ani!

Boabă, copilul regimentului de vânători

Nicolae Stârc, zis şi Boabă, era fiul unui miner din Petrila. Avea doar 13 ani. A plecat pe front cu batalionul atât de drag lui. Voia să fie si el ostaş. Voia să lupte alături de cei pe care îi îndrăgea atât. În vânzoleala îmbarcării în vagoanele ce duceau soldaţii pe front, Boabă s-a pierdut de batalionul de vânători. I-a tot căutat şi într-un târziu i-a găsit cantonaţi undeva în Transilvania. S-a prezentat la raport:
-Sunt Stârc Nicolae , zis Boabă. Sunt din Petrila şi am treisprezece ani. Vreau să merg voluntar pe front!
Cerea i-a fost acceptată şi astfel Boabă a ajuns agent de legătură al batalionului de vânători. Se strecura în liniile duşmane aducând informaţii, căra muniţie combatanţilor din linia întâi, le ducea apă si mâncare, ajuta la strângerea răniţilor.
Într-o seară pe când participa la recuperarea răniţilor dintre linii Boabă dădu, din întâmplare, peste un fir ce se pierdea prin iarbă. Băiatul se gândi:
„Prin firu’ asta comandanţii nemţi dau ordinul de foc asupra românilor noştri. Cum să-l rup? N-am nici foarfece, nici cuţit”
Auzise el de un anume soldat care păţise la fel şi rupse firul cu dinţii. Copilul îşi zise: ”am să fac la fel”. Duse firul la gură şi începu să roadă. Nu-i păsa că gingiile îi sângerau, că buzele îl usturau. În sfârşit a reuşit să rupă izolaţia de pe fir, apoi a îndoit firul în sus şi-n jos, de zeci de ori, până când acesta s-a rupt. Era mulţumit de fapta lui. Deodată, se auziră motoarele tancurilor. Târându-se pe burtă mai aproape îşi văzu vânătorii lui. Se ridică în picioare:
-Nu trageţi fraţilor! Sunt român! Sunt Boabă!
Două braţe l-au cuprins ridicându-l în sus:
-Tu esti mă Boabă? Era ostaşul Stan Vasile. Se bucura să vadă tânărul ostaş în viaţă. Soldatul întrebă:
-Ce-i cu tine Boabă p-aici? Eşti rănit?
-Nu, am ajutat la strângerea răniţilor şi… am dat peste un fir telefonic al duşmanului
-Şi? Întrebă cu sufletul la gură soldatul.
-L-am rupt… cu dinţii!
Soldatul zâmbi afectuos impresionat de actul de dăruire al copilului:
-Bravo, Boabă, eşti un soldat viteaz şi isteţ!
Bătălia care s-a dat apoi a fost câştigată tocmai datorită gestului lui Boabă care întrerupse legătura între liniile combatante ale nemţilor şi comandamentul lor. În această bătălie Boabă a fost rănit de o schijă. Când s-a înzdrăvenit pentru actul săvârşit şi pentru încă altele pe care nu le-am pomenit aici, a fost decorat cu „Virtutea Militară”.

Telefonista din comuna Mislea

Comuna Mislea se află în apropiere de Ploieşti. Aici îşi avea sediul o unitate de artilerie antiaeriană românească. În seara de 23 august 1944 la centrala telefonică din localitate lucra o tânără telefonistă pe nume Steliana Axente. Avea doar şaptesprezece ani!
În acea seară, Steliana, auzise în telefon că românii au întors armele împotriva Germaniei naziste. Se bucura şi se gândea în acelaşi timp: „Oare cum aş putea fi eu de folos în acest moment cu meseria mea de telefonistă?”
La scurt timp, un ofiţer român de la unitatea antiaeriană o sună şi spuse:
-Steliana! Două lucruri trebuie să faci cu orice preţ. Să nu dai nici o legătură telefonică fasciştilor şi să nu părăseşti centrala nici o clipă. Ştiu că ai suflet dârz de român şi că-ţi iubeşti ţara. Curaj si om birui!
Din acel moment fata noastră nu mai făcu nici o legătură telefonică nemţilor. Deşi comandanţii nemţi, care doreau să atace zona petrolieră şi capitala cereau mânioşi legăturile telefonice cu alte unităţi din zonă sau cu superiorii lor, Steliana răspundea invariabil:
-Imposibil…Deranjament!
Un ofiţer nazist ce locuia în vecinătatea centralei ceruse de zeci de ori legătura cu Bucureştiul şi de fiecare dată a fost refuzat politicos. Exasperat a ameninţat-o pe fată cu împuşcarea. Bănuind că este înşelat a luat o trupă de soldaţi si a plecat la centrală. Şi-a împărţit soldaţii în două: unii o căutau pe fată, alţii căutau să refacă legătura telefonică cu capitala.
Telefonul începu să sune. Fata deşi speriată se târâ de-a buşilea până la aparat şi răspunse ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Recunoscu în receptor vocea comandantului unităţii:
-Centrala e atacată de fascişti domule maior!…Veniţi-mi în ajutor!…. Repede!
În scurt timp centrala a fost încercuită de soldaţii români iar fasciştii s-au retras fiindu-le frică să nu cadă prizonieri. Telefonista noastră şi-a reluat locul la panoul de control refuzând toate convorbirile nemţilor şi facilitând circulaţia ordinelor româneşti.
O fată de şaptesprezece ani fără altele decât curajul şi îndemânarea ei de operatoare telefonistă a contribuit la salvarea zonei petroliere şi a capitalei. Cinste ei!

Observator la 12 ani

La Mărăşeşti s-au dat cele mai grele şi mai crâncene bătălii ale Primului Război Mondial. Au căzut aici mii de fii ai patriei în încercarea disperată de a opri înaintarea armatelor germane spre Moldova. Întru cinstirea lor, la Mărăşeşti, s-a ridicat un mausoleu unde eroii căzuţi pe altarul patriei îşi dorm somnul de veci. Aici vom găsi la loc de cinste osemintele fetiţei erou Măriuca Ion Zaharia. Să citim povestea ei!
În vecinătatea localităţii Mărăşeşti se afla satul Răzoare. Urmând ca prin sat să treacă linia frontului populaţia a fost evacuată. Doar bătrânul Ioan Zaharia nu şi-a părăsit casa şi avutul. Şi-a săpat un şanţ adânc în fundul grădinii în care se refugia împreună cu nepoata sa, Măriuca, ori de câte ori satul era bombardat de nemţi.
Se întâmplă însă ca în fundul grădinii, în frunzişul unui nuc uriaş, ostaşii români să-şi stabilească un post de observaţie. Fetiţa se aciuase pe lângă ei şi de la o vreme cam învăţase ce făceau ei. De multe ori urcase în copac lângă observator , în alte dăţi îl auzea pe soldatul transmisionist cum regla tirul tunurilor româneşti.
Într-una dintre încleştările sângeroase, postul de observaţia a fost descoperit iar gloanţele şi tirul nemţilor s-a îndreptat asupra nucului. Soldatul transmise:
-Am fost descoperiţi! Nemţii trag în noi! Tirul lor distruge nucul!
Ordinul a fost scurt şi tăios:
-Nu părăsiţi postul sub nici un chip! Curând pornim la atac!
Cei doi soldaţi nu şi-au părăsit postul deşi nucul era tot mai rău zdrelit de obuzele inamicului. O schijă curmă viaţa soldatului din nuc. Atunci Măriuca, micuţa eroină de la Mărăşeşti, s-a urcat în nuc în locul soldatului ucis şi a început să spună soldatului transmisionist:
-Să tragă la şase sute de metri….mai la dreapta…aşa, acum e bine!
Deodată auzi de jos:
-Măriuca… sunt rănit.
Unul dintre gloanţele inamicului lovi soldatul transmisionist. Fetiţa a coborât repede din copac. Transmisionistul i-a întins receptorul:
-Telefonează! ….Raportează tu!
Măriuca a apucat receptorul:
-Sunt Măriuca! Nenea soldatu’ e rănit! Cel din copac e mort!
De la celălalt capăt al firului se auzi vocea înduioşată a ofiţerului:
-Măriuca continuă să ne informezi tu!
Fata urca în copac, vedea mişcările inamicului cobora şi transmitea:
- Trageţi la 300 de metri…aşa, i-aţi oprit.. Staţi să mai urc în copac să mai văd ce fac.
Şi tot aşa până când trupele nemţeşti au fost oprite. Urcată în postul ei de observaţie ea putea vedea cum nemţii se retrag. Striga cuprinsă de bucurie:
-Fug!…Fug!.. Se retrag!
Un soldat neamţ care o observase, trase. Glonţul străpunse pieptul fetiţei. Căzu din înaltul nucului. În urechi îi răsunau încă uralele românilor porniţi la atac. Zâmbea. Soldatul rănit plângea ca un prunc. Îi era dragă fetiţa.
Datorită curajului acestei fetite, care străluceşte între sorii neamului, nemţii nu au putut pătrunde în Moldova pe la Răzoare. Îşi merită cu prisosinţă locul între eroii neamului românesc. Dacă veţi ajunge vreodată la Mărăşeşti aprindeţi o lumânare în memoria ei şi a miilor de români care şi-au dat viaţa pentru libertatea neamului şi neatârnarea pământului strămoşesc!
Să fim mândri de aceşti copii care au învăţat să lupte înainte de a cunoaşte bucuriile vieţii! Să ne aducem, în veci, aminte de curajul şi jertfa lor!

Hora Unirii

Basarabia pe cruce!

Adrian Paunescu

Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plînge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrşit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvîntul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea cînd va fi.

Au trecut 72 de ani de la moartea fizica a Capitanului

“Capitanul Corneliu Codreanu a deschis drumul bataliei spre Invierea Neamului, implantand in constiinte, prin exemplul vietii sale, responsabilitatea in fata lui Dumnezeu pentru actele savarsite pe pamant si pecetluind cu sangele sau acest crez pentru neamul nostru”.
Traian Trifan, Mărturisesc… Robul 1036

Eroismul

Arata-mi un erou si iti voi scrie o tragedie. (F. Scott Fitzgerald)

Increderea in sine reprezinta esenta eroismului. (Ralph Waldo Emerson)

RO cu Raportu - Aceleasi neam

RO cu Raportu - Aceleasi neam

Vid dureros

Într-un roman al lui Dumas-tatăl se găsea expresia “vid dureros”.
– Vid dureros?! Nu înţeleg, îi spuse un cunoscut. Cum poate fi dureros un vid?
– Poate! Nu te-a durut niciodată capul?

Zaharul rafinat alb – otrava dulce

Sfecla de zahar se compune din peste 50 de constituenti cunoscuti. Zaharul insa, contine numai unul din acestia si anume zaharoza. Inselator prin gust, zaharul provoaca in organism o multime de dezechilibre. Este cunoscut, de toata lumea, faptul ca dulciurile provoaca diabet, favorizeaza depunerile de colesterol si supun inima unor eforturi suplimentare.
Chimia afirma ca zaharul este de natura organica. Acest fapt este adevarat, dar incomplet. Prin rafinare, zaharul isi pierde enzimele si toti ceilalti constituenti atat de necesari vietii. Spre a fi metabolizat, zaharul are nevoie sa foloseasca din rezervele organismului de calciu, magneziu, crom, vitamina B1 si de enzime.
In corpul nostrul, zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire si ajunge in sange. Zaharul produce modificarea sangelui si confera o stare de hiperglicemie. Apoi, apare o rapida excitare fizica si psihica. Pancreasul primeste un soc si secreta mai multa insulina decat in mod normal. Dupa aproximativ 10-15 minute se instaleaza o stare de hipoglicemie ce se manifesta prin aparitia unei stari de oboseala. In acest proces este afectat si ficatul, care isi transfera o parte din rezerva de glucide in sange.

Alternantele acestea, datorate consumului de zahar, deregleaza metabolismul si epuizeaza sistemul nervos.
Zaharul afecteaza grav si imunitatea. Insulina care ramane in circulatia sanguina mult timp dupa ce zaharul a fost metabolizat, inhiba hormonul de crestere secretat de glanda pituitara.
Alte afectiuni produse sau favorizate de consumul zaharului sunt: cariile dentare, bolile cardiovasculare, obezitatea, arterioscleroza.
Toate aceste efecte negative ale zaharului sunt vizibile in timp. Insa, reactiile imediate ale organismului ne afecteaza viata de zi cu zi.
Cel mai sanatos inlocuitor al zaharului este mierea de albine. Tot ca inlocuitor al zaharului rafinat, dar fara a fi nociv sanatatii, va recomandam zaharul invertit.( Se amesteca 1 kg de zahar cu 450 ml apa si o lingurita de acid citric sau acid tartric (sare de lamaie). Se aseaza cratita pe foc si se mai tine 10 min din momentul in care incepe sa fiarba, colectand mereu cu o lingura de lemn spuma de deasupra. Se lasa la racit, apoi se pastreaza intr-o sticla sau intr-un borcan cu capac.)

Proconsul - Spargem gheata

Cartile

Unele cărţi sunt pe nedrept uitate, nici una nu este pe nedrept ţinută minte.

Cartea este o oglindă: dacă se priveşte în ea un măgar, n-are cum să vadă imaginea unui apostol.

A citi înseamnă a traduce, şi asta fiindcă nu există două persoane care să aibă acceaşi experienţă. Un cititor prost e ca un traducător prost; interpretează literar când ar trebui să parafrazeze şi parafrazează când ar trebui să interpreteze literar.

Unul dintre semnele sigure ale valorii literare a unei cărţi este faptul că poate fi citită într-o mare varietate de moduri.
de Wystan Hugh Auden

Kryp - Rupe frontiera

Kryp - Rupe frontiera

Craca de sub picioare

Un imparat a primit doi soimi: unul a fost antrenat iar despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea.
Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

Cainele

Cainele este singura fiinta de pe Pamant care isi iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi.
Josh Billings

Parintele Arsenie Boca la 21 de ani in lacasurile ceresti. Despre invatatura Adevarului

Astazi se implinesc 21 de ani de cand marele duhovnic al Ardealui salasluieste in Imparatia lui Dumnezeu, mangaind sufletele celor care ii cer in rugaciune mijlocire la Hristos. Si in acest an, la manastirea Prislop din judetul Hunedoara, s-au adunat zeci de mii de oameni sa aduca o floare si o ruga catre cel care este numit “Sfantul Ardealului”. Marturii sunt foarte multe despre minunile pe care Parintele Arsenie Boca le-a facut inca din viata, ramanand doar ca Sinodul BOR sa purceada la canonizarea marelui duhovnic. Speram sa mai apucam acele vremuri…

Adevarul trebuie mereu spus si asta ne invata si Parintele Arsenie Boca:

La ce ne folosesc acele vorbiri indemanatice despre lucruri ascunse si intunecoase, de care la ziua judecatii nu vom fi tinuti de rau ca nu le-am cunoscut.

O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu.

Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodata imprastiat chiar in mijlocul multor indeletniciri, fiindca el face totul ca sa cinsteasca pe Dumnezeu, si fiindca, pasnic fiind in el insusi, isi da osteneala sa nu se caute pe sine in nimic.

Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui.

Orice desavarsire, in viata aceasta, este amestecata si cu putina nedesavarsire – si pe toate le vedem ca printr-o ceata.

Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.

Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.

Acela cu adevarat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevarat e mare, care-i mic in ochii lui insusi – si pentru care slava lumii nu-i decat o curata nimicnicie.

Sunt doua invataturi, dar nu-i decat un singur adevar. Sunt doua invataturi: una a lui Dumnezeu, neclatinata ca si El, alta a omului, schimbatoare ca si el.

Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima.

Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. “Ideea aceasta imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine …”

Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert.

Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, – el cauta cunoasterea, care hraneste trufia, si a gasit moartea.

Articolul a fost preluat de pe http://apologeticum.wordpress.com.

Peter, Sue And Marc - Birds Of Paradise...

Manifest pentru sănătatea Pământului

Adrian Paunescu

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi sântem fiii veacului bolnav,
Noi sântem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

Şi chiar acum, când eu acestea scriu,
Când vă vorbesc plângând la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu...
Un om măcar ireversibil moare.

Oameni politici încă sănătoşi,
Bărbaţi puternici situaţi la cârmă,
Priviţi acest pământ de canceroşi!
Uitaţi-vă voi înşivă în urmă!

De nu cumva sunteţi şi voi pândiţi
Şi de sfârşitul nu vă e departe,
De nu v-a pus în drum ca să-i stârniţi
Ogoare de cenuşă muma moarte.

Şi dacă vă convingeţi că-i real,
Că omul hăituit de moarte este,
Că zeul lumii cade de pe cal
Străpuns ca de leucemii celeste,

Dacă nevasta unuia stă sub
Puterea bolii mari ca într-o cuşcă,
Dacă e cancer într-al lumii trup
Şi-n nervii ei miros de praf de puşcă,

De ce luptaţi cu armele de foc
Şi-aţi dus mortea la perfecţiune?
De ce nu puneţi banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?

Ca nu atât un ne-nsemnat câştig
Al vreunui doctor să ne enerveze,
Ci banii daţi pe moarte şi pe frig
Să pună omenirea-n paranteze.

Nu-i număraţi ilustrului chirurg
Banii luaţi pe grave operaţii
Dacă nu ştiţi şi banii care curg
Ca să distrugă rase, neamuri, naţii!

Mătuşa mea face economii
La gaz, lumină şi ades la carne
Fără a-nţelege şi a şti
Că-n spate omenirea-i pune coarne.

Degeaba sânt chemaţi marii sărmani
Cureaua să o strângă cu credinţă,
Când voi zvârliţi fără vreo trebuinţă
Sudoarea lor şi-a sutelor de ani.

Ne mor părinţi de cancer şi ne mor
Copii şi fraţi, şi cunoscuţi şi rude
Nimic n-amână ora morţii lor,
Urechea cerului nu-i mai aude.

Am merita şi noi să mai trăim.
Daţi banii noştri pentru sănătate,
Că astăzi am ajuns să ne mândrim
Cu boala nostră, prima între toate.

Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, când noi vorbim despre viaţă.

Vrem să trăim! Putem să dăm şi şperţ
Pentru măcar un an de sănătate.
Opriţi vă implorăm acest comerţ
De moarte şi de tot ce nu se poate.

Oameni politici, bunii noştri fraţi,
Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii.
Dar nu putem continua.
Stopaţi această competiţie a morţii...

O regină lăudăroasă

Regina Isabella I a Spaniei se lăuda că nu făcuse baie decât de două ori în viaţă – prima dată când se născuse, şi a doua oară când se măritase cu Ferdinand de Aragon. I-au făcut-o şi pe a treia… când a murit.

Munca in echipa

Munca în grup e ideală: îţi permite să dai vina pe altul.
J. Finagle

Gregorian ft Antarctica - The Moment of peace

Cea mai mare fortificaţie preistorică din Europa

Arheologi din Marea Britanie, Germania şi SUA lucrează în această perioadă pe situl arheologic de la Corneşti, judeţul Timiş, unde se află cea mai mare fortăreaţă preistorică din Europa.
Cetatea de la Corneşti, veche de 3.500 de ani, este anul acesta investigată de arheologi şi specialişti britanici, germani şi americani, care dau o mână de ajutor şi finanţare celor români. Străinii sunt de-a dreptul şocaţi de măreţia vestigiilor descoperite sub terenurile agricole de la Corneşti.
"Este un sit colosal şi monumental", spune dr. Sarah Sherwood, profesoară de geo-arheologie la Dickinson College, Carlisle, Pennsylvania şi la Universitatea din Tennesse.
Muzeul de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Germania, a decis, pentru prima dată după 80 de ani, să finanţeze săpături arheologice, atunci când specialiştii instituţiei au aflat de vestigiile de la 25 de kilometri de Timişoara. În prezent, dr. Matthias Wemhoff, directorul muzeului, caută urmele tracilor nordici din cultura Cruceni – Belegiš, cot la cot cu arheologii români.

Patru inele concentrice

"La Corneşti s-a descoperit cea mai mare fortificaţie preistorică din Europa, care, pe baza probelor de carbon-14, este datată în mod cert în a doua jumătate a mileniului II î.e.n. (sfârşitul Epocii Bronzului). Fortificaţia aparţine culturii Cruceni – Belegiš, care a fost răspândită din N-E Croaţiei până în zona piemontană a Banatului, controlând valea Dunării şi până la nord de Mureş", explică dr. Alexandru Szentmiklosi, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului. Potrivit specialiştilor, cultura Cruceni- Belegiš a fost contemporană cu civilizaţia miceniană.
Fortificaţia de la Corneşti este o construcţie monumentală structurată în patru inele concentrice de dezvoltare. Prin analogie, explică arheologii, numai primul inel ar fi suficient cât să cuprindă fosta cetate a Timişoarei, iar ultimul, cel mai puţin vizibil, trece paralel cu şoseaua Timişoara – Arad.
Primul inel era un zid de apărare din lut bătut, de patru metri lăţime, care mai apoi a fost abandonat şi refăcut la câţiva metri distanţă. Fortificaţia în ansamblul ei se întindea pe 1.720 de hectare şi, probabil, a găzduit câteva mii de oameni în permanenţă, plus, în timp de răboi, alte numeroase mici comunităţi gravitau în jurul ei.
"Este una dintre cele mai spectaculoase cetăţi fortificate din Epoca Bronzului", este de părere dr. Rudiger Krause, profesor la Goethe Universitat Frankfurt am Main.

Zone cult şi ritualuri
Comunitatea din fortăreaţa de la Corneşti era formată din strămoşii dacilor, care se ocupau cu agricultura şi creşterea animalelor. Locuiau în case semi-îngropate, făcute din gropi circulare, cu o structură din lemn şi acoperite cu paie.
Arheologii spun că, potrivit descoperirilor de la faţa locului, aveau zone de cult şi ritualuri de depuneri de obiecte (vase ceramice, obiecte de metal şi chiar alimente), iar populaţiile făceau schimburi comerciale între ele. În plus, arheologii sunt siguri că populaţia acestui sit a fost printre primele din Epoca Bronzului Târziu care au adoptat incineraţia ca ritual funerar.

Elite sociale şi militare
"Va fi un şantier pentru mai multe generaţii, la finalul căruia rămâne să se răspundă cine a construit fortificaţia, pentru ce se apărau acei oameni, care au fost comunităţile care au participat la măreaţa construcţie. Ce structură politică şi socială a putut ridica un asemena complex. Cercetarea aşezării constituie o provocare imensă şi sperărm să putem răspunde la toate aceste întrebări", a mai adăugat Matthias Wemhoff.
Arheologii spun că, din ceea ce le-a "dezvăluit" până acum fortificaţia, cu siguranţă era condusă de elite sociale şi militare capabile să angreneze în muncă oamenii, atât pentru construcţia şi întreţinerea zidurilor de apărare, cât şi pentru producerea hranei necesare ori a mărfurilor pentru comerţ.

Georgeta Petrovici

Talentul

Talentul e 10 la sută inspiraţie și 90 la sută transpirație.
Thomas Alva Edison

Ricchi e Poveri - Canzone d'amore

Edgar Cayce si Spiritele Naturii

Stanca Zanelor

Dr. Max Gilbert din Vaucottes in cartea Pietrele zanelor in Galia antica, trece in revista, cu rabdare, nenumarate locuri megalitice asociate zanelor; de exemplu: "Creux-es-Faies", in Guemsey: "Roche aux Fees" la Marcille, intre Rennes si Vannes; sau "Grotte-aux-Fees" linga Locmine etc. Pretutindeni in Franta, dolmenii, menhirii, cromlehii si aleile acoperite sunt asociate spiritelor Naturii - si intotdeauna ruinele, oricum ar fi. In aceasta carte, Max Gilbert remarca faptul ca traditia populara asociaza pietrelor diferite entitati, denumite generic "zane":
1. Spiritele Pamintului, ca gnomii sau "ghibelinii";
2. Fantomele defunctilor;
3. Amintirea preoteselor profetese din lumea celta, numite "wrach" in Bretania; este si cazul zanei Viviane sau al zanei Melusine, a caror existenta istorica este probabila;
4. Au mai ramas divinitati greco-latine, nimfe si driade legate de un loc anumit;
Marile catedrale celte inchinate Maicii Domnului au fost ridicate pe locuri celtice sacre, unde era slavita "Marea Mama" prin manifestarile sale din Natura.
"Mama simbolizeaza realizarea frumusetii ideale. In contemplarea Frumusetii, fie a unei femei care merge, fie a unui copac care se inalta pe un pisc, omul atinge o stare aflata intre intuitie si intelegere, culmea cea mai inalta unde poate ajunge spiritul uman. Mama a fost intotdeauna reprezentata (...) Crestinii i-au spus Fecioara Maria. Insa cind au adus cultul Fecioarei Maria in Gallia, nu era nici un gal care sa n-o fi cunoscut deja. Doar ca o numeau altfel, de secole. Si cum Mama li se prezenta sub diversitatea infinita a formelor vii din Natura, ea era, pentru ei, Mamele (...). Fiecare izvor era expresia in materie a unei Mame vii; si multe faceau vindecari miraculoase cu apele lor (...) si atunci se venea acolo in pelerinaj".
Autorul aminteste mai departe originea catedralei din Chartres, construita sigur pe un sanctuar al "Mamei" slavite de gali. Cercetari arheologice recente au demonstrat ca amplasamentul catedralei crestine fusese intr-o epoca anterioara amplasamentul unui templu.
"Mamele (...) n-au facut decit sa-si schimbe numele. Dar ele aud apelurile formulate cu alte silabe, de catre oameni din aceeasi rasa. Ele sunt inca ascunse sub pietrele altarelor crestine. Si cind un credincios murmura "Ave Maria", Onuava se inalta intre luminari si murmura: 'Sunt aici'." (Maurice Magre, op. cit., p. 43)
Aceste rinduri, scrise in 1935, n-ar fi fost dezavuate de catre Cayce, el care spune ca Christos si sufletul-sora (pe care il cunoastem astazi ca Maria) s-au incarnat sub nume diferite in toate civilizatiile. Aceea pe care druizii o cunosteau ca "Marea Mama" era un vechi chip al Mariei, lata ce spune Henry Durville:
"Zanele sunt plasate de legenda in toate locurile unde fusesera slavite divinitatile vechii Gallii. Aceste salasuri poetice atribuite zanelor au capatat o importanta deosebita. De acolo provin denumirile folosite: "mlastina zanelor", "pesterile domnitelor", "insula zanelor", "putul zanei", "muntele zanelor" , "movilele zanelor", "turnul zanelor"... spune Henry Durville, care a scris o carte despre zane.
Pietrele, megalitii, ruinele sunt in general in locuri izolate si, de aceea, convin acestor prezente misterioase, carora, conform traditiei, nu le place sa fie deranjate. In revelatiile clarvazatorilor din Findhorn, spiritele Naturii si "devasii" (ingerii) le vor explica lui Eileen Caddy si lui Dorothy Mac Lean ca trebuie astazi sa lasam in fiecare gradina, in fiecare parc, un spatiu neumblat, unde gradinarul nu trebuie sa patrunda. Acela va fi "laboratorul" spiritelor Naturii, care nu pot lucra decit departe de prezentele omenesti.

"Noaptea, mai spune Durville, cind copacii inalti isi asterneau maiestuos umbra marita de reflexele astrului de argint, zanele se adunau in locuri izolate. Adunari unde gratia si bunatatea pactizau intr-un cadru de pura frumusete. Era 'hora zanelor, foarte diferita de intrunirile unde orgia isi etala excesele (...). Cei care sunt obisnuiti sa mearga la cules de banuti (flori de primavara, n.tr.) intilnesc adeseori, pe colinele acoperite cu iarba, benzi circulare de un verde mai inchis, unde vegetatia este mai deasa si mai inalta cu jumatate fata de rest. Foarte frecvent jumatati de cercuri, bine marcate, cu o margine neta, aceste benzi difera in diametru si latime; par trasate cu compasul si, toamna, le inroseste o diadema de ciuperci si criptogame in culori vii. O veche traditie ne spune ca acolo si-au incins zanele hora, vara, la lumina lunii." (Durville, p. 84)
Asadar, acum stiti... Daca veti iesi devreme, dimineata, in inima padurii, veti vedea poate o "hora a zanelor"! Este imens numarul cartilor si autorilor care vorbesc despre ele. Toti, bineinteles, acoperiti de tacerea dispretuitoare a “sorbonnistilor”...
Rurala,in care vorbeau zanelor, si citadinul, care nu mai stie decit de "rational", a invins cea din urma... Pentru totdeauna ? Nu ? In satele noastre pustii, spiritele Naturii se vor intoarce cindva...

Codex Rohonczi

O carte veche de 1.000 de ani, scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Alfabet dacic cu 150 de caractere redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-româna), în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni. Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi.
Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare.
Caractere/simboluri similare (ca cele intalnite in Codex) se gasesc gravate in pesterile calugarilor, in Dobrogea.
Este numit după orăşelul Rohonc din estul Austriei.
*Membra UNESCO, Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică.

"Prieteni"

Nu vorbi, niciodată, rău despre tine însuţi - prietenii tăi vor spune, întotdeauna, destul.
Talleyrand

Grupul de Rezistenta - Prut

A inceput al III-lea Razboi Mondial?

Armata din Coreea de Nord a pornit un atac cu obuze asupra insulei sud-coreene Yeonpyeong. Fortele din Coreea de Sud au ripostat atacului, care s-a soldat cu un mort si cel putin 15 raniti, potrivit CNN. Acestea se intamplau ieri, 23 spre 24 noiembrie 2010, pe fusul orar din Coreea. Adica, dupa calendarul vechi slav-ortodox era data de 11.11.2010. Chiar daca incidentul pare deocamdata minior, sa amintim ca si un alt razboi mondial a inceput cu un atentat petrecut la Sarajevo, care nu anunta marea conflagratie.
Pe site-ul Antena 3 apar doua articole extrem de importante:
1. “Numărul morţilor din Coreea de Sud a ajuns la patru, în urma atacului de marţi iniţiat de Coreea de Nord. Asta după ce trupurile neînsufleţite a doi civili au fost descoperite miercuri pe insula sud-coreeană, a anunţat Paza de Coastă, citată de AFP.
Cele două cadavre au fost descoperite de membri ai Pazei de Coastă, care verificau printre dărâmăturile caselor distruse de incendii, a informat un purtător de cuvânt al Pazei de Coastă.
Un bilanţ precedent menţiona moartea a doi militari şi rănirea a 18 persoane, dintre care 15 militari şi trei civili.
Marţi, Coreea de Nord a lansat 80 de obuze asupra unei insule sud-coreene. Aceste confruntări sunt printre cele mai grave după războiul din Coreea (1950-1953).”
Si articolul 2, ce in opinia mea este de o importanta capitala:
“Manevre militare comune: SUA au trimis 75 de avioane de luptă în Coreea de Sud
SUA şi Coreea de Sud au decis să iniţieze duminică manevre militare navale comune. Decizia preşedintelui american, Barack Obama şi a liderului sud-coreean, Lee Myung-Bak, a venit după bombardarea unei insule sud-coreene de către Coreea de Nord, informează AFP.
Barack Obama l-a asigurat pe omologul său sud-coreean că SUA sunt alături de Coreea de Sud, după bombardamentul de marţi. Cei doi lideri au fost de acord să "ridice nivelul de pregătire" şi să organizeze manevre militare comune, a confirmat Casa Albă.
„Manevrele militare din zilele următoare au ca scop continuarea cooperării strânse în materie de securitate între ţările noastre şi sublinierea forţei alianţei noastre şi angajamentului nostru pentru pace şi securitate în regiune", se arată în comunicatul preşedinţiei americane.
La manaverele militare ce se vor desfăşura în Marea Galbenă va participa şi portavionul american George Washington. Portavionul, care are la bord 75 de avioane militare şi 6.000 de oameni, a părăsit baza navală americană Yokosuka, de la sud de Tokyo, cu destinaţia Coreea de Sud., arată Yahoo News.
Americanii au condamnat "cu fermitate" atacul nord-coreean de marţi, preocupări similare exprimând Japonia, China şi Uniunea Europeană. "Statele Unite condamnă cu fermitate acest atac şi cer Coreei de Nord să înceteze acţiunile beligerante şi să respecte termenii acordului de armistiţiu", a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei americane, Robert Gibbs.
Artileria nord-coreeană a deschis focul marţi după ce marina Coreei de Sud a început manevre într-o zonă disputată din Marea Galbenă. Zeci de obuze au lovit o insulă ai cărei locuitori au crezut că a reizbucnit războiul din anii '50. Armata sud-coreeană a ripostat la fel de hotărât.
Secretarul general al ONU, coreeanul Ban Ki Moon, avertizează că acest incident este unul dintre cele mai grave de la războiul dintre cele două Corei. Analiştii cred că regimul nord-coreean, în pragul unei schimbări de lider, încearcă să-şi consolideze poziţia înaintea reluării negocierilor pentru oprirea programului său nuclear.”
Sa fi avut Vanga Dimitrova dreptate?

Edgar Cayce si Spiritele Naturii

Pamantul fermecat


Satele de altadata nu erau goale ca azi. Taranul a devenit o specie pe cale de disparitie, ca vulturul, ursul si bursucul... Nu numai ca nu mai exista tarani, fauna salbatica, sate, dar nu mai exista "Copaci cu zane", nici "izvoare sfinte". Intilnim uneori astfel de lucruri complet abandonate: bazinul este in general plin de cutii de Coca-Cola, sticle de material plastic, ambalaje...
Altadata, in fiecare padurice existau elfi. La poalele fiecarui copac, se ascundea un mic gnom. Linga fiecare mlastina, statea o zana. Tinuturile rurale erau populate de aceste entitati misterioase, care le dadeau farmec. Erau si monstri, ca Fiara din Gevaudan, Tarasque din Arles, Marele Baubau si simiotii din tinutul catalan... La lumina lunii, in poieni, puteai sa vezi dansind zanele, vircolacii, vrajitoarele sabbatului - sau bintuind fantomele! Locurile vechi, cimitirele, mormintele, locurile consacrate erau protejate de catre entitati - sau ingeri - "pazitori ai pragului". Era palpitant la tara...
Dar fiti siguri ca prezentele invizibile - cele bune ca si cele rele - n-au disparut toate, lata marturia actritei Anne Vernon. Ea povesteste ca, intr-o perioada din viata sa, traia singura in Proventa, intr-o casa izolata, de la marginea unei paduri:
"Intr-o noapte, pe poteca din padure, colina era scaldata in lumina cerului, caci era luna plina; am zarit de departe un animal care venea in salturi spre mine, cu viteza mare: "la te uita! pisica vine sa ne plimbam impreuna", m-am gindit. Dar nu era vorba decit de o umbra, o esarfa cenusie si lunga, impalpabila ca un fum, care a incetinit ca sa treaca la inaltimea cizmelor mele. Citind cartea comandantului de jandarmi Tizane, am aflat ca aceste fenomene nu sunt rare la tara. Chiar li s-au dat nume, scrie el, - "la Bigourne" sau "le Galipote."
Tinutul rural este impresionant - si mai ales noaptea. Anumite persoane sunt ingrozite de prezentele invizibile pe care le banuiesc (dar altii nu vad nimic). Dupa parerea mea, cind spiritele Naturii sunt alungate de beton si gunoaie, entitati raufacatoare vin sa le ia locul.

În toate marile epoci de tranziţie, răul se confundă cu binele, viciul cu virtutea, idealismul cu patimile.
N.D.Cocea

Raku - Televiziuni care polueaza

Stiu, omul asta nu canta ci vorbeste, dar imi place mesajul pe care il transmite.

Haos si Renastere

 In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata!

Exista legi universale chimice, fizice, astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea. Viata trebuie sa evolueze prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.

Cine invinge merita sa mearga mai departe. Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii si evolutia stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare intre "baiatii buni si baietii rai" - dupa gandirea simplista americana.

Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui....atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distanele imense, pana la sorii captatori.

Pe de alta parte, planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei.

Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul. ..periodic. Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru "Discovery" TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval. O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, "pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua.

Toate aceste modificari sunt ciclice si... obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.

Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa.

Lady Di a fost ucisă la ordinul Reginei Angliei de către Serviciile Secrete

Prinţesa Diana a fost asasinată, accidentul auto în care aceasta a murit fiind o înscenare. Serviciile Secrete engleze au pus la punct tragicul eveniment, la ordinul Reginei Marii Britani, deoarece Lady Di îşi găsise un pretendent serios, după ruptura de Charles, în persoana lui Dodi Fayed.

Tatăl lui Dodi Fayed este proprietarul faimosului magazin universal Harrod's din Londra. Familia Fayed tînjise din totdeauna să fie acceptată de aristocraţia britanică, însă pentru establishment-ul britanicilor albi (fără a mai vorbi de ultra-conservatorii membri ai familiei regale) ei erau cam prea negricioşi. Totuşi, dacă Dodi ar fi avut succes în curtea pe care i-o făcea Dianei, familia Fayed ar fi reuşit în fine să intre în acea lume. Decît să rişte ca să trebuiască să-i trateze pe aceşti indezirabili ca egali, forţele din spatele scenei publice britanice pur şi simplu i-au omorît pe Dodi şi pe Di. Unul dintre cei mai vehemenţi promotori ai "conspiraţiei împotriva musulmanilor" a fost Sherman Skolnick. De fapt, Skolnick este unul dintre cei mai vehementi susţinători ai aproape tuturor teoriilor conspiraţiei. Skolnick a afirmat că a discutat cu mulţi ziarişti britanici şi europeni în zilele care au urmat morţii Dianei şi cu toţii i-au spus în esenţă acelaşi lucru. "Diana a fost asasinată", relatează el. "Şi simplul motiv al acestui asasinat este că Serviciile Secrete britanice s-au angajat să protejeze monarhia. Monarhia nu trebuia să aibă un nou tată vitreg al moştenitorului tronului, Prinţul William. Doar nu era să aibă unul musulman". Fireşte se poate pune întrebarea de ce nu a fost ucis doar Dodi? De ce a trebuit să fie eliminată şi Diana? Însă, genul acesta de teorii ale conspiraţiei lasă întotdeauna o mulţime de lucruri inexplicate.

Nostradamus si Catrenul zilelor ce vor urma

"Le changement sera fort dificile
Cité , province au change gain fera
Coeur haut, prudent mis, chassé lui habile,
Mer, terre, peuple, son état changera". .
Adică:
"Schimbarea va fi foarte dificilă;
Cu prilejul schimbării se va face cîştig oraşe, provincii;
Cel cu inima înaltă, înţeleaptă, va fi pus, cel abil va fi gonit;
În ţară, pînă la mare, poporul îşi va schimba statul (starea)".

Dagga - Prea multe pacate (cu Bitza)

Am prea multe pacate, multe seri patate
palme luate, date de risc spunem frate
imi car crucea pe un spate tatuat, treptat
mi-am inghitit zambetul de ura infometat
clipele rancede imi sunt acu'
lacrimile tusul iar eu artristu'
suspine printre file rupte din trecut, pansamentu'
tipete printre tunete aud
in mintile celor ce-i iubesc cat rau am facut simt,
cat de tare am lovit unde i-a durut, mint
ca pot sa schimb, ce a trecut acum
cand ranile i-au incins de mult
am prea multe pete in fapte, sa pot sa le reneg pe toate
am prea multe pacate, am parte de zile moarte
cand timpul arde

Tusul cade, pielea crapa, arde trib de pacate
batute in spate, pierdute-n noapte cat mai departe
sangerand in palme batute in fapte
Tusul cade, pielea crapa, arde trib de pacate
cruci - batute in spate
rugi - pierdute-n noapte
fugi- cat mai departe
cuie - sangerand in palme, batute-n fapte

Pupile dilatate, constiinte patate
zece porunci, mii de pacate, putine fapte
bune, conflicte noi, diavol in lume
pacatul conduce turme, lasand pe cortex urme
voturi in urne, Iisus pe cruce
istoria se repeta, nu stim inca unde ne duce
pasi mici - evolutia, solutii radicale - revolutie
in lipsa de vointa, pacatul - ultima solutie
din linia intai cu Dagga n-o ard judecator
vinovat e pacatul de a rezista fortelor
nu cedez presiunilor, bag verde sa zbor
am gasit puterea sa zambesc pacatelor

Am prea multe pacate, am prea multe pacate

Tusul cade, pielea crapa, arde trib de pacate
batute in spate, pierdute-n noapte cat mai departe
sangerand in palme batute in fapte
Tusul cade, pielea crapa, arde trib de pacate
cruci - batute in spate
rugi - pierdute-n noapte
fugi- cat mai departe
cuie - sangerand in palme, batute-n fapte

Urmand un gand, un pix la cap de rand
mult prea satul s-arunc, sa vand minciuni in vant
pe rand, prin nopti si fum, n-am cum sa ma indrum
n-am cum sa ma intorc din drum, imi spun
asa e viata, cand trece dimineata timpul tau
regrete am, pacate am, imi pare rau
prea multe rani lasate in tine, tine
prea multe rime triste-n mine
hai, hai pune tus in ac
pune-mi intre umeri orice urma de pacat
pe cine am inselat, pe cine am mintit
pe cine am lovit, pe cine am tradat
pe toti, i-am tatuat

Tusul cade, pielea crapa, arde trib de pacate
batute in spate, pierdute-n noapte cat mai departe
sangerand in palme batute in fapte
Tusul cade, pielea crapa, arde trib de pacate
cruci - batute in spate
rugi - pierdute-n noapte
fugi- cat mai departe
cuie - sangerand ïn palme, batute-n fapte

Anul 2012 si schimbarile majore prin care trecem

Planeta Terra se manifesta ca un imens circuit electic. Intre suprafata si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distanta de suprafata, exista un fel de cavitate electromagnetica. Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W.O.Schumann, intre 1952-1957 si permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei Terra.
Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cit era odinioara. De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului, multi se pling ca nu le ajunge ziua pentru tot ceea ce au de facut. In acest ritm in 2012, timpul va ajunge la 0. De asemenea in anul 2012, planul Sistemului nostru solar, se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee. Deci ciclul de 26.000 ani va fi complet. O data cu Rezonanta Schumann , creste nivelul vibrational al oricarei fiinte de pe Terra.
Mayasii, civilizatie din America Centrala, au avut cele mai inalte cunostinte despre Timp si Spatiu. Calendarul Mayas este cel mai précis de pe Terra. In acest calendar, cea de-a 5-a Lume se sfirseste in 1987. A Sasea Lume incepe in 2012. Deci, acum suntem intre doua Lumi. Acest timp este numit " Apocalipsa" sau Revelatia. Acest lucru inseamna ca Adevarul ne va fi revelat, si NU " Sfirsitul Lumii" , asa cum multi considera in mod eronat. Mai inseamna si faptul ca exclusiv de NOI depinde cum vom construi aceasta Noua Lume si Civilizatie care va veni.
In acest Timp dintre Lumi, oamenii se schimba. Isi schimba relatiile, felul de a gindi, atitudinea, deciziile. Mai ales tinerii, nu mai accepta vechile sisteme si institutii, care vor disparea cu timpul. Deciziile noastre nu se pot baza decit ori pe Iubire, ori pe Frica. Trebuie sa alegem in orice moment Iubirea, sa urmam Intuitia, Inima. Trebuie sa creem forme-gind positive, si sa ne inconjuram de oameni care gindesc pozitiv. Totul face parte dintr-un Plan Divin, nimic nu este intimplator in Univers. Marea Schimbare ne afecteaza ciclul veghe-somn, relatiile cu ceilalti, reglarea imunitara a organismului si perceptia asupra Timpului si Spatiului. Posibile efecte ale schimbarii ar mai fi: --migrene, dureri de cap, oboseala. --senzatia trecerii unui curent electric prin creier si coloana vertebrala. --crampe musculare. --simtome de gripa. --vise intense. --creste sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibratiilor noi, mult mai inalte.
--actualmente 16 ore echivaleaza cu 24 de ore, Timpul se contracta. --corpul fizic a inceput sa se schimbe, se creaza un nou corp de Lumina. -- cresc abilitatile intuitive si de vindecare, dovada multimea de bioterapeuti aparuta in ultimul timp. --structura interna a ochiului uman se transforma in functie de noua atmosfera planetara si cresterea luminozitatii. --activarea capacitatilor latente a fiintelor, noii nascuti avind capacitate telepatica mult marita. --toate bolile incurabile ale sec . XX vor dispare, inclusive SIDA si cancerul.
Noi informatii despre anul 2012 ne sunt aduse la cunostiinta de Proiectul Montauk. In cadrul acestui proiect, s-a construit pe baza unor informatii din surse extraterestre, un dispozitiv cu ajutorul caruia diferite persoane puteau fi trimise in Timp si puteau descrie ceea ce vedeau. Cei care au fost, relateaza ca anul 2012 este ca un zid abrupt peste care nu au putut trece pentru a vedea ce se va intimpla pina in anul 10.000 D.C. Ceea ce se afla dincolo de 2012 este ascuns perceptiei noastre la ora actuala, desi nivelul constiintei umane se eleveaza pe masura ce ne apropiem de acel prag de trecere in a 4-a Dimensiune, adica o vibratie mult superioara. Acest lucru va revela tuturor fiintelor faptul ca nu suntem cu nimic separati de Creator. Crestinii numesc acesta "Revenirea in Glorie" , si este vorba mai mult de o stare interioara a constiintei, nu de o fiinta care vine in carne si oase. A 4-a Dimensiune e plina de Viata, si acolo predomina Compasiunea, Intelegerea si Iubirea.

La nivel de planeta asistam in primul rind la inceputul inversiunii Polilor magnetici, ceea ce se intimpla o data la 13 .000 de ani, deci de doua ori intr-un Mare Ciclu Cosmic de 26.000 de ani. In ultimii mii de ani, liniile de cimp magnetic ieseau din Polul Sud si intrau pe la Polul Nord. Acum, oamenii de stiinta observa ca acest cimp magnetic stabil, incepe sa se schimbe, sa slabeasca. In ultimul secol, slabirea a fost de 10-15%, dar in ultimii ani s-a accelerat mult. Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirma ca acest cimp, in Atlanticul de Sud si in America de Sud, este cu 30% mai slab.
Dr. Garry Glatzmaier, profesorul de Fizica Pamintului la Universitatea California din Santa Cruz, afirma ca miezul metalic lichid al planetei se misca continuu, pentru a se putea raci. Aceste miscari genereaza cimpul magnetic terestru. Dar miezul se misca si in directii opuse cimpului majoritar, si care pot creste in intensitate, ducind in cele din urma la o inversare a Polilor magnetici ai planetei. Acesta inversare e precedata intotdeauna de o slabire a cimpului magnetic.
Pentru satelitii care se afla deasupra atmosferei , cimpul magnetic planetar este singurul scut protector impotriva particulelor din vintul solar. Ei se defecteaza cind trec printr-un cimp magnetic slab.
Iminenta inversare a Polilor ar putea fi aratata si de extinderea Aurorei Polare, care se observa numai la Polul Sud, urmind ca acum sa se extinda si asupra Atlanticului de Sud.
Slabirea cimpului magnetic duce de asemenea la sporirea cazurilor de cancer.
Dupa cum se stie, si pasarile folosesc pentru orientare cimpul magnetic terestru. In Suedia au disparut mii de porumbei, , in S.U.A. a disparut o intreaga specie de pelicani, iar in Carolina de Sud egretele zboara de la est la vest in loc de nord-sud. Columbofilii aradeni au trimis la Atena, pentru deschiderea Jocurilor Olimpice, 850 de porumbei, dintre care nu s-au mai intors decit 50. Ungaria a trimis 1500 de porumbei si s-au reintors 40. Alte efecte ale marilor transformari cosmice la care asistam, sunt atmosferele planetelor Sistemului Solar. Atmosfera lui Marte creste rapid, acum e dubla si a dus la defectarea lui Mars Observer in anul 1997. Luna, isi " fabrica" atmosfera proprie care acum se intinde pe o suprafata de 6.000 de km, fiind compusa din compusi ai sodiului, dupa cum declara Alexei Dimitriev, cercetator rus. Atmosfera Terrei se schimba si ea, in straturile superioare formindu-se un nou gaz, care pina acum nu exista. Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa. Jupiter sufera o modificare atit de puternica , incit s-a format un tub de radiatie ionizata, intre el si un satelit al sau , Io. De asemenea cimpul lui magnetic a crescut in intensitate de 2 ori. Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum isi intensifica cimpul magnetic si devin tot mai stralucitoare. Activitatea vulcanica pe Terra a crescut cu 500% din 1875 incoace, iar cimpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din 1901.
Conform Academiei Nationale de Stiinte din Siberia, aceste multiple schimbari se datoresc intrarii Sistemului Solar intr-o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Plasma stralucitoare de la marginea Sistemului Solar, a crescut recent de 10 ori in intensitate. Soarele are un cimp magnetic numit heliosfera, care inglobeaza intregul Sistem Solar. Cercetatorii rusi au studiat partea frontala a heliosferei, si au observat acolo plasma stralucitoare, ca si cum integul Sistem Solar a intrat intr-o zona cu o energie mult mai inalta, numita Centura Fotonica.
Acesta energie aprinde plasma heliosferei in partea frontala, care devine mai luminoasa, mai stralucitoare. Acesta energie patrunde apoi in Soare, care o va raspindi apoi in intregul Sistem Solar, saturind spatiul interplanetar, astfel ca toate planetele vor primi un supliment mare de energie.

Bryan Adams - Please forgive me

Cei trei sihaştri

În pădurea necuprinsă trăiau trei pustnici. În singurătate, în liniştea pădurii, departe de oameni ei se rugau îndelung şi se nevoiau, căutând pe Dumnezeu.
Un oarecare călător, trecând prin locurile acelea, l-a întîlnit pe primul sihastru, care se ruga şi l-a întrebat de drum, dar pustnicul nu i-a răspuns şi omul mânios s-a repezit la el şi i-a tras o palmă. Pustnicul a sărit pe dată în picioare şi i-a tras la rândul lui două palme. Speriat de repeziciunea, cu care îl pălmuise pustnicul, călătorul a plecat mai departe.
S-a întâlnit cu al doilea eremit şi pentu că nici acesta nu i-a răspuns la salut şi întrebare, i-a tras şi lui o palmă. Pustnicul foarte liniştit i-a întors şi celălalt obraz...apoi a continuat rugăciunea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Omul şi-a continuat drumul şi a întâlnit pe al treilea pustnic. L-a întrebat şi pe acesta despre drum, dar n-a primit nici-un răspuns şi deznădăjduit i-a tras şi celui de-al treilea o palmă. Acesta a rămas nemişcat şi nici măcar nu l-a privit, pentru că rugându-se cu mintea şi inima lipite de Dumnezeu el nici nu a simţit, măcar, că a primit o palmă.

Ganditoru' - Cauta si vei gasi

Ganditoru - Cauta si vei gasi


creTzu (strofa1):

ne`am departat de origini treptat
imagini am bulversat, ingeri am sechestrat
ne`am complicat, porunci am uitat
sa stric ce`ai incercat, eu am strigat si m`a ascultat
tu l`ai negat si`acum e`ntine dar sta palmat
cuvantul e simplu, tu`l percepi criptat
destinul e timpul, tu`l faci complicat
n`ai crezut in draci acum e eliberat
n`ai stiut ce faci si`n drum te`ai ingropat
si`n fum stai debusolat, si nimeni nu te vede
si`ai incercat sa te deschizi, dar nimeni nu te crede
si`ai inceput sa te vinzi, un alt suflet dincolo
toti pe calm suntem, numai timpul o va dezlega, enigma
cu raspunsul la vedere,
deci dati concusul caci spiritul e singura avere

Ganditoru (ref x2):

Cauta si vei gasi zi de zi esti mai aproape
De clipa cand iti vei aminti clipele toate
Traieste`ti viata pe pamant esti de capul tau
Si`n ultima zi sa sti ca ai facut, bine sau rau

ViKloth (strofa2):

Viata e moderata de optiunile noastre
Nu`ti pasa sau te caiesti pentru colutii pacatoase
Raza de divinitate din fiecare ne mentine vii
Si cand ranesti pe cineva e bine sa stii
E bine sa nu fi luat de val de cele lumesti
Te nasti in fiecare dimineata, sanse primesti
Asa trebuie sa fie sa alegi tu ce e bine
Echilibrat intre naivitate si ratiune
La rau ti se va raspunde cu rau pana la urma
Rautate si nepasarea spiritual te curma
Te`ai inchis in tine noul tratament ofera chei
Ma doare cand cu aroganta se declara atei
Tineri care nu multumesc pentru lumina zilei
Cred ca`n viata lor totul depinde de ei
Am timp sa ma educ sa`nvat ochii sa`i deschid
Am drumul meu, constiinta`i cel mai bun ghid

Ganditoru (ref x2):

Cauta si vei gasi zi de zi esti mai aproape
De clipa cand iti vei aminti clipele toate
Traieste`ti viata pe pamant esti de capul tau
Si`n ultima zi sa sti ca ai facut, bine sau rau

Ganditoru (strofa3):

Nu exista cadou mai mare ca acela de`a trai
Nimic nu e definitiv in afara de`a muri
Nu exista o viata in afara sufletului
Nu exista o logica, sufletul sta la baza cugetului
Nu cred ca poti sa scoti un zambet cand suferi
Fii bucuros ca poti sa speri atunci disperi
.. ca razi, ca plangi, ca zambesti, ca traiesti cand te certi, ca iubesti
Pur si simplu bucurate ca esti
In mod egal de bucurii si suparari ai partea, firesc
Dar uneori necazurile se aduna toate si te coplesesc
Poate deasta ti`a pierdut credinta`n Dumnezeu
Si`ai crezut ca esti rebel daca te declari ateu
Nu rade de mine atunci cand imi fac cruce
Esti cool pe lumea asta, te ajuta cu ce ?
Asculta ce`ti voi zice, imi vei zice ca aiurea gandesc
Daca pe pamant nu`s fericit cred ca dincolo bucurie am sa prïmesc

In cautarea Agarthei

Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile, capitala fiind Shambala, aflata in interiorul Muntelui Meru, in Tibet.
Teoria Pamintului gol
La sfirsitul secolului trecut, se lansa o ipoteza cit se poate de indrazneata, aceea a Pamintului gol, potrivit careia, in interiorul Terrei exista de fapt o concavitate, ce are sapte puncte de contact cu suprafata exterioara, doua fiind cei doi poli. In plus, legendele asiatice vorbesc despre existenta unei civilizatii puternice si avansate, atit pe plan tehnologic, cit si pe spiritual, ce se afla in interiorul Pamintului, in mitica Agartha. Apollonius din Tyana, Ossendowski, parintele Sergius sau Roerich sint doar citeva nume ale celor care au incercat sa descopere adevarul in legatura cu legendara Agartha.
Ce spunea teoria Pamintului gol
Indrazneata teorie a Pamintului gol a fost elaborata pentru prima oara de William Reed si expusa in cartea Fantoma polilor, aparuta in anul 1906. Aceasta teorie fost dezvoltata ulterior de Marshall B. Gardner, in lucrarea O calatorie in interiorul Pamintului, aparuta in anul 1920. Cei doi americani au ajuns independent la concluzii similare, sustinind ca in interiorul Terrei traieste o populatie numeroasa, cu un grad de civilizatie deosebit de dezvoltat.

Nu numai Pamintul este gol
Gardner a adus in sprijinul teoriei sale si o serie de argumente de ordin astronomic, potrivit carora nu numai Pamintul este gol, ci chiar toate planetele sistemului nostru solar.
Acestea, spunea el, au interiorul gol si cite un mic soare in centru, lucru atribuit formarii lor initiale, dintr-o nebuloasa.
Forta de rotatie a provocat deplasarea elementelor grele spre exterior, care au format o crusta solida la suprafata fiecareia dintre planete, lasind interiorul gol, dar cu focul initial in mijloc, ca un fel de soare central. Aceeasi forta de rotatie a contribuit apoi la formarea unor deschideri la poli. In mod evident, teoria Pamintului gol a cunoscut si foarte multe interpretari eronate, dar dincolo de acestea, existenta unor argumente stiintifice in sprijinul teoriei, precum si diversele marturii cu privire la tunelurile ce conduc catre interiorul planetei sint destul de impresionante.
O expeditie disparuta in cautarea Tarii Apelor Albe
Tara Apelor Albe din legendele rusesti, localizata pe undeva in Asia Centrala, in apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. In anul 987, acesta a organizat o adevarata expeditie sub conducerea parintelui Sergius, care auzise despre fascinanta tara la o manastire de pe Muntele Athos. Au trecut insa anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitarii. In anul 1043, la Kiev si-a facut aparitia un batrin, care declara ca este parintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitata.

Agartha dezvaluita de Saint-Yves d’Alveydre
Un scriitor si erudit francez de la sfirsitul secolului al XIX-lea, marchizul Saint-Yves d’Alveydre, poseda facultatea deosebita de a se dedubla si de a se proiecta in astral. In cartea sa Misiune in India (1910) el releva faptul ca a fost condus de un ghid in Agartha.
Detaliile pe care le ofera el privind acest regat subteran, luminat de un soare interior, precum si despre Suveranul Lumii sint uluitoare: Exceptind o serie de initiati, nimeni nu l-a vazut la fata pe Suveranul Pontif al Agarthei si al Lumii. El apare uneori calare pe un elefant alb, dar este imposibil sa fie distins (cita asemanare, am spune noi, cu cea de-a sasea calatorie a lui Sinbad).

Cum e in Agartha
Teritoriul secret al Agarthei are o populatie de 20 de milioane de suflete; aici nu exista inchisoare, iar politia este asigurata de capii de familii. Milioane de dwija (de doua ori nascuti) si yoghini locuiesc in suburbiile divizate simetric in constructii subterane.
Deasupra lor se afla Trinitatea: Brahatma, caruia ii este incredintata Autoritatea, Mahatma, caruia i s-a incredintat Puterea, si Mahanga, caruia i s-a incredintat Organizarea.
Deasupra trinitatii se afla 12 membri ai Initierii Supreme, apoi un alt grup, format din 22 de persoane, imagine a celor 22 de principii ale Verbului, cu ajutorul carora Dumnezeu a creat lumea. Urmeaza apoi cei 365 bagwanda (cardinali), dupa numarul celor 365 de zile ale anului.

Biblioteca akashika
Bibliotecile lor contin de 55.700 de ani adevarata sinteza a tuturor artelor si a tuturor stiintelor, iar cartile au fost scrise de marii initiati. Tot ceea ce s-a petrecut in lume, de la inceputul ei, este consemnat aici si totul este arhivat cu grija. Tot ceea a disparut de pe suprafata Pamintului si se crede ca s-a pierdut definitiv se afla aici. Dar numai Suveranul Pontif al Agarthei si asesorii sai cunosc catalogul acestei biblioteci.

Robert Charoux spune in cartea sa Istoria secreta a omenirii ca nu ne putem baza pe aceasta istorisire rocambolesca a lui Saint-Yves d’Alveydre, dar ca regatul Agarthei apartine totusi traditiei si ca poate nu este in intregime inventat.

Agartha nu a fost intotdeauna o imparatie subterana
Sute de ani mai tirziu, la inceputul secolului al XX-lea, Ferdinand Ossendowski, scriitor rus de origine poloneza, a hotarit sa intreprinda o periculoasa calatorie in cautarea miticului regat.
Dupa ce a strabatut platouri aride si zone dezolante, ajuns pe malurile Amurului, Ossendowski a aflat de la niste calugari despre existenta regatului cunoscut sub numele de Agartha, ai carui locuitori erau atotputernici.
Calugarii l-au condus in adincuri, unde Regele Lumii apare doar in rare ocazii, pentru a face miracole sau pentru a pronunta profetii. Iata ce scria Ossendowski in cartea sa Animale, oameni, zei (1924): Imparatia Agarthei se intinde prin tuneluri subterane, in toate partile lumii, iar cei care locuiesc aici se afla sub autoritatea Regelui Lumii.
Capitala Agarthei este inconjurata de orase in care locuiesc mari preoti, iar palatul Regelui Lumii este inconjurat de temple, unde locuiesc guru, care controleaza fortele vizibile si invizibile ale lumii si care detin in miinile lor controlul asupra vietii si mortii. In ciudate vehicule, necunoscute noua, ei sint capabili sa strabata cu viteza incredibila tunelurile subterane, care separa un oras de altul.
Agartha a intrat in subteran cu 6.000 de ani in urma. Dupa Ossendowki, Agartha nu ar fi fost intotdeauna subterana, ea devenind astfel cu 6.000 de ani in urma, pentru a-i proteja pe inteleptii sai de curiozitatea unei lumi pervertite. Conform teoriei sale dezvoltate ulterior, Ossendowski spune ca aceste teritorii nu trebuie confundate cu cele din interiorul Pamintului gol. Conform viziunii sale, este vorba despre doua lumi subterane, una situata mai la suprafata, iar cealalta in interiorul gol al Terrei.

Nikolai Roerich, in cautarea Agarthei si a Shambalei
Expeditia organizata de Roerich la sfirsitul anilor 1920 avea drept obiectiv principal descoperirea Agarthei si a Shambalei.
Rus de origine, indian prin adoptie, pictor mistic si vizionar, Nikolai Roerich (1874-1947) a intreprins o lunga expeditie in Asia Centrala. El a calatorit prin munti, prin desert, in cautarea unui anumit punct din partea de nord a Tibetului, unde spera sa gaseasca intrarea in Agartha si Regatul Shambalei.
Teritoriul de sub Karakorum


In cartea sa Himalayas Abode of Light (1947), el povesteste: Imi amintesc ca, in timp de traversam Karakorum, un servitor ladackh mi-a spus ca sub noi se afla numeroase cavitati subterane, unde se gasesc tot felul de comori si unde locuieste un popor minunat, ce ignora pacatele lumii.
Apropiindu-ne de Hotan, sub copitele cailor se simtea golul, iar ghidul continua sa ne povesteasca despre torentii care pazesc intrarea in Agartha si despre faptul ca cei impuri, care se apropiau de intrarea in Agartha, mureau otraviti de emanatiile de gaze toxice.

Dar ce legatura ar putea exista intre Roerich si Agartha?
In cartea sa Sfidarea Timpului, Sorin Stefanescu isi exprima opinia ca Roerich ar fi intrat in legatura cu invatatii din stravechile locasuri de cultura asiatice, devenind un fel de purtator de cuvint al acestora pe linga guvernele marilor puteri.
Asa se explica faptul ca, la un moment dat, revenind dintr-un periplu solitar, calare pe un ponei, Roerich a pronuntat o ciudata profetie: Stelele manifesta o noua evolutie, iar Focul Cosmic se va apropia din nou de Pamint. Umanitatea va fi supusa unor noi incercari. Dar asa cum Lumina devoreaza intunericul, operele Raului vor fi distruse, iar Stapinul erei noi se va manifesta in toata splendoarea Sa.

Roerich si Flamura Pacii
Roerich si-a mai adus si o contributie insemnata la constituirea Ligii Natiunilor, conceptind Flamura Pacii, un steag alb cu trei puncte rosii amplasate intr-un cerc si care a capatat numele de Crucea Rosie a Culturii, steag destinat sa apere monumentele culturale in timpul razboiului.

Descoperiri geografice importante
Intorcindu-ne la teoria Pamintului gol, aceasta si-a gasit confirmarea in expeditia arctica (1947) si cea antarctica (1956), conduse de amiralul Richard Evelyn Byrd. Cu acest prilej, Byrd a survolat un teritoriu lipsit de gheturi, cu munti, paduri, lacuri si riuri, neinregistrate pe nici o harta.
Referindu-se la discretia absoluta in legatura cu misiunile lui Byrd, cunoscutul geofizician american Raymond Bernard arata in cartea sa O lume ascunsa (1969): Descoperirea amiralului Byrd constituie astazi un secret international de prim rang. Dupa ce Byrd a anuntat prin radio descoperirea facuta si dupa scurte notite aparute in presa, toate stirile ulterioare in legatura cu subiectul respectiv au fost indepartate cu grija de agentiile guvernamentale.

Deschideri ce conduc spre interiorul Pamintului
Bazindu-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat citeva concluzii, care la data respectiva au generat un mare scandal:
a) In realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pamintului;
b) OZN-urile provin din acest interior gol;
c) Interiorul Pamintului este incalzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald;
d) Exploratorii polari au vazut cu ochii lor ca animalele se deplasau spre nord in cautarea hranei. Ei au vazut aici pasari tropicale si animale, ce in mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut fluturi, ba chiar si tintari.

Polul Nord magnetic - o linie lunga de 1.500 km
In anul 1959, Ray Palmer, redactorul-sef al revistei Flying Saucers, afirma intr-unul din articolele sale ca Polul Nord Magnetic nu este un punct, ci o linie lunga de circa 1.500 de kilometri, care se intinde peste bazinul polar pina in Peninsula Taimir din Siberia. Or, potrivit teoriei Pamintului gol, acesta reprezinta marginea unei concavitati polare, iar orice punct de pe acest cerc poate fi numit Polul Nord Magnetic, deoarece acul busolei arata in jos, iar in momentul in care pilotii cred ca au ajuns la Polul Nord, ei ating marginea concavitatii polare.

Totul are legatura cu Agartha
Desigur ca lista intrebarilor ramase fara raspuns poate continua, dar un lucru este sigur: acela ca toate aceste explicatii au o legatura cu legendarul Tarim al Apelor Albe, cu Agartha.
Teoria Pamintului gol, care sustine ca in interiorul Pamintului exista o concavitate, ce are ca puncte de contact cu suprafata exterioara cei doi poli, poate deschide perspective nebanuite vreodata, nici chiar de neobositii exploratori, porniti in cautarea miticei Agartha: aceea ca civilizatia din care facem parte nu este singura pe Pamint.

Blestemul uriasilor din creierii muntilor

Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa-i lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu conditia ca acestia sa-i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 36 de ani in urma.
O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu, toata lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice.
Unul dintre ei este Aurel Florea si are acum 72 de ani: Am tot dat cu crampu' (tirnacopul) pina cind am ajuns la aproape un metru adincime. Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile. Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat rau de tot si l-am ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo, la doi metrii.
Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre ei o murit ortavit de oamenii.
Inapoi la originea legendei
Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intimplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu rindul, de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor. In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei piini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramii tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu piine destula ca sa mincam amindoi.
Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din mincarea otravita de oameni.
Urmele

Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii din Ardeu povestesc ca asa au apaut dealurile isfirtecatei din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri l-au folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias.
"Viermii pamintului"
Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Bunica sotiei mele, spunea ca, mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme (aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias - n.r). Deodata a venit un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!. Credinta in supranatural Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri supranaturale raspindite in credinta populara a zonei. Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-un mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.