Antonescu - Erou national !

Din pacate la adresa lui Ion Antonescu nu s-au facut aprecieri „fără ură şi fără părtinire“, probabil datorita faptului ca acesta avea o fire conflictuala, cunoscute fiind cazurile in care acesta a intrat in conflict cu Regele Carol al II-lea ori comunistii sau englezii.
Cu siguranta multi nu stiu ca Regele Carol al II-lea a dus tara la dezastru sau ca acesta era "un betivan". Se stie insa ceea ce au facut comunistii atunci cand au preluat puterea. Si atunci cum sa nu intri in conflict cu asemenea persoane care isi bat joc de tara pentru care ai luptat si lupti, pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti ? Cum sa stai calm si linistit vazandu-ti neamul cum moare in mainile acestor oameni care cauta doar sa-si atinga scopurile personale?

Poporul a fost invatat sa creada doar ceea ce au vrut comunistii, invingatori in urma celui de-al II-lea razboi mondial, de aceea o mare parte din populatie nu stie cine a fost cu adevarat Maresalul Ion Antonescu. Chiar mai rau si dureros chiar as putea spune este faptul ca multi il considera pe Antonescu un criminal de razboi pentru ca a intrat in razboi alaturi de Germania, sustinand regimul fascist, si a pierdut sau ca ar fi promovat o politica antisemita, mergand pana la Holocaust.
De ce sa nu tinem cont inainte de toate de cauzele pentru care Romania a intrat in razboi alaturi de Germania? Antonescu nu s-a supus lui Hitler acceptandu-i regimul fascist, ci a facut o alianta cu acesta, in acest scop Romania putand sa-si recupereze teritoriile pierdute. Oricum Germania ar fi ocupat Romania daca Antonescu nu se alia cu Hitler si atunci cu siguranta ar fi fost rau. Probabil o sa apara si intrebarea 'De ce nu s-a aliat cu URSS?' Dar raspunsul nu cred ca isi mai are rostul, deoarece este evident ca atat timp cat ai demnitate si onoare nu faci alianta cu cei care stau mereu in coasta ta si incearca prin orice mijloace sa te cucereasca. Asta ar fi insemnat sa ne predam fara lupta si atunci cu siguranta am fi avut soarta Basarabiei de azi. In orice caz razboiul nu a fost pierdut de Maresalul Ion Antonescu, ci datorita celor care l-au tradat, precum Regele Mihai I pacalit de partidul comunist.

De ce nu s-a spus niciodata faptul ca la 23 august 1944, cand Maresalul a fost arestat, in Romania traia cea mai mare comunitate evreiasca din Europa?
De ce nu s-a discutat, de exemplu, cati evrei au fost ucisi in Uniunea Sovietica din ordinul lui Stalin ?
De ce nu s-a discutat despre faptul ca guvernul englez nu si-a asumat raspunderea pentru vasul Struma care s-a scufundat in Egipt si sute de evrei au murit inecati ?
Toate acestea datorita faptului ca noi am fost invinsi iar ei invingatori in urma celui de-al II-lea razboi mondial, iar cei invinsi sunt mereu vinovati fara drept de cuvant si fara drept de aparare indiferent care ar fi fost scopul participarii la razboi.
Cu toate acestea Maresalul Ion Antonescu va ramane pe veci un "Erou National" in inimile celor care stiu cu adevarat intentiile acestuia si mai presus de toate iubirea sa fata de tara si de poporul roman.


„Sub regimul Mareşalului Antonescu, hoţia şi jaful au fost înfrânate“

„La 6 septembrie 1940, în momentul când omul providenţial, Mareşalul Antonescu, lua în mâini destinele României, pe al cărui tron se urca tânărul nostru rege Mihai I, ţara se părea cu hotarele sfâşiate, neîncrederea, teama, descurajarea străbăteau sufletele tuturor şi toţi ne întrebam ce altă nenorocire vor aduce zilele următoare. Cu mulţimea refugiaţilor tălăzuindu-se pe drumuri, cu autorităţile evacuate, cu ştiri îngrijorătoare venite din locurile pierdute, populaţia şi pământul ţării era imaginea unui stat trăindu-şi ultimele zile. [...]
Sub regimul Mareşalului Antonescu, hoţia şi jaful au fost înfrânate, hărnicia şi cinstea s-au răspândit. În finanţele ţării s-a pus ordine, într-atât încât am avut excedente, tocmai când de aşteptat ar fi fost să nu le avem. Cheltuielile inutile au fost suprimate şi mareşalul a fost primul care a dat exemplul, punând la dispoziţia ţării fondurile ce-i erau atribuite.

Ca armata să poată spune pe câmpul de luptă ceea ce spune acum, ea a trebuit reorganizată, reînarmată şi reinstruită. Totul s-a făcut sub supravegherea Mareşalului, care şi-a găsit, în apropierea armatei, vechea şi nobila sa pasiune de militar. Iar când războiul a izbucnit şi Mareşalul a dat soldaţilor ordinul să treacă Prutul, acest ordin nu a fost un act simbolic, ci unul efectiv, fiindcă însuşi Mareşalul, aflat pe front, şi-a condus armatele peste Prut. [...]
Cei doi ani de regim ai Mareşalului Antonescu apar ca ani de renaştere a naţiunii. În plin război şi în plină ridicare, intrăm în al treilea an al noii noastre istorii. Intrăm cu credinţa în viitorul nostru şi cu credinţa în misiunea istorică a Mareşalului Antonescu, sub a cărui conducere ţara şi-a regăsit sufletul“.
Fragmente din Pamfil Şeicaru, „Misiunea istorică a Mareşalului Antonescu“, articol publicat în „Curentul“, 7 septembrie 1942