Edgar Cayce si Spiritele Naturii

Ioana D'Arc si "Copacul Zanelor"

"Fiecare copac are un suflet, spune Jean Prieur. Exista pe linga fiecare sat un “copac al zanelor', pe care tinerele fete il impodobeau cu coronite si-l inconjurau in hore - iti amintesti de el, Ioana?"
Intr-adevar, Ioana d'Arc va declara ea insasi judecatorilor sai, in cursul procesului, ca:
"Linga Domremy, exista un copac: i se spune copacul Doamnelor sau Copacul Zanelor, uneori. In apropiere, este un izvor. Am auzit ca bolnavii se duc sa bea apa de acolo ca sa se faca sanatosi. Asta am vazut-o chiar eu. Dar daca se vindecau sau nu, n-as putea spune! Am mai auzit povestindu-se ca bolnavii, cind se pot ridica, ies sa se plimbe pe linga copac.
Si este un copac inalt, numit Fa, (...) unde ma duceam uneori impreuna cu alte fete si faceam ghirlande pentru statuia Maicii Domnului din Domremy. Batrinii povesteau - nu cei din vremea mea - ca Zanele veneau acolo sa tina sfat. Am auzit-o pe Jeanne Aubry, care este sotia primarului si mi-este nasa mie, care va vorbesc, am auzit-o povestind ca vazuse Zanele acolo. Dar nu stiu daca este adevarat sau nu. Niciodata n-am vazut Zanele linga Copac, ca sa stiu; daca le-am vazut in alta parte, apoi despre asta, pe legea mea, habar n-am!".
Judecatorul care o interoga pe Ioana nu discuta: fara nici un comentariu, trece la alta intrebare. Nimeni nu-i va reprosa Ioanei credinta in zane (este vizibil ca le accepta, aparindu-se totusi putin!).
Ioana D'Arc apare in lecturile lui Edgar Cayce, unde beneficiaza de o analiza intinsa. Cayce subliniaza acolo contextul mistic si exceptionalul nivel psi al mediilor frecventate de Ioana D'Arc in epoca sa. Textul de mai sus este interesant prin apropierea dintre ''Copacul Zanelor si izvorul care vindeca: Nimfele grecesti au devenit la noi Zane, dar sunt aceleasi entitati binevoitoare.
In continuarea declaratiilor sale, Ioana mai spune: "Nu stiu daca de la virsta ratiunii am dansat linga copac; este foarte posibil sa fi dansat acolo cu alte fete; mai mult m-am jucat decit am dansat".
Ca si Edgar Cayce, Ioana nu gaseste cuvinte pentru a spune ce jocuri pot fi jucate cu o zana! Amintirile se estompeaza - totusi, stim ca sunt acolo si ca le vom regasi intr-o zi. Ioana continua:
"Mai exista o padure numita Bois-Chenu; se vede din usa tatalui meu, este cam o jumatate de leghe. N-am auzit niciodata ca Zanele vin acolo sa stea de vorba; dar fratele meu povestea ca se spune la Domremy: "Ioana a deprins mestesugul linga Copacul Zanelor". Nu-i adevarat, l-am spus contrariul. Si cand am venit catre rege, erau unii care intrebau daca la noi in tinut se cunoaste o padure numita Bois-Chenu: pentru ca de acolo, spun niste profetii, va aparea o fata care va face minuni. Dar eu, Ioana, n-am crezut asa ceva!".
Intr-adevar, Ioana auzise "glasurile" prima oara in gradina tatalui sau - si nu sub "Copacul Zanelor". Dar marturia sa lasa sa se inteleaga ca oamenii din tinut auzeau uneori voci profetice sub acel copac si in padurea "numita Bois-Chenu". Ioana neaga ca ar fi vazut sau auzit Zane, caci acestea au o proasta reputatie in ochii Bisericii: superstitii pagine! Cum ea se afla in fata unui tribunal ecleziastic, Ioana tace cind este vorba de ceva care nu convine "liniei gindirii corecte" a judecatorilor sai. Ea nu va vorbi deci decat de "vocile" venind de la "Sfinte" neaparat catalogate de Roma: Sfinta Catherina si Sfinta Margareta, pe care ea le va descrie conform hagiografiei oficiale.
Mai tirziu, intr-o alta sedinta, judecatorul o va intreba pe Ioana: "Zici ca vezi; sub copac ti-au aparut Sfinta Catherina si Sfinta Margareta ?... Stii tu, Copacul, cel despre care am vorbit deja!"
- Nu stiu nimic, raspunde Fecioara noastra.
- Atunci, linga izvorul care curge in apropiere?
- Acolo, da, le-am auzit. Dar ce mi-au spus in clipa aceea nu stiu".
Ioana va fi interogata la nesfirsit in privinta acelor voci. Judecatorii cauta sa o condamne pentru vrajitorie. Ar vrea sa o faca sa spuna ca a avut contacte cu spiritele Naturii, considerate in unanimitate "diabolice", de catre Biserica. Cu multa iscusunta, Ioana va evita capcana... ceea ce n-o scuteste de condamnare. Caci procesul sau a fost un proces politic, unde s-au infruntat, prin ea, oameni devorati de setea de putere. Cum spunea Cayce:
Rari sunt cei pe care puterea nu-i distruge ca oameni (Cayce adauga, vorbind de Hitler: Dar acest om, cu exceptia unei schimbari materiale, va supravietui chiar si acestui lucru! I-a supravietuit un timp... Spre nenorocirea noastra!)
Asa cum spune Maurice Magre in pasajele citate mai inainte, condamnarea spiritelor Naturii de catre primii episcopi a fost o chestiune politica. Este si parerea lui Jean Prieur:

"Druizii au fost victima cuceririi romane, apoi a cuceririi crestine; pentru a le distruge puterea politica, romanii le-au distrus sacerdotiul, iar initiatii au decazut la rangul de ghicitori. Crestinii, care nu cunosc decit o perpetuare vulgara a druidismului, i-au calomniat asa cum calomniasera cultele greco-latine, cum fusesera ei insisi calomniati. Ceremonia culegerii viscului de stejar a ajuns in ochii lor o demonstratie de idolatrie vulgara. De asemenea, au infierat sub numele de "orgii" ceremoniile eleusine pe care nu le intelegeau sau se faceau ca nu le inteleg”.
"Copacii cu zane (au fost) ultimele vestigii pe pamint crestin ale acestor plante frumoase si marete pe care le venera lumea antica - care a avut marele merit de a sacraliza toata natura".