Cea mai mare fortificaţie preistorică din Europa

Arheologi din Marea Britanie, Germania şi SUA lucrează în această perioadă pe situl arheologic de la Corneşti, judeţul Timiş, unde se află cea mai mare fortăreaţă preistorică din Europa.
Cetatea de la Corneşti, veche de 3.500 de ani, este anul acesta investigată de arheologi şi specialişti britanici, germani şi americani, care dau o mână de ajutor şi finanţare celor români. Străinii sunt de-a dreptul şocaţi de măreţia vestigiilor descoperite sub terenurile agricole de la Corneşti.
"Este un sit colosal şi monumental", spune dr. Sarah Sherwood, profesoară de geo-arheologie la Dickinson College, Carlisle, Pennsylvania şi la Universitatea din Tennesse.
Muzeul de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Germania, a decis, pentru prima dată după 80 de ani, să finanţeze săpături arheologice, atunci când specialiştii instituţiei au aflat de vestigiile de la 25 de kilometri de Timişoara. În prezent, dr. Matthias Wemhoff, directorul muzeului, caută urmele tracilor nordici din cultura Cruceni – Belegiš, cot la cot cu arheologii români.

Patru inele concentrice

"La Corneşti s-a descoperit cea mai mare fortificaţie preistorică din Europa, care, pe baza probelor de carbon-14, este datată în mod cert în a doua jumătate a mileniului II î.e.n. (sfârşitul Epocii Bronzului). Fortificaţia aparţine culturii Cruceni – Belegiš, care a fost răspândită din N-E Croaţiei până în zona piemontană a Banatului, controlând valea Dunării şi până la nord de Mureş", explică dr. Alexandru Szentmiklosi, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului. Potrivit specialiştilor, cultura Cruceni- Belegiš a fost contemporană cu civilizaţia miceniană.
Fortificaţia de la Corneşti este o construcţie monumentală structurată în patru inele concentrice de dezvoltare. Prin analogie, explică arheologii, numai primul inel ar fi suficient cât să cuprindă fosta cetate a Timişoarei, iar ultimul, cel mai puţin vizibil, trece paralel cu şoseaua Timişoara – Arad.
Primul inel era un zid de apărare din lut bătut, de patru metri lăţime, care mai apoi a fost abandonat şi refăcut la câţiva metri distanţă. Fortificaţia în ansamblul ei se întindea pe 1.720 de hectare şi, probabil, a găzduit câteva mii de oameni în permanenţă, plus, în timp de răboi, alte numeroase mici comunităţi gravitau în jurul ei.
"Este una dintre cele mai spectaculoase cetăţi fortificate din Epoca Bronzului", este de părere dr. Rudiger Krause, profesor la Goethe Universitat Frankfurt am Main.

Zone cult şi ritualuri
Comunitatea din fortăreaţa de la Corneşti era formată din strămoşii dacilor, care se ocupau cu agricultura şi creşterea animalelor. Locuiau în case semi-îngropate, făcute din gropi circulare, cu o structură din lemn şi acoperite cu paie.
Arheologii spun că, potrivit descoperirilor de la faţa locului, aveau zone de cult şi ritualuri de depuneri de obiecte (vase ceramice, obiecte de metal şi chiar alimente), iar populaţiile făceau schimburi comerciale între ele. În plus, arheologii sunt siguri că populaţia acestui sit a fost printre primele din Epoca Bronzului Târziu care au adoptat incineraţia ca ritual funerar.

Elite sociale şi militare
"Va fi un şantier pentru mai multe generaţii, la finalul căruia rămâne să se răspundă cine a construit fortificaţia, pentru ce se apărau acei oameni, care au fost comunităţile care au participat la măreaţa construcţie. Ce structură politică şi socială a putut ridica un asemena complex. Cercetarea aşezării constituie o provocare imensă şi sperărm să putem răspunde la toate aceste întrebări", a mai adăugat Matthias Wemhoff.
Arheologii spun că, din ceea ce le-a "dezvăluit" până acum fortificaţia, cu siguranţă era condusă de elite sociale şi militare capabile să angreneze în muncă oamenii, atât pentru construcţia şi întreţinerea zidurilor de apărare, cât şi pentru producerea hranei necesare ori a mărfurilor pentru comerţ.

Georgeta Petrovici