miercuri, 24 noiembrie 2010

Edgar Cayce si Spiritele Naturii


Pamantul fermecat


Satele de altadata nu erau goale ca azi. Taranul a devenit o specie pe cale de disparitie, ca vulturul, ursul si bursucul... Nu numai ca nu mai exista tarani, fauna salbatica, sate, dar nu mai exista "Copaci cu zane", nici "izvoare sfinte". Intilnim uneori astfel de lucruri complet abandonate: bazinul este in general plin de cutii de Coca-Cola, sticle de material plastic, ambalaje...
Altadata, in fiecare padurice existau elfi. La poalele fiecarui copac, se ascundea un mic gnom. Linga fiecare mlastina, statea o zana. Tinuturile rurale erau populate de aceste entitati misterioase, care le dadeau farmec. Erau si monstri, ca Fiara din Gevaudan, Tarasque din Arles, Marele Baubau si simiotii din tinutul catalan... La lumina lunii, in poieni, puteai sa vezi dansind zanele, vircolacii, vrajitoarele sabbatului - sau bintuind fantomele! Locurile vechi, cimitirele, mormintele, locurile consacrate erau protejate de catre entitati - sau ingeri - "pazitori ai pragului". Era palpitant la tara...
Dar fiti siguri ca prezentele invizibile - cele bune ca si cele rele - n-au disparut toate, lata marturia actritei Anne Vernon. Ea povesteste ca, intr-o perioada din viata sa, traia singura in Proventa, intr-o casa izolata, de la marginea unei paduri:
"Intr-o noapte, pe poteca din padure, colina era scaldata in lumina cerului, caci era luna plina; am zarit de departe un animal care venea in salturi spre mine, cu viteza mare: "la te uita! pisica vine sa ne plimbam impreuna", m-am gindit. Dar nu era vorba decit de o umbra, o esarfa cenusie si lunga, impalpabila ca un fum, care a incetinit ca sa treaca la inaltimea cizmelor mele. Citind cartea comandantului de jandarmi Tizane, am aflat ca aceste fenomene nu sunt rare la tara. Chiar li s-au dat nume, scrie el, - "la Bigourne" sau "le Galipote."
Tinutul rural este impresionant - si mai ales noaptea. Anumite persoane sunt ingrozite de prezentele invizibile pe care le banuiesc (dar altii nu vad nimic). Dupa parerea mea, cind spiritele Naturii sunt alungate de beton si gunoaie, entitati raufacatoare vin sa le ia locul.

3 comentarii:

  1. categoric!nu mi-a fost niciodata "urat"pe o potecuta de tara,dar intr-un pasaj subteran intodeaune! ghizela

    RăspundețiȘtergere
  2. Si cand te gandesti ca toate astea au existat candva...Alina

    RăspundețiȘtergere
  3. Si inca exista, doar ca spatiul li s-a micsorat prin urbanizare, rautatea oamenilor a crescut, poluarea si ea, si lista poate continua.

    RăspundețiȘtergere