Un eremit a intrat într-o peşteră să se adăpostească de ploaie şi a găsit o comoară. A ieşit peste măsură de speriat din peşteră stigând:
–Am văzut moartea!
Afară s-a ciocnit cu trei bandiţi, care privind în jur l-au întrebat:
–Moşule, unde este moartea?
Eremitul i-a dus în peşteră şi le-a arătat tezaurul, descoperit din întâmplare. La vederea aurului, cei trei bandiţi şi-au simţit inima tresăltând de bucurie şi vicleni i-au spus:
–Ai dreptate, moşule, pleacă, pleacă departe de aici...
După plecarea bătrânului, hoţii au rămas lângă aur, care era foarte mult, întrebându-se, cum să-l care din vârful muntelui. Până la urmă au hotărât ca unul să meargă să aducă provizii şi căruţe, iar ceilalţi doi să rămână de pază.
Cel care a coborât în târg, după provizii, se gândea:,,În târg voi bea şi voi mânca pe săturate, voi petrece...apoi voi cumpăra provizii, pe care le voi otrăvi şi astfel voi rămâne singurul stăpân al comorii."
Cei doi tâlhari rămaşi de pază gândeau fiecare în sinea lui:,, O jumătate din comoară este mai mare decât o treime. La întoarcere, îl vom ucide pe cel plecat în târg şi vom împărţi comoara pe dindouă.
Şi aşa au făcut. L-au omorât pe tovarăşul venit din târg cu provizii şi căruţe, au mâncat hrana otrăvită şi astfel au murit cu toţii...
Adevarat proverbul:"Cine sapa groapa altuia cade singur in ea".Alina
RăspundețiȘtergere”Societatea de consum bazata pe dorinta de castig, pe exacerbarea poftelor, pe realizarea de nevoi artificiale este cadrul dezvoltarii mortii spirituale traite la nivel personal si colectiv. in aceasta logica a consumului persoana este transformata in obiect, relatia de comuniune este inlocuita cu exploatarea egoista si discretionara a lumii si a semenului transformate in obiecte. Cultura vietii este inlocuita de civilizatia mortii. Spengler spunea ca existenta unui suflet deosebeste cultura de civilizatie.
RăspundețiȘtergereAnihilarea sufletului lumii inseamna moartea spirituala a civilizatiilor. "In sensul acesta putem vorbi despre declinul, ba chiar decesul unor mari civilizatii. Ele mor fiindca ceva in felul lor de manifestare stramtoreaza cadrele noologice ale vietii si deci sectioneaza functiunile sufletesti, caci anihileaza cadrele trairilor sufletesti. In astfel de situatii, oamenii si colectivitatile exista, dar nu mai traiesc, nu au trairi, adica manifestari de suflet, ci doar manifestari simtuale, de senzualitate, de gandire (ca si in cazul calculului egoist al castigului)... intr-un atare cadru, sufletul regreseaza, trairile se comprima, ba chiar se ofilesc, iar energia vitala se transmuta in placeri, in frunte cu marea placere a castigului cu orice pret, cu pretul ruinarii atator vieti, adica tocmai cu pretul suprimarii celei mai importante unitati noologice de manifestare a functiunilor sufletesti, care este relatia de comuniune cu celalalt". ( http://www.crestinortodox.ro )
D.
Din pacate, mult prea adevarat.
RăspundețiȘtergere