de Pavel Coruţ
Sunt fiu de om şi neam de gând,
Port foc în ochi şi vise-n mâini
Iar inima mi-o simt bătând
În milioane de români.
N-am fost nici dac şi nici roman,
Dar sunt de-aici şi-aici rămân
Şi-mi ard din viaţă an cu an,
În spirit simplu, de român.
Un duh viclean m-a pribegit
Sub zări străine şi pustii.
Rănit în suflet, schilodit,
Mă-ntorc la sânul Sfintei Glii.
De-o fi să mor, nu mă jeliţi
După străinul obicei,
Ci în ţărână să-nveliţi
Un trup de om născut din stei!
Cu flori albastre-acoperiţi
Cumpliţii ochi, mocnind a jar
Iar la picioare răsădiţi
Un pui din Veşnicul Stejar!
M-oi odihni l-al Maicii sân,
Cuminte, cum n-am fost nicicând,
Un spirit aprig, de român,
Un fiu de om şi neam de gând.
Ce clocot de trăire a fiecărui sentiment în poezia lui Pavel Coruț, ce înălțare!
RăspundețiȘtergereUn poet necesar acestor vremuri cumplite pe care le trăim. Ne dă Dumnezeu de fiecare dată când spiritul nostru are nevoie picătura revigorantă, rămâne ca noi să ne deschidem sufletele și să o primim. Diana
Pacat ca aceasta latura nu este prea cunoscuta.
RăspundețiȘtergereSfânta glie, cu falnicii Bucegi:
RăspundețiȘtergerehttp://www.carpati.org/poze_fotografii/bucegi/cheile_tatarului/72778/
Diana