„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Renastem din resturi aruncate in istorie...
miercuri, 20 aprilie 2011
Există fiinţe nemuritoare!
Autor: Ionel Grama
„Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte “, iată o formulă desprinsă din basme, care, cu siguranţă, a dus imaginaţia fiecărui copil, poate chiar şi a adulţilor, în lumi neîntîlnite, de poveste. Auzind-o, de cele mai multe ori am simţit un fel de tristeţe fără margini, o disperare mută, gîndindu-ne, cu mintea şi cunoştinţele noastre omeneşti, că nimeni nu a împărăţit pămîntul şi tot ce se naşte, e viu şi trăieşte, într-o bună zi moare.
Recent însă, şi această „axiomă” formulată de om a fost invalidată de natură. Pe planeta Pămînt, există fiinţe care nu mor niciodată! Deşi pare o nebunie, un grup de specialişti a descoperit în adîncul oceanelor o vieţuitoare care, practic, este nemuritoare. Dr. Maria Pia Miglietta, biolog la Smithsonian Tropical Marine Institute, a constatat, în urma unor cercetări îndelungate, că Turritopsis nutricula este singurul animal descoperit pînă acum pe Terra care îşi reia încontinuu viaţa. Este o meduză din încrengătura Cnidaria, clasa Hidrozoa, care, odată ajunsă la maturitate, îşi inversează ciclul vital, repetîndu-şi astfel la nesfîrşit existenţa. Vietatea are doar cinci milimetri lungime, un clopot gelatinos cam de aceeaşi lungime, un stomac roşu, transversal şi cam 80-90 de tentacule subţiri, pe care le trage după ea. Turritopsis nutricula este originară din Marea Caraibelor, dar, purtată de nave, de coca cărora se agaţă, a ajuns în toate mările şi oceanele în care poate supravieţui. Perioada de maturizare este de 25-30 de zile, în apele cu o temperatură de 20 de grade Celsius. In momentul cînd exemplarul a îmbătrînit, el revine la forma de polip, de larvă, cu mărimea de un milimetru, şi îşi reia creşterea, fenomenul repetîndu-se la nesfîrşit. Procedeul se numeşte „transdiferenţiere” şi constă în transformarea unui anume tip de celule în alt tip de celule. Aşa ceva se petrece şi în cazul salamandrelor, care îşi pot regenera părţile distruse ale corpului, sau al unor şopîrle, care şi-au pierdut coada în diferite împrejurări. Meduza despre care vorbim este însă singura vieţuitoare care îşi regenerează întreg corpul, oamenii de ştiinţă concentrîndu-se acum în descifrarea acestui mecanism ce anulează îmbătrînirea şi transformă o formulă de basm în realitate. Unii specialişti susţin ideea că, dacă pe planeta noastră există un astfel de specimen, în univers, pe alte planete şi în alte condiţii, pot exista vietăţi mult mai complexe, care, folosind aceeaşi metodă, sînt cu adevărat nemuritoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nemurirea! Un tel la care aspira omenirea! si de ce nu??ghizela
RăspundețiȘtergereImpresionant!
RăspundețiȘtergereNoi am uitat multe lucruri,dar sunt convinsă că basmele conservă multe adevăruri pe care noi astăzi nu mai știm să le interpretăm, sau nu îndrăznim. Știința, probabil, cândva, va dezlega aceste mistere ...
Este paradoxal ca omul- minunea, încununarea creației, în general iubitor de viață, să se ”consume” într-o viață relativ scurtă și fără speranță ...
Sa nu uitam ca exista reincarnarea, tot o forma de nemurire. Mai exista si nirvana/raiul, adica contopirea cu Unul, reprezentand tot o forma de nemurire.
RăspundețiȘtergere"Daca zeii sunt nemuritori, atunci oamenii sunt zei."(sper ca am tinut bine minte :d)