Răbdare şi ascultare

Se povesteşte că odată un cărturar antiohian a venit la un Părinte zăvorât şi l-a rugat să-l ia ucenic, iar acesta i-a spus:
–De voieşti să te iau ucenic, împarte averea ta la săraci!
El a făcut întocmai şi a venit iară la părintele zăvorât, rugându-l să-l ia ucenic.
–Oare te vei putea păzi să nu vorbeşti?
–Făgăduiesc! a spus el şi acesta a fost singurul cuvânt, vreme de cinci ani.
Pentru că se dusese vestea şi mulţi veneau în munte, pustnicul l-a trimis la o mânăstire să vadă, va vorbi?
Însă ucenicul a păstrat făgăduiala de a tăcea.
Stareţul mânăstirii, vrând să-l încerce, l-a trimis să ducă un mesaj la altă mânăstire, aflată peste râul, care tocmai se revărsase, crezând că se va întoarce să spună: nu pot trece. Şi a trimis şi un alt frate, în urma lui să vadă, cum face.
Cărturarul ucenic, a ajuns la râu, l-a văzut revărsat şi s-a pus în genunchi, la rugăciune. Pe dată a venit un crocodil, care în mod minunat l-a trecut pe malul celălalt. A făcut ce i se poruncise şi s-a întors, trecând râul tot pe spatele crocodilului.
După un timp, stareţul a primit veste de la acea mânăstire:
–Măcar că era mut, îngerul lui Dumnezeu era monahul acela...