Profeţia

Autor: Ionel Grama
„(…) n-a fost Rusia aceasta niciodată o putere care, prin vitejii, s-atragă privirea asupra ei. Totdeauna cînd i-a venit bine, s-a năpustit asupra vecinului, înfigîndu-şi gheara (…). Azi, mîine sau oricînd, prăbuşirea acestei ţări acaparatoare va veni, fie i-o va aduce războiul, fie că va îndeplini-o vremea (…)”. Teribile cuvinte, adevărată profeţie. Dar dacă profeţia s-a împlinit în jurul anului 1990, cuvintele au fost spuse cu mult înainte, în 1942. Cel care le-a consemnat în cartea sa, Moldova de la Nistru, a absolvit Şcoala Superioară de Comerţ din Iaşi, a fost inspector general al artelor pentru Basarabia şi director al Teatrului Naţional din Iaşi, între anii 1942 şi 1944. In sentinţa Tribunalului Militar Bucureşti, nr. 474, din 8 aprilie 1957, a fost acuzat că s-a alăturat unui grup de intelectuali, unde „(…) la diferitele întîlniri ce le aveau discutau duşmănos la adresa regimului din ţara noastră (…), discutau în mod duşmănos evenimentele politice interne şi internaţionale, ascultate la posturi de radio imperialiste (…), unde se recitau diferite poezii cu caracter duşmănos la adresa regimului, a guvernului RPR şi URSS“. Pentru toate acestea a primit ani grei de puşcărie şi a murit, la 71 de ani, în închisoarea de la Gherla. Acest român s-a numit Dimitrie Iov, s-a născut la 9 martie 1888, în satul Uricani, comuna Flămînzi, judeţul Botoşani, ca fiu al negustorilor Toader şi Ecaterina Iov, şi a murit în temniţă, la data de 20 august 1959.