Ruga

de Pavel Coruţ

Voi, geţi, bãrbaţi din neam cu mine,
Ce mi-aţi lãsat Credinţa-n Ceruri,
Ce m-aţi trecut de rãu şi bine,
Scãldat în sfinte adevăruri,

Spre voi întind smerita mânã,
Cerşind nu aur, ci povaţã,
Un strop din harul strâns la stânã,
O lege nouã pentru viaţã.

Suntem la cumpãnã de vremuri,
Bãtuţi de vânturi otrãvite,
Ne-nvãluie strãine fumuri,
Cu miros dulce, de ispite…

Ni-s paşii tot mai şovãielnici,
Ne ţinem încã drepţi o samã,
Dar multi s-au închinat nemernici,
Uitând de Ţarã şi de Mamã.

Vã chem acum, ca niciodatã,
Alãturea de Neam si Ţarã,
În Legea noastrã cea uitatã,
Sã depãşim a Sorţii scarã.

O, tu, Zamolxe, Ceresc Tatã,
Priveşte-ţi Neamul şi Te-ndurã,
Odatã doar, numai odatã,
Ne dã un semn şi o măsurã!