Emil Cioran

S'a nãscut la 8 Aprilie 1911 în comuna Rãsinari de lângã Sibiu, din familie de preot. Clasele primare le face în comuna natalã, dupã care urmeazã liceul "Gh. Lazãr" din Sibiu începând cu anul 1924. Studii universitare în cadrul Facultãtii de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928- 1932) pe care o absolvã cu o tezã de licentã tratând institutionalismul bergsonian.
Bursier al Fundatiei Humboldt la Berlin timp de doi ani (1933-1935), la finele studiilor se reîntoarce în tarã, unde functioneazã ca profesor de filozofie la liceul "Andrei Saguna" din Brasov timp de un an (1936). In anul 1937 pleacã în Franta, la Paris, cu o bursã stipendiatã de cãtre Institutul francez din Bucuresti.
Dupã instaurarea Statului National-Legionar în Septembrie 1940, Emil Cioran se reîntoarce în tarã, aducându-si contributia pe plan cultural la fundamentul noului stat.
Obligat sã ia calea exilului dupã rebeliunea antonescianã din Ianuarie 1941, revine la Paris, unde se si stabileste definitiv în anul 1945, dupã cotropirea tãrii si impunerea comunismului în România.
In tarã, a colaborat constant la revistele si ziarele legionare, între care: "Vremea", "Gândirea", "Calendarul", "Buna Vestire", "Glasul Strãmosesc", "Floarea de foc" si altele.
Co-fondator împreuna cu alti intelectuali legionari de seamã refugiati la Paris al primului ziar românesc apãrut în Exil, "DACIA".
Premiul "Rivarol" în anul 1950 pentru volumul "Precis de decomposition", volum de debut în limba francezã apãrut la editura "Gallimard", Paris, 1949.