Graiul neamului

Fie–a voastra'ntreaga tara
Si de cereti va mai dam,
Numai dati–ne voi graiul
Neamului. si se sculara
Sa ne vremuiasca traiul,
Câti dusmani avem pe lume,
Graiul ni–l cereau, anume:
Sa–l lasam, sa–l lasam.

Dar nestramutat stramosii
Tot cu arma'n mâini au stat,
Au vazut si munti de oase,
Si de sânge râuri rosii;
Dar din tara lor nu–i scoase,
Nici potop si nici furtuna.
Graiul lor de voie buna
Nu l–au dat, nu l–au dat.

Astazi stam si noi la pânda,
Graiul vechi sa–l aparam,
Dar pe–ascuns dusmanii cata,
Sa ni–l fure, sa ni–l vânda;
Daca'n vreme tulburata,
Nu ne–am dat noi graiul tarii,
Azi, în ziua desteptarii,
Cum sa–l dam, cum sa–l dam?

Repezi trec ca vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam Român, cu ura mare
Vor cata mereu dusmanii,

Graiul nostru sa–l omoare.
Dar sa crape ei cu totii,
Nu–l vom da si nici nepotii
Nu–l vor da, nu–l vor da!