duminică, 20 martie 2011

Un gând smerit


de Valeriu Gafencu

Un gând smerit şi simplu, o lumină,
Spre Tine se înalţă lin din mină
Şi sufletul înlăcrimat se roagă:
„O, vino, de păcate ne dezleagă”.
Refren: Iisuse, Doamne, vino-n zori!
Te cheamă cei din închisori.
O, vino, mina luminează,
Pe noi ne binecuvântează!
Pe fruntea mea senină mâna-Ţi pune
Şi cheamă-mă încetişor pe nume
Cum Ţi-ai chemat prietenul din groapă...
Te rog, Iisuse, dă-mi un pic de apă.
Pe umeri mă apasă greu o cruce
Şi sânger... Dă-mi putere s-o pot duce,
Dă-mi Pâine, Apă vie dă-mi din Viţă,
Să simt pulsând viaţa în mlădiţă.

3 comentarii:

  1. frumoase ganduri,curate rugaminti....atat de rar intalnite in lumea aceasta depravata si mercantila incat par venite din alta dimensiune! ghizela

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi tot cerem,dar oferim ceva in schimb?!Alina

    RăspundețiȘtergere
  3. Pacat ca poeziile lui nu sunt prea cunoscute.

    RăspundețiȘtergere