de Valeriu Gafencu
Pe drumul veşniciei tu te-ai dus
Şi ne-ai lăsat ca testament iubirea
Vestită de-Împăratul Iisus:
În ea găsi-vom pururi fericirea.
Te-ai dus şi ne-ai lăsat în urma ta
Nădejdea revederii-n Paradis,
Mereu vei fi cu noi şi-om aştepta
Să ne-ntâlnim cu sufletul deschis.
Ne-ndemni pe cei ce-n viaţă am rămas:
Luptaţi uniţi şi în acelaşi pas,
Zidiţi lui Dumnezeu altare sfinte,
Păşiţi pe Calea Vieţii înainte!
Bune indemnuri,doar sa fie cine sa le asculte. ghizela
RăspundețiȘtergereCred ca ne lipseste increderea in fortele proprii.Alina
RăspundețiȘtergereCam multe urechi ce au incetat sa auda...
RăspundețiȘtergereO poezie extraordinară!
RăspundețiȘtergereO generație cu un crez profund ...Parcă dintr-o lume definitiv apusă ...
S-a făcut totul pentru răpunerea acelei generații și a idealurilor sale.Cât de săraci am rămas! Se mai pot aprinde scântei din propria noastră cenușă ? ... D.