Experiente pe un domeniu fermecat
“ Domeniul Boisset-les-PreVenches este un loc superb, inconjurat de orizonturi albastre si paduri intinse. Domneste o liniste bucolica - acolo poti, in fine, sa asculti cantecul pasarilor, vantul, zborul insectelor. Vechiul castel din secolul al XVI-lea face parte din misterul locului. Aveam senzatia ca vad pe deasupra cimpului de rapita, in acea lumina galben-aurie, zeci de fapturi mititele, zburand din floare in floare.
Stapinul padurii era un stejar cu trunchiul ramificat in cinci brate, alcatuind un ansamblu puternic - si, ca sa spunem totul, o prezenta. In jurul lui domnea o liniste profunda. Era inconjurat de un fel de luminis: ceilalti copaci parca pastrau distanta, cu respect. (...)
Dincolo de granitele domeniului, florile erau mai mici si cu culori mai sterse. Si asta la o intreaga serie de specii: anemona, toporasul, ciubotica-cucului, macesul, narcisa galbena, iarba sarpelui... Hugo era din ce in ce mai mirat - la fel si eu, cind constatam aceste fenomene tulburatoare care urmasera dupa atelierele noastre.
Dar socul... a fost intilnirea Galipotului! "Seara, dupa plecarea participantilor de la atelier, mi-a povestit Hugo, am facut ca de obidei un mic tur al padurii. Am vazut sosind pe drum o... cum sa-i spun?... 'ceva' lunguiet, parca ar fi fost o pisica sau o vulpe. Si am simtit cum se freca de picioarele mele. Dar, privind-o de sus cind trecea, am vazut-o ca era... transparenta! Eram impreuna cu doi amici care au vazut-o si ei. A doua zi, m-am intors in acelasi loc cu Antoine d'O... promotor imobiliar, specializat in infiintarea terenurilor de golf. Acelasi fenomen s-a repetat: 'chestia' translucida s-a infasurat in jurul picioarelor lui Antoine, care a strigat ingrozit: "Ce-i asta?". Galipotul isi apara padurea: nu voia sa fie taiati copacii pentru a se construi in loc un teren de golf. Promotorul, descurajat de aceasta aventura neobisnuita, n-a mai insistat. Sunt absolut sigur ca aceste ateliere de comunicare cu spiritele Naturii au constituit o incurajare puternica pentru ele. Nu mai inceteaza sa ne faca dovada prezentei si a prieteniei lor!"
Padurea!..ce univers intr-un colt de lume.Se spune ca exista o ierarhie intre copaci,ca ei se respecta si-si comunica "gandurile"Altfel cum sa-mi explic experienta prin care am trecut o data,ehe,ceva timp in trecut?...Eram pe un deal impadurit undeva in preajma manastirii Vizantea,o caldura toropitoare,o liniste calma nici o adiere,cand deodata pomul langa care stateam a inceput sa freamate si un fosnet lung s-a auzit printre ramuri.Ne-am uitat in sus,noroc ca nu eram singura,si nimic nu se vedea sau auzea,doar pomul sub care eram fremata de zor,si ce sa o mai lungesc la cativa metrii sa zic 20,un alt pom isi fosnea frunzele si se clatina usor...doar ei doi parca discutau,intre ei nici o tufa nimic nu misca,toropeala incremenise totul.Normal cand am povestit acasa toti m-au luat peste picior degeaba vara-mea si sotul ei imi intareau spusele.De atunci nu am mai vazut asa ceva dar a fost ceva de neuitat! ghizela
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa relatarea. Deja incepe sa-mi fie dor de plopul din fata blocului,pe care "scumpii" mei vecini au decis sa-l elimine(ei stiu de ce).Alina
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa intamplarea.
RăspundețiȘtergereDaca ne gandim la teoria evolutiei constiintei ne dam seama usor ca totul in jurul nostru este viu:constiinta minerala evolueaza in dea vegetala, aceasta la randul ei in cea animala, umana, demiurgica, angelica si, apogeul, divina.
Ce ziceai de maneaua aia?:)))Alina
RăspundețiȘtergere=)))
RăspundețiȘtergere