Inchinare

de Victoria Lazarescu


Un gând umil s-a ridicat spre tine,
Sfios, ca ciocârliile spre soare,
Cãci tu ne-aduci credinta în mai bine
Si vorba ta-i o sfântã sãrbãtoare.

În tine se-ntrupeazã nãzuinta
Pe care toti eroii o purtarã :
Sã cânt-n largul zãrii biruinta,
Învingãtori si liberi, ori sã moarã.

În tine-si vãd bãtrânii tot avântul
Ce-l trâmbitau cu drag în largã zare :
Prin tine se rãzbunã tot pãmântul
Si înfloreste România Mare.

Umilu-mi gând s-a ridicat spre tine,
Sã-ti dea prinosul dragostei de frate,
Cãci tu ne-aduci credinta în mai bine
Si-n tine ni-s nãdejdile-ntrupate.