Arkaim, oraşul misterios

Autor: Ionel Grama
După unii istorici, între anii 600 şi 580 î. H., iar după alţii între 652 şi 600 î. H, în Anshan - Persia a fost rege Cyrus I. Deseori lumea îl confundă cu nepotul său, Cyrus al II-lea, născut în anul 559 î. H., supranumit şi „Cel Mare“, deoarece i-a eliberat pe evrei din Babilon, a pus la punct un aparat administrativ şi o armată extrem de eficiente, făcînd din Persia o putere de temut.
Pe la sfîrşitul lui 530 şi începutul anului 529 î.H., Cyrus al II-lea Cel Mare a pornit cu oştile sale împotriva masageţilor, conduşi la vremea aceea de regele Tamyris. Deşi avea o oaste mai puţin numeroasă şi mai slab dotată, el l-a învins pe persan, Cyrus fiind decapitat pe cîmpul de luptă. Trupul său a fost pus într-un mormînt din care, ceva mai tîrziu, a dispărut fără urmă.
Dar cine au fost şi unde trăiau cei care au învins oştile persane? Un răspuns îl aflăm de la Herodot (484-425 î.H.): „Caucazul formează bariera părţilor dinspre apusul Mării Caspice, iar pe urmă spre vest şi înspre răsăritul soarelui vine o cîmpie de o întindere imensă, care se pierde în depărtare; această cîmpie mare o ocupau masageţii, în contra cărora avea Cyrus poftă să pornească cu armata. (…) Masageţii poartă un costum asemănător cu cel scitic şi au aceleaşi moravuri ca şi sciţii. Ei sînt şi călăreţi, şi pedeştri, căci au în comun şi de unii, şi de alţii, sînt şi arcaşi, şi suliţaşi, dar obicinuiesc mai mult barda de rezbel. (...) Masageţii erau un popor numeros şi bine organizat, un popor războinic capabil să învingă şi să distrugă chiar o armată condusă de vestitul împărat persan Cirus”.
După toate datele istorice, aceste popoare şi evenimentele legate de ele au existat cu aproape 2.500 de ani în urmă. Celiabinsk este o regiune situată la est de munţii Urali din Federaţia Rusă. Aici, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Stalin a mutat din calea nemţilor fabrica de tancuri T 34-85 şi de aruncătoare cu reacţie Katiuşa. Capitala regiunii, oraşul Celiabinsk, a primit atunci numele de Tankgorod, „Oraşul tanc”. In 1987, în apropierea oraşului, au început lucrările pentru amenajarea unui imens rezervor de apă necesar agriculturii şi în valea Arkaim au fost descoperite vestigiile unui oraş a cărui vechime a fost apreciată la peste 4.500 de ani, cu 2.000 de ani mai mult decît evenimentele descrise la începutul articolului. Şantierul hidrologic a fost abandonat şi ruşii au început ample cercetări arheologice, zona fiind survolată cu elicopterul, de cîteva ori, de însuşi Vladimir Putin. Cercetările au scos la iveală faptul că este vorba despre un oraş cu mult mai vechi decît Babilonul biblic, mai vechi chiar decît unele construcţii egiptene, ridicat după reguli şi cu metode moderne. Locuinţele erau aşezate în semicerc, fiecare casă fiind tratată împotriva incendiilor, în fiecare existînd sursă de apă potabilă, depozite de hrană cu sisteme de aerisire, canale de scurgere a apelor pluviale şi menajere, dar şi bucătării utilate cu ustensile asemănătoare celor din zilele noastre. Analizînd platformele circulare descoperite, arheologul Vadim Cernobrovy a declarat: „Oraşul şi împrejurimile sale sînt uniform înglobate în aceste cercuri. Nu ştim care erau funcţiile lor, dacă erau fabricate într-un scop defensiv, ştiinţific, educativ sau de ritual. Unii cercetători estimează chiar că aceste cercuri erau folosite ca platforme de aterizare ale unui vechi aeroport spaţial...”. Istorici de renume mondial, precum Jean Deshayes, sînt de părere că astfel de construcţii circulare au fost realizate de masageţi, acea ramură a geto-dacilor pe care Herodot i-a localizat în Caucaz, adică între Marea Neagră şi Marea Caspică, dar care, se pare, au depăşit Uralii şi au ajuns pînă în China, India şi Tibet.

Există urme care să confirme acest lucru? Arkaim seamănă, din multe puncte de vedere, cu Sarmizegetusa noastră, în sit şi în jurul său găsindu-se cioburi de ceramică pictată ca la daci, săbii scurte cu lame înconvoiate, obiecte şi bucăţi de ţesături care au pe ele simboluri şi semne asemănătoare celor găsite în şantierele arheologice de la noi. Nu ştim şi nu putem afirma cu certitudine faptul că aceia care au ridicat oraşul Arkaim acum aproape 4.500 de ani au fost sau nu înaintaşii străbunilor noştri daci. Ştim însă, de la istoricul şi geograful Hecateu (Hekataios) din Milet (540- 470 î.e.n - autorul lucrărilor Genealogii şi Descrierea pămîntului), care a trăit şi pe la curtea lui Cyrus al II-lea, că masageţii „cinstesc ca zeu numai Soarele şi animalul închinat lui, calul. Sînt războinici de temut, pedeştri şi călare, sînt echipaţi cu platoşe, iar armele lor sînt spade, securi de luptă, de aramă. Harnaşamentele cailor le sînt împodobite cu aur, iar ei poartă în bătălii centuri şi fruntare de aur”. Aceleaşi cuvinte de laudă le-a folosit şi Herodot despre dacii noştri, atunci cînd a scris despre expediţia regelui persan Darius, din anul 513 î.H., împotriva sciţilor din Dobrogea de azi: „Dacii sînt cei mai viteji şi cinstiţi dintre traci”.