Uimitoarea profetie a clarvazatoarei Vanga, despre Romania

Vanga ( Vanghelia Pandeva) născută la 31 ianuarie 1911 în oraşul Strumiţa din Iugoslavia, în familia unor plugari săraci, era plăpândă şi avea urechile lipite de cap şi tot aşa, lipite, degetele de la mâini şi picioare. Mamă Vangăi a murit la vârstă de trei ani, rămânând în grijă unei vecine, o turcoaică bună şi miloasă. La vârsta de 12 ani a fost prinsă de o furtună grozavă care a purtat-o la doi kilometri distanţă. A fost găsită acoperită cu bucăţi de pământ, pietre şi crengi. Ochii erau plini de praf şi nu-i mai putea deschide, având dureri îngrozitoare. Au dus-o acasă, au spălat-o şi s-au străduit cu toții să-i aline durerile. I-au spălat ochii cu o infuzie din plante, iau dat apa descântată şi apa sfinţită, dar nimic nu i-a adus alinare. Până seara ochii i s-au umplut cu sânge şi, împreună cu irișii, s-au albit. A fost operată de un medic, dar în cele din urmă Vanga a rămas oarbă pentru totdeauna. Familia ei compusă acum din cinci suflete s-a afundat într-o sărăcie şi mai mare. Deznădejdea era deplină. Vanga plângea întreagă noapte şi se ruga să se facă o minune că ea să vadă din nou, dar minunea nu s-a produs, iar ea nu se putea consolă cu gândul că stă că o greutate pe capul familiei, fără să-i poată ajuta cu ceva. În 1925 a fost admisă la o Casă a orbilor. Acolo Vanga a dus o viaţă fericită în comparaţie cu ceea ce trăise până atunci. Avea 18 ani, o înfățișare îngrijită, iar faţă ei slabă radia împăcare şi mulțumire. Printre elevii casei se afla un tânăr, iar Vanga, îndată ce-i auzea glasul, inimă începea să-i bată fericit-tulburată, iar faţă i se încingea de căldură. Într-o zi el i-a mărturisit că o iubește şi i-a propus să se căsătorească. Părinţii săi erau oameni bogați şi nu au avut nimic împotrivă să aibă grijă de amândoi. Vanga era atât de fericită, încât părea că nu mai atinge pământul, dar în scurt timp în locul binecuvântării părintești, Vanga a primit o veste care i-a dat o lovitură de moarte. Tatăl ei o anunţa că trebuie să se întoarcă acasă pentru a avea grijă de copii. De aici încolo, Vanga s-a confruntat din nou cu o sărăcie lucie şi chinuri inimaginabile. Ea reprezenta cel mai prețios sprijin pentru fraţii ei, fiind o faţă foarte harnică şi pricepută, deşi era oarbă. Ea a început să-şi manifeste darul prezicerii şi obișnuia uneori să vorbească cu ființe invizibile nevăzute ochilor celorlalți. Capacităţile cu totul extraordinare ale Vangăi au început să se manifeste gradat. Prima manifestare de natură paranormală, care a fost remarcată la un moment dat de vecinii ei, a avut loc atunci când ea i-a indicat cu precizie tatălui său locul în care se afla o oaie care-i fusese furată: Vanga a descris cu multă acurateţe curtea în care ulterior a fost găsită oaia respectivă, mărturisind că toate aceste imagini îi apăruseră în vis. Tot în acea perioadă, ea a început să devină conştientă de faptul că avea tot mai des vise cu caracter premonitoriu: adeseori, evenimentele care apăreau în visele ei deveneau apoi realitate. În anul 1939, Vanga s-a îmbolnăvit brusc de pleurezie şi, pentru că toţi doctorii care au consultat-o erau ferm convinşi că ea va muri în curând, unii vecini chiar începuseră să strângă bani pentru înmormântarea acestei fete sărace. Totuşi, în numai o zi, Vanga şi-a revenit într-un mod cu totul miraculos din această boală, care la vremea respectivă era considerată ca fiind fără leac. A prezis şi iminenţa celui de-al doilea război mondial, deşi cei apropiați nu au crezut-o. Cu puţin înainte ca războiul să înceapă, un bărbat înalt, blond şi dumnezeiesc de frumos, îmbrăcat ca un războinic din antichitate, într-o armură ce strălucea în lumina lunii, călărind un cal alb, s-a oprit în faţa porții Vangăi, a descălecat şi a intrat în cămăruţa întunecoasă. Iradia atâta strălucire, că înăuntru s-a făcut strălucire că ziua. S-a întors către Vanga și a glăsuit cu voce puternică: În curând lumea se va tulbură și mulți oameni vor pieri. Tu vei rămâne în acest loc și vei prooroci despre morți și vii. Nu te teme! Eu îți voi spune ce să prezici! La 6 aprilie, 1941, așa cum spusese cu un an în urmă Vanga, trupele germane au traversat graniță iugoslavă. Vanga a început să se manifeste că un adevărat canal pentru această ființă și a început să facă preziceri cu o exactitate uluitoare. Din gura ei curgea un alt glas, care indica foarte precis locuri, evenimente, numele bărbaților imobilizați, care se vor întoarce vii sau care vor suferi o nenorocire. Faima de prezicătoare a Vangai s-a răspândit și la curtea ei au început să vină o mulțime de oameni. Ea a prezis cu exactitate şi moartea fratelui ei mai mare, Vasul. Este demn de remarcat că, deşi l-a avertizat să nu se înscrie în rândurile partizanilor, pentru că va muri (dacă va face aceasta) la vârsta de 23 de ani, el nu a ascultat-o şi, după numai câteva luni, a fost prins de germani, a fost torturat şi apoi a fost executat. În momentul execuţiei, el tocmai atinsese vârsta de 23 de ani. În urma acestor profeţii de o exactitate uluitoare, a început să se răspândească vestea despre capacităţile cu totul neobişnuite ale Vangăi. Atunci când era solicitată special pentru anumite cazuri, Vanga spunea imediat unde se aflau persoanele dispărute. Totodată, ea rezolva cu precizie cazuri criminalistice foarte complicate, indicând cu exactitate numele şi locul unde se aflau criminalii care le omorâseră pe unele fiinţe umane. În cazul celor bolnavi, Vanga punea diagnostice surprinzător de exacte şi era capabilă să lecuiască felurite boli cu diverse plante tămăduitoare şi flori pe care le indica în prealabil. Dincolo de toate acestea, cea mai mare plăcere a Vangăi era, în conformitate cu spusele ei „să stea de vorbă pe îndelete” (altfel spus, să comunice într-un anume fel, tainic) cu florile şi cu arborii: Vanga susţinea că atât florile, cât şi arborii „îi povestesc” o mulţime de lucruri şi îi revelează anumite taine ale naturii*, care o ajută să le indice celor bolnavi plantele şi remediile perfect naturale de care aveau nevoie. În felul acesta, Vanga a vindecat foarte multe fiinţe umane, care sufereau de felurite boli pe care medicina timpului respectiv nu era capabilă să le trateze. (* - Despre acest aspect vezi şi „Marea Evanghelie a lui Ioan”, n.r.) În 1942 graniță cu Bulgaria a fost deschisă și la Vanga au început să vină oameni și din Petrici și împrejurimi. Printre aceștia se află un tânăr, Dimitar Gusterov, care a cerut-o în căsătorie și a luat-o la el acasă, în Petrici. Unii i-au zis că greșește părăsindu-și locurile natale. Vanga nu-i asculta pentru că nu se despărțea decât de amintiri triste, mizerie și de o viață de sărăcie. Lumea a aflat repede că orașul Petrici o adăpostește pe clarvăzătoare și spre casa Vangăi s-a îndreptat un puhoi de oameni. Bărbatul sau a plecat în război, în Grecia, de unde s-a întors în primăvară anului 1944. El a murit de ciroză, în 1962, la vârstă de 42 de ani. Când a fost adus acasă de la spital, Vanga a intrat într-un somn profund din care s-a trezit doar în clipă înmormântării. Pe urmă vorbit: "L-am condus până la locul care i-a fost hotărât". În timpul celui de-al doilea război mondial, Vanga a început să fie din ce în ce mai cunoscută şi din ce în ce mai des căutată de nenumărate persoane, care adeseori doreau să ştie câte ceva despre cei dragi care luptau pe front, în alte cazuri, anumite persoane doreau doar să afle dacă cei dragi ce luptau pe front se mai aflau în viaţă sau o solicitau să le comunice locul în care aceştia muriseră. Este cunoscut cazul lui Boris Gurov, vecinul Vangăi, un ţăran al cărui frate de 15 ani, Nikola, dispăruse în 1923. Familia îl căutase peste tot şi nu reuşise să-i dea de urmă. „Îl văd! Este în viaţă!”, le-a spus Vanga, la al cărei ajutor apelase vecinul. „Fratele tău Nikola se află într-un mare oraş din Rusia. A crescut acolo. A ajuns un om de ştiinţă. Dar... acum nu este acolo. A fost prins de germani. Nu-ţi face griji, el va veni la tine în primăvara acestui an. Îl vei recunoaşte după uniforma sa gri. Va veni cu două valize!” Acestea erau însă peste orice închipuire pentru Gurov, care nu credea o iotă. Cum putea el să creadă că fratele său era savant sovietic sau că se afla într-un lagăr de concentrare nazist? El a plecat acasă convins că nu va şti niciodată adevărul. Cu toate acestea, a povestit sceptic familiei ceea ce îi spusese Vanga. Două luni mai târziu însă, în zorii unei dimineţi de primăvară, un străin s-a oprit în dreptul casei lui Gurov. Avea două valize. Purta o uniformă gri. Nu părea cunoscut nimănui din familie, nici măcar lui Gurov. Era Nikola, care se întorsese după aproape 20 de ani. Tot ceea ce spusese Vanga se adeverise. Faima crescândă a clarvăzătoarei Vanga devenise atât de mare, încât în anul 1942 a vizitat-o chiar ţarul de atunci al Bulgariei, Boris al III-lea, căruia Vanga i-a spus, la plecare, să ţină bine minte data de 28 august. Ulterior, s-a constat că ţarul Bulgariei Boris al III-lea a murit în anul următor(1943), exact pe data de 28 august. Este important de subliniat că toate capacităţile paranormale ale Vangăi au fost în mod exclusiv un dar divin perfect natural, pe care ea n-a făcut niciodată altceva decât să-l folosească spre binele celor din jurul ei sau spre binele acelora care veneau să-i ceară sfatul. Odată cu trecerea timpului, faima de care Vanga se bucura a crescut din ce în ce mai mult şi aceasta explică de ce la Vanga soseau grupuri numeroase de oameni, care o solicitau pentru cele mai diverse probleme. Este cât se poate de semnificativ că Vanga nu refuza pe nimeni şi avea pentru fiecare un sfat plin de înţelepciune, un leac a cărui eficienţă era apoi confirmată în practică, o premoniţie sau o veste, ori un mesaj pe care îl transmitea de la cei care părăsiseră definitiv această lume. Un aspect impresionant este acela că ea nu a cerut niciodată bani sau alte foloase pentru ajutorul său, pe care îl oferea în mod gratuit. Pe de altă parte însă, Vanga era uneori foarte aspră, chiar şocantă şi dură cu persoanele pe care ea le considera (sau, mai exact, le percepea prin intermediul clarviziunii de care se bucura) că sunt în mod vădit rele sau animate de intenţii malefice, urâte. Asemenea persoane aveau adeseori surpriza să o vadă pe Vanga descriind cu lux de amănunte în faţa tuturor, în detaliu, faptele rele pe care ele le săvârşiseră în trecut şi care - credeau ele cu tărie - nimeni în afara lor nu ar fi fost capabil să le cunoască. De asemenea, este demn de reţinut faptul că Vanga îi simţea chiar foarte bine pe cei sceptici, pe cei care se îndoiau de ea, pe cei care veneau să o consulte doar ca să-i pună la încercare puterile paranormale. De cele mai multe ori, astfel de fiinţe umane obtuze, îndârjite şi neîncrezătoare aveau surpriza să fie „deconspirate” chiar de Vanga, în faţa tuturor celorlalte persoane care se aflau atunci la ea. Mulţi afirmau că aproape că nu există problemă de viaţă care să nu fi ajuns să fie expusă în camera în care se afla la acea vreme Vanga. Este semnificativ în această direcţie că unul dintre oamenii care au fost, la un moment dat, la ea spre a o consulta spunea: „Chiar dacă uneori nu îţi prezice nimic despre viitor, este pur şi simplu suficient să mergi la Vanga pentru a-i cere un sfat înţelept, deoarece ea îţi spune totul de parcă ar citi din cartea vieţii tale”. Oferim, spre exemplu, cuvintele pline de înţelepciune ale Vangăi ce i-au fost spuse unei femei superficiale: „Cum crezi tu că o să ajungi să înaintezi spre a cunoaşte lucrurile mari, când nu începi să le cunoşti pe cele mici?” Toţi cei care au venit în contact cu ea au observat că Vanga era o femeie foarte simplă, bună la suflet, extrem de ordonată şi iubitoare de curăţenie. Ea manifesta o mare compasiune pentru cei care se aflau în suferinţă. Ea le explica dragostea ei pentru curăţenie în felul următor: „Să ştiţi că în fiecare zi vin la mine mulţi oameni. Datorită energiilor pe care Dumnezeu le revarsă asupra lor din abundenţă prin mine, ei pleacă de aici, mulţi dintre ei curaţi, dar la mine rămân energiile apăsătoare, mizerabile ale bolilor lor, grijile lor chinuitoare, proasta lor dispoziţie, amintirile lor urâte, triste şi multe dintre celelalte probleme de viaţă pe care ei le au. Trebuie să ştiţi că după ce ei pleacă, pe umerii mei apasă destul de greu toate acestea şi de aceea eu trebuie să fac zi de zi curăţenie, pentru că astfel, mă simt uşurată şi purificată.” Vanga afirma adeseori: „Dacă oamenii ar avea încredere în DUMNEZEU şi în puterea tămăduitoare uriaşă a plantelor, ei ar putea să se vindece cu uşurinţă de orice boală, recurgând la plantele de leac care există la ora actuală pe pământ.” Uneori, Vanga adăuga: „Adeseori, observ că medicina de azi închide uşile prin care natura ar putea restabili singură echilibrul şi armonia fiinţei cu ajutorul plantelor tămăduitoare.” În unele situaţii, însă, Vanga ascundea în mod intenţionat informaţiile pe care le obţinea prin clarviziune despre unele fiinţe umane (îndeosebi atunci când era vorba de veşti foarte rele, care le-ar fi şocat într-un mod profund şi poate chiar iremediabil pe persoanele în cauză). Pe de altă parte, Vanga mai afirma şi că „nu-i este îngăduit” să reveleze oricui anumite aspecte foarte importante, din această categorie de profeţii făcând parte şi profeţia cu privire la România şi la viitorul spiritual al planetei noastre. Vanga a ţinut ca această profeţie cu privire la România să fie făcută publică de-abia în anul 2005. Câteva dintre cele mai faimoase profeţii pe care Vanga Dimitrova le-a făcut. Afluxul de oameni la porțile casei Vangai era din ce în ce mai mare, astfel că nu mai putea să se descurce și a căutat ajutorul statului. La 3 octombrie 1967 a trecut, cum se zice, să "lucreze la stat". Au fost desemnați oameni care să păstreze ordinea în față ușii sale și care să aibă grijă de odihna și liniștea ei. S-a înființat un serviciu special în cadrul primăriei, care să înregistreze datele tuturor solicitanților. Pe scurt, în cele din urmă, Vanga a fost recunoscută oficial. Cu mai bine de o jumătate de an înaintea morţii lui Stalin, ea a prezis ziua exactă şi condiţiile în care Stalin va muri, fiind tocmai din această cauză arestată şi întemniţată. Ea a fost apoi eliberată din închisoare, dar abia după moartea sângerosului dictator de la Kremlin. Este, de asemenea, uluitor faptul că Vanga ştia dinainte de invazia trupelor sovietice în Praga revoltată, în anul 1968. La începutul anului 1968, ea a „alunecat” în stări de transă mediumică de câteva ori şi cu acea ocazie a comunicat: „Ţineţi minte, Praga! Se va petrece în curând ceva în Praga! Mari forţe armate vor da ocol şi vor invada acest oraş. Război! Război!” Ceea ce a urmat ulterior este cunoscut întregii lumi: în august 1968, am asistat cu toţii la invazia trupelor sovietice în Praga. În anul 1969, Vanga a prevăzut victoria Indirei Gandhi la alegerile parlamentare anticipate. A mai prevăzut catastrofa îngrozitoare de la Cernobâl, iar premoniţiile ei din sfera politicului s-au dovedit a fi la fel de exacte: a anticipat ceea ce se va petrece cu ceea ce s-a numit perestroika (falsa reformă a comunismului). Ulterior, Vanga Dimitrova a anticipat cu aproape un an înainte ieşirea lui Mihail Gorbaciov de pe scena marii politici. Ea a profeţit şi destrămarea ireversibilă a U.R.S.S. De asemenea, Vanga a profeţit cu mult timp înainte alegerea lui Boris Elţîn ca preşedinte al Federaţiei Ruse, etc. Ulterior, toate aceste profeţii s-au îndeplinit întru totul, fără excepţie. Astfel spus, tot ceea ce a prevăzut prin profeţiile sale această bătrână oarbă s-a petrecut ulterior întocmai aşa cum a prezis, deşi este evident că ea nu avea nici un fel de noţiuni de politologic sau de geopolitică. O altă profeţie faimoasă a Vangăi Dimitrova, care a uluit planeta, este aceea legată de accidentul catastrofal care a distrus, la vremea respectivă, submarinul sovietic Kursk, toţi oamenii aflaţi la bordul acestui submarin fiind ucişi în acest tragic accident care a îndoliat întreaga Rusie. În anul 1980 (cu 20 de ani înainte de evenimentul ce fusese profeţit!), Vanga a prezis la un moment dat: „Kursk va fi sub apă şi întreaga lume îl va jeli. Aceasta se va petrece fie în anul 1999, fie în anul 2000. Însă vă spun cu siguranţă că acesta se va petrece în luna august” Într-adevăr, 20 de ani mai târziu, în data de 12 august 2000, submarinul nuclear Kursk s-a scufundat ca urmare a unei explozii accidentale ce a apărut la bordul său şi toţi cei 118 marinari au murit cu acea ocazie. Atât de mare era renumele ei de clarvăzătoare şi fiinţă înzestrată cu reale puteri paranormale, încât, de-a lungul întregii sale vieţi, la Vanga Dimitrova au venit să ceară sfaturi de viaţă sau informaţii peste 1 milion de persoane, din toată categoriile sociale: ţărani, muncitori, intelectuali, oameni de ştiinţă, filozofi, dar şi regi, miniştri sau preşedinţi de stat, care au fost cu toţii uluiţi de viziunile şi profeţiile ei excepţionale, confirmate cu exactitate ulterior. Se ştie la ora actuală că Vanga a fost consultată chiar şi în probleme internaţionale şi se cunoaşte că până şi dictatorul Ceauşescu i-a cerut de două ori sfatul (nu se ştie, însă, dacă el a pus în aplicare sfaturile pe care Vanga i le-a oferit atunci). Printre personalităţile politice faimoase care i-au vizitat modesta căsuţă îi putem aminti pe: fostul prim-ministru bulgar Jan Videnov, fostul premier indian Indira Gandhi, fostul lider comunist Todor Jivkov sau, mai recent, Petar Stoianov (fost preşedinte al Bulgariei între anii 1997-2002) care i-a cerut sfaturile Vangăi înainte de începuturile campaniei sale electorale (care apoi s-a încheiat cu succes, el aplicând întru totul sfaturile care i-au fost oferite şi în final a fost ales în 1997 ca preşedinte al Bulgariei). În anul 1958, Vanga a fost examinată oficial de doi medici, al căror raport a fost parţial citat în faimoasa lucrare consacrată cercetărilor parapsihologice din fostele state comuniste: „Descoperiri parapsihologice în spatele Cortinei de Fier” (Psychic Discoveries Behind the Iron Curtain) care a fost publicată în anul 1970 de către jurnalistele nord-americane Sheila Ostrander şi Lynn Schroeder. Iată ce au consemnat cele două autoare în cartea lor despre Vanga Dimitrova: „De îndată ce am ajuns în casa ei, Vanga m-a întrebat (deşi nu fusese prevenită în nici un fel, deoarece totul era ţinut secret): «De ce aţi venit aici? Să ştiţi că mie nu-mi plac medicii.» «De ce?», am întrebat-o eu atunci. «Pentru că eu personal am avut cândva o durere mare la ochi, iar ei m-au tratat atât de rău atunci, încât din cauza lor am orbit.» Eu am replicat: «Bine, dar nu a fost vina mea». «Aşa este - a răspuns Vanga - însă vă rog să plecaţi». Şi pentru că noi ne-am prefăcut că plecăm, însă am revenit la ea în casă printr-o uşă din spate, ea a strigat atunci la noi: «Ce anume doriţi? V-am spus că nu vreau să vorbesc cu voi, pentru că nu am ce să le spun unor fiinţe umane care sunt atât de sceptice.» Totuşi, atât eu, cât şi colegul meu, care era tot medic, ne-am dat seama că nu era niciun fel de ostilitate în cuvintele ei, şi că Vanga era doar epuizată după o zi întreagă de discuţii şi consultaţii făcute cu cei care tocmai o vizitaseră. La scurt timp după aceea, pentru că noi tot nu vroiam să plecăm, Vanga a început să privească undeva în aer, ca şi cum ar fi văzut ceva pe cer şi, cu expresia feţei complet modificată, a început să strige către mine: «Trebuie să ştii că soţia ta este bolnavă, grav bolnavă, iar tu greşeşti, închipuindu-ţi că ea este la menopauză, însă nu este aşa. Văd sânge, sânge, este mult sânge. Să ştii că nu este menopauză, ci este cancer». Apoi, întorcându-se către colegul meu, a zis: «Ştiu că părinţii tăi sunt în viaţă. Ai două surori, dintre care una este directoare la o şcoală şi, în prezent, părinţii tăi şi această soră îşi construiesc o casă nouă în satul tău natal, dar tu nu prea îi ajuţi. Soţia ta se află în acest moment într-o sală de cinematograf.» Într-adevăr, atunci când ne-am întors fiecare acasă (cam la 150 de km de Petrici), eu mi-am găsit soţia în plină hemoragie, iar colegul meu a putut sa constate că soţia lui fusese într-adevăr la cinematograf, exact în momentul în care spusese Vanga că se petrece aceasta. După toate acestea, ne-am modificat amândoi radical părerea despre înzestrările excepţionale ale acestei femei de la ţară şi ne-a dispărut complet scepticismul cu privire la capacităţile ei cu totul ieşite din comun. Aveam să mai aflăm ulterior că ea i-a ajutat pe foarte mulţi să-şi găsească lucrurile pe care le-au pierdut în diferite momente, inclusiv să-şi găsească propriii copii, dacă aceştia fuseseră daţi dispăruţi. Spre exemplu, unui casier care îşi pierduse servieta plină cu bani, Vanga i-a spus: «Nu-ţi fie teamă, ai uitat servieta la braserie atunci când ai mâncat şi ea se află încă acolo. Fugi repede s-o recuperezi!» Deoarece foarte multă lume mergea să o vadă, în cele din urmă a început să fie din ce în ce mai interesat de ea şi corpul medical: o echipă de medici a cules şi a sintetizat peste 5000 de mărturii, pe care apoi le-a verificat, iar concluzia a fost că toate aceste mărturii, fără nici o excepţie, sunt concludente şi că înzestrările uluitoare ale Vangăi Dimitrova sunt autentice” Totuşi, chiar şi după ce au luat sfârşit toate aceste anchete şi clarificări, Vanga a rămas în continuare, mai mult sau mai puţin, „consemnată la domiciliu”: este semnificativ faptul că ei nu i s-a permis niciodată să părăsească Bulgaria însă, treptat, ea a început să câştige încrederea autorităţilor comuniste şi astfel numeroşii ei vizitatori au putut să beneficieze chiar de excursii ce erau organizate de ministerul turismului din Bulgaria pentru a ajunge la Vanga, ba, mai mult decât atât, statul bulgar a suportat integral cheltuielile construirii (la sugestia Vangăi Dimitrova) a unui hotel în apropierea oraşului Petrici, în care să poată fi primiţi cei care se confruntau cu diferite suferinţe sau boli grave şi doreau să-i ceară sfatul. Ea a mai prezis şi atacurile de la 11 septembrie 2001: “Groază, groază! Teroare! Fraţii americani vor cădea sfâşiaţi de păsările din fier. Lupii vor urla din tufiş şi sânge nevinovat va curge râuri”(1989) Predicţia s-a realizat în 2001. Cu toţii ştim ce s-a întâmplat în SUA odată cu actele de terorism în urma cărora cele doua clădiri “Gemeni”, WTC , au dispărut pe 11 septembrie 2001, luând vieţile a miilor de oameni nevinovaţi. Cele doua clădiri “Gemeni” distruse în totalitate, în viziunea lui Vanga erau “Fraţi”. “Gemeni” - “Fraţi”. “Fraţii americani vor cădea…” În aceste două clădiri au fost îndreptate avioanele “păsările de fier” deturnate de către terorişti. Dar ce legătură are aici tufişul? “Lupii vor urla din tufiş” E simplu; din limba bulgară cuvântul tufiş se traduce în engleză ca Bush, ceea ce vrea sa spună ca “Lupii vor urla” din spatele lui Bush, adică tragedia se va produce pe timpul preşedinţiei lui Bush sau să fi fost dirijată de cineva care se ascunde în spatele lui Bush. În 1988 Vanga a făcut o declarație demnă de consemnat: „Suntem martori ai unor evenimente decisive le planetei. Doi dintre cei mai mari conducători ai Pământului și-au strâns mâna și au semnat, pentru a dovedi că au făcut primul pas spre ajungerea la pacea universală. Dar va trece încă mult timp. Va curge încă multă apa...Va veni Al Optulea (În grupul G8?) și el va semna pacea finală a planetei”. ”În 2018 trenurile vor zbura pe conductoare de la Soare. Dobândirea petrolului va înceta, Pământul se va odihni” (1960) ”În cosmos se va descoperi viaţa şi deodată va deveni limpede cum a apărut viaţa pe Pământ” O altă viziune a Vangăi ar urma să se adeverească anul viitor. Prezicerea este una mult mai dureroasă decât criza economică. "În 2010 este debutul celui de-al treilea război mondial, care va începe în noiembrie şi se va termina în octombrie 2014. Se va desfăşura, la început, cu arme convenţionale, ca apoi să aibă loc atacuri cu arme nucleare şi chimice, spre final", indică profeţia bulgăroaicei. Vanga a murit în 1996, la vârstă de 84 de ani. O uimitoare profeţie a Vangăi - o profeţie despre România şi despre poporul român Vanga Dimitrova nu a avut copii, însă a avut mai mulţi nepoţi din partea fraţilor şi a surorilor, pe care ea i-a iubit foarte mult şi i-a ajutat de fiecare dată după posibilităţile ei. Dintre toţi nepoţii, cea mai apropiată de ea a fost Diana Radneva, căreia Vanga Dimitrova i-a încredinţat, cu numai câteva zile înainte de a părăsi definitiv această lume, ultima şi cea mai de preţ profeţie a sa: profeţia despre România şi despre rolul important al poporului român în procesul de reviriment spiritual ce se va petrece în viitorul apropiat la nivelul întregii planete. Această uimitoare profeţiei a Vangăi (care a fost înregistrată la vremea respectivă pe bandă de magnetofon) a fost ascultată de nepoata Vangăi, întocmai aşa cum Vanga Dimitrova i-a indicat pe patul de moarte. Dianei Radneva i s-a indicat să asculte respectiva profeţie a Vangăi Dimitrova de-abia la data de 24 ianuarie 2005 şi, în finalul acestei profeţii, Vanga i-a comunicat că trebuie să trimită mesajul respectivei profeţii în România. Întrebată fiind de persoana care a ajutat-o pe Vanga Dimitrova să realizeze acea înregistrare - căreia Vanga i-a precizat că este vorba despre o profeţie cu privire la România - de ce trebuie ca această profeţie să vină de la cineva care nu este român, Vanga i-a răspuns: „Românii sunt oameni speciali, şi cu toate că Dumnezeu i-a ales pentru o nobilă misiune, din nefericire, mulţi dintre ei nu mai cred în valorile lor naţionale. De aceea, dacă acest mesaj - pe care am îndatorirea să-l transmit - le este adus de un străin, va fi mai bine primit de el decât dacă l-ar primi de la unul de-al lor.” Iată, mai întâi cuvintele de introducere care au fost rostite de Vanga înainte de enunţarea profeţiei propriu-zise referitoare la poporul român. „Eu sunt foarte mică pentru ca el să vină la mine, aşa că eu transmit această veste, Care mi-a venit de sus, de la Dumnezeu, şi care va trebui să fie dezvăluită în luna ianuarie, ziua 24 (este semnificativ pentru noi, şi deloc întâmplător, că aceasta este ziua în care se sărbătoreşte Unirea Principatelor Române, n.r.), în anul 2005. În cel mult o lună de zile după aceasta, profeţia ce vine de la Dumnezeu trebuie să fie dusă aceluia la care voi face referire aici. Dacă nu se va putea ajunge la el, atunci să fie dată acelora din partea mea pentru ca să i-o înmâneze. Să vă ajute Dumnezeu! " Şi iată, în continuare, transcrierea acestei ultime profeţii a Vangăi Dimitrova: "În bucuria acestei lumi, în România Îşi va începe lucrarea Cel promis. Mai târziu, atunci când va fi recunoscut de aceia care sunt drepţi şi aleşi, se va bucura întregul Pământ de naşterea Lui. Dumnezeu Îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii Săi, până când va veni ceasul Său. Cu puterea de sus, de la Dumnezeu, El va fi dăruit. Pământul, apa, focul, Îi vor veni în ajutor. Odată cu începerea lucrărilor Lui în aceasta lume, tot ceea ce este construit pe minciună Şi pe rău se va nărui. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care Îl vor recunoaşte vor fi aceia din propriul său popor din care el a ieşit. Drept răsplată, El va aduce apoi acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii Divine din această lume. Acest popor va deveni prin îndreptarea sa o adevărată pildă vie pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal de fier, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu, singur îl va mânui". Anul 2005 a trecut deja şi, potrivit acestei profeţii a Vangăi Dimitrova, ceea ce era aşteptat să înceapă deja a început. Mai rămâne doar ca mulţi dintre noi să putem recunoaşte, dincolo de aparenţe, care sunt adeseori înşelătoare, toate aceste realităţi tainice ce sunt anunţate de Vanga pentru că, aşa cum a arătat de nenumărate ori istoria omenirii, multe dintre evenimentele şi transformările spirituale ori salturile (inclusiv acelea de mare anvergură, care se desfăşoară la nivel planetar) trec de cele mai multe ori complet neobservate de către oamenii de rând. Putem să amintim în această direcţie chiar profeţiile biblice care anunţau la vremea respectivă, iudeilor, venirea lui Mesia. După aceea, atunci când Mesia a venit, în Persoana Divină a lui Iisus Hristos, El nu numai că nu a fost recunoscut, dar mai mult decât atât, a fost chiar vehement şi violent negat şi respins (şi culmea culmilor este că El continuă să fie respins chiar şi astăzi) de reprezentanţii de frunte ai tradiţiei iudaice. Luând act de această profeţie divin inspirată a clarvăzătoarei Vanga Dimitrova, se cuvine ca noi, românii, să devenim din ce în ce mai conştienţi şi să fim mult mai atenţi la semnificaţia tainică a anumitor evenimente pe care le traversăm cu toţii. Ştiind toate acestea şi coroborând aşa cum se cuvine, într-un mod intuitiv, mesajele altor profeţii despre România şi despre poporul român - cum ar fi acelea ale lui Sundar Singh şi respectiv a ciobanului clarvăzător Petrache Lupu - este bine să ne pregătim aşa cum se cuvine din punct de vedere spiritual, pentru a ne prezenta, cât mai mulţi dintre noi, la înălţimea acestor transformări spirituale care ne aşteaptă. Este profund semnificativ, şi deloc întâmplător, că toate aceste mesaje profetice indică faptul că România şi poporul român au o misiune divină planetară. Dacă atât indianul Sundar Singh cât şi ciobanul clarvăzător Petrache Lupu, şi alţii au profetizat, fiecare la rândul său, despre menirea spirituală a poporului român în cadrul procesului de trezire spirituală planetară care va avea loc pe planeta Pământ şi dacă acest ultim mesaj al clarvăzătoarei Vanga Dimitrova indică acelaşi lucru, toate acestea ar trebui să ne dea de gândit. Cunoscând acum toate acestea, merită ca fiecare dintre noi să ne întrebăm: avem oare ce va fi de pierdut dacă vom crede cu o tărie de nezdruncinat în realitatea acestor profeţii, pentru a ne convinge în felul acesta, prin noi înşine, de adevărul tainic pe care îl conţin? Privind retrospectiv în istorie cu o mare atenţie şi luciditate, vom putea descoperi că toate profeţiile ce au fost într-un mod dumnezeiesc inspirate, până la urmă s-au împlinit. Merită, însă, să ne întrebăm ce vom face în cazul în care această profeţie referitoare la poporul român se va împlini, iar unii dintre noi vom rata, datorită scepticismului şi a pesimismului nostru îndârjit, o imensă şansă divină pe care fiecare dintre noi o avem acum la dispoziţie. Acum când Biblia este făcută cunoscută în întreaga lume fără îngrădire, de ce se întreabă apostolul „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18/8) În mod sigur, deoarece marea majoritate a creştinilor nu acceptă că a doua venire a Domnului Iisus Hristos să fie în alt mod, timp şi loc decât le-au imprimat în conştiinţă cei ce îi păstoresc, deoarece nici ei nu au înţeles corect sensul profeţiilor Bibliei.