Imparatia cartilor de joc

“- Bunicule, imi spui o poveste? Te rog, te rog!”
“- Bine, iti spun. Hai, repede in pat cu tine, inchide ochii si asculta.
A fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi nu s-ar povesti, pe un taram vrajit , imparatia cartilor de joc.
Traiau acolo toate cartile de joc. Erau carti cu rang mare: regi si regine, slujiti de catre cartile mai mici, cum ar fi valetii.
Regii si reginele se uitau cu dispret la saracii valeti, care nu erau buni de nimic si existau doar ca sa le slujeasca lor!”
“- Si cum se plimbau bunicule cartile prin imparatie? Ca doar nu au maini si picioare?”
“- Da, asa este, cartile nu au maini si picioare. Ele se plimbau purtate de Vant. Vantul adia atat cat trebuia ca sa le tina pe carti drepte si sa se poata misca.
Dar toate cartile din imparatie, de la rege pana la ultimul valet isi bateau joc de Vant si toti spuneau ca Vantul este slujitorul lor.
Intr-o zi insa, Vantul s-a suparat de tot ceea ce auzea, s-a zburlit atat de tare incat a imprastiat toate cartile de joc in toate zarile. Si le-a spus ca de azi inainte, el Vantul, nu le va mai ajuta deloc sa se miste, pentru ca el le ajuta si nu le slujea, iar ele nu au facut altceva decat sa isi bata joc de el.
Cartile au fost toate imprastiate. Unele au cazut pe iarba, altele pe tufe, altele in drum. Doua carti insa au cazut pe bancul de lucru al unui muncitor. Era un FIERASTRAU circular! Un monstru cu dinti de otel care taia neobosit lemnele care erau in calea lui!
Cartile noastre s-au nimerit a fi o regina si un valet. Regina se uita cu dispret la valet. Nici prin gand nu-i trecea sa se lase atinsa in vre-un fel de acesta! Doar era un slujitor. Iar ea – de vita nobila.
Dar monstrul cu dinti de otel venea tinta spre ei. Venea si nu parea ca are de gand sa ii ocoleasca! Singura lor scapare era ca, sprijiniti unul de celalalt, sa stea ridicati astfel incat monstrul sa treaca pe sub ei.
Cu chiu cu vai, impinsa de la spate de spaima de monstru, regina fu de acord sa se sprijine de valet. In ultima clipa au reusit sa se ridice, sprijiniti unul de celalalt, iar monstrul trecu vijelios pe sub ei, vazandu-si de drum.
Acum Regina a inteles ca fara ajutorul valetului nu ar fi scapat. La fel si valetul, fara ajutorul reginei nu ar fi scapat.
Numai impreuna au reusit. Nu a contat rangul si nici vita nobila. Fiecare din cei doi a fost sprijin pentru celalalt.”
**************************
La fel si in societate, in viata de zi cu zi, numai impreuna reusim. Nu conteaza rangul, functia. Fara ceilalti din jurul nostru, fie ei regi, regine sau doar valeti, nu putem infrunta “monstrii cu dinti de otel” din viata noastra.