Enigma de la Rosia Montana

Autor: Ionel Grama

„Măria-ta! Sîntem bătuţi de nevoi,
La noi în zadar ară plugul,
Căci holdele noastre cu spicul de aur
Străinul le fură belşugul“
(Octavian Goga, De la noi).
In ziua de 7 iulie 2010, Organizaţia Greenpeace ne-a trimis următorul mesaj: „Comunicat de presă/ Roşia Montană. Activiştii Greenpeace au blocat accesul în Compania Roşia Montană Gold Corporation. Ei solicită companiei să nu mai lucreze la un dezastru. Bucureşti, 7 iulie, 2010 - Activiştii Greenpeace din România şi Ungaria au blocat accesul angajaţilor în Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) şi sînt hotărîţi să rămînă pe poziţii oricît este nevoie, pînă cînd compania îşi va înceta activitatea. Astăzi, 7 iulie, la ora 7.30, 15 activişti Greenpeace au instalat în faţa sediului RMGC tabăra de Salvare a Roşiei Montane. Activiştii s-au legat cu lanţuri de intrarea în sediul companiei, protestînd faţă de proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană. Prin această acţiune, Greenpeace România închide sediul companiei RMGC şi cere interzicerea oricăror exploatări miniere. Pe bannerele de la faţa locului se poate citi: «RMGC: Nu mai munciţi la un dezastru». Activiştii Greenpeace susţin că, «dacă angajaţii companiei merg la birou zi de zi, aceştia nu fac nimic altceva decît să lucreze la distrugerea Roşiei Montane. Orice minut în care RMGC nu are activitate, e un minut cîştigat pentru Roşia Montană». Greenpeace România aduce la cunoştinţa opiniei publice că RMGC nu a mai lucrat niciodată în alte proiecte miniere, proiectul demarat în ţara noastră fiind primul de acest gen. In plus, acţionarul majoritar al RMGC (Gabriel Resources Ltd.), care se autointitulează o «companie canadiană», nu este decît o sucursală a acestei companii, avînd sediul într-o insulă din Marea Britanie, numită Jersey, după cum arată documentele oficiale. Greenpeace condamnă orice formă de minerit şi susţine dezvoltarea durabilă şi turismul, ca alternative la activităţile miniere. In plus, organizaţia consideră că România ar trebui să ţină cont de recomandările Parlamentului European de interzicere a folosirii cianurii în activităţile de minerit, alăturîndu-se unor ţări care au interzis deja folosirea cianurii, precum Ungaria, Cehia, Germania, Grecia, Argentina, Filipine, Costa Rica”.
Căutînd să ne documentăm asupra acestei situaţii, am găsit pe internet un alt comentariu, care circulă prin toată lumea de mai multe luni, în care se dau o serie de explicaţii, în formulările respective fiind incluse şi numele a doi actuali miniştri.
„O echipă de ofiţeri activi din SRI atrage atenţia asupra faptului că miza în această afacere nu este aurul. «La Roşia Montană sînt sute de mii de tone de uraniu pur». De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantităţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca GC să pună gheara pe zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului. Menţionăm că în anii 2008 şi 2009 mai mulţi membri ai grupării teroriste Farc din Columbia - arestaţi de către autorităţile SUA - au declarat că au cumpărat, din exploatarea de la Roşia Montană, prin interpuşi, o mare cantitate de uraniu pur. Din verificările efectuate în legătură cu zăcămîntul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ:
1. Calitatea zăcămîntului era deosebită, aceasta fiind considerată resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul român, prin Minvest S.A., a concesionat, în 1997, firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană, contra sumei de trei milioane de dolari. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de canadieni, care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmaţie: «Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 de tone de uraniu». In «subsolul» afacerii cu firma canadiană, transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret este inserată o prevedere, din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării, în afară de aur - respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, metale care nu figurează în tabloul lui Mendeleev -, se va regăsi în proprietatea RMGC-ului.
2. Pînă în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcămîntului aurifer de la Roşia Montană şi acest lucru este foarte important pentru a înţelege ceea ce se pune la cale: zăcămîntul de la RM este, în esenţă, un zăcămînt dispers cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact încrucişate, avînd concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vîltori conţin de la 20 la 400 kg de metal, cu peste 60% aur. Aşadar, zăcămîntul de la RM conţine 500 de tone de aur dispers, dar, probabil, de şapte-opt ori mai mult aur în filoane şi vîltori. Concluzie: exploatarea nu necesită mină tip carieră, ea se poate face tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcămîntului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă. O altă caracteristică a zăcămîntului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de kilometri, iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii ‘50 de la Băiţa Plai, cînd zăcămîntul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei”.