„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” Renastem din resturi aruncate in istorie...
vineri, 10 iunie 2011
Inchinare
de Victoria Lazarescu
Un gând umil s-a ridicat spre tine,
Sfios, ca ciocârliile spre soare,
Cãci tu ne-aduci credinta în mai bine
Si vorba ta-i o sfântã sãrbãtoare.
În tine se-ntrupeazã nãzuinta
Pe care toti eroii o purtarã :
Sã cânt-n largul zãrii biruinta,
Învingãtori si liberi, ori sã moarã.
În tine-si vãd bãtrânii tot avântul
Ce-l trâmbitau cu drag în largã zare :
Prin tine se rãzbunã tot pãmântul
Si înfloreste România Mare.
Umilu-mi gând s-a ridicat spre tine,
Sã-ti dea prinosul dragostei de frate,
Cãci tu ne-aduci credinta în mai bine
Si-n tine ni-s nãdejdile-ntrupate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Uneori nici fata de Dumnezeu nu mai manifestam umilinta...Alina
RăspundețiȘtergereDa, dar uneori cea mai potrivita relatie cu Dumnezeu este aceea de prietenie.
RăspundețiȘtergereE adevarat si asta.Alina
RăspundețiȘtergere