In epopeea regelui Artur exista un pasaj in care se povesteste cum cavalerii mesei rotunde, inainte sa plece in cautarea Graalului s-au adancit in padurile cale mai salbatice.
In povestile noastre, fetii-frumosi, voinicii ce-si parasesc satele in cautarea propriului destin, trec adesea prin paduri adanci si dese, traverseaza piscuri salbatice, intalnesc fantani fermecate etc.…
In numeroase traditii vechi, aceasta lume in care traim este considerata corpul Mamei Terra : arborii finnd parul, pietrele fiind oasele, iar apele sunt sangele Ei…atunci, poate este normal sa consideram ca pietrele, arborii, apa, sunt cele mai importante surse de energie magica disponibile, in ceea ce priveste magia naturii.
Oricine am fi, din orice cultura am face parte, de un lucru putem fi siguri, stramosii nostri au trait candva in triburi, au fost aproape de natura si de magie. Nici pentru noi, oriunde am trai astazi, "natura salbatica", nu e in final atat de departe : poate fi gradina din fata casei, parcul sau cea mai apropiata padure.
Europenii de traditie precrestina considera ca sursa « puterii samanice », se gaseste undeva intre mijlocul abdomenului in partea inferioara diafragmului, ceea ce ar corespunde zonei plexului solar.
Daca undeva intalniti o apa, un lac, un rau, opriti-va cateva momente. Acestea sunt locuri excelente in care va puteti lasa putin din bagajul vostru emotional. Apa este cea care spala tristetile si timpul le vindeca pe toate.
In multe cantece populare si poeme vechi, indragostitii dezamagiti sunt infatisati pe malul apelor. De ce ? Pentru ca se pare ca apa "spala" emotiile negative si purifica. Din aceleasi motive, unii magicieni apreciaza mult « baile rituale », relaxante si purificatoare. Lasati problemele voastre sa fie luate de ape si vizualizati cum va parasesc definitiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu