Ultima profetie

de Pavel Coruţ

În lupte este spartã
Oştirea cea viteazã,
Romanii sunt la poartã,
Doar Deceneu vegheazã…

Sfânt, lepãdat de lume,
De spaime şi vedenii,
În astre fãrã nume,
Citeşte mersul vremii.

Oştenii îşi iau viaţa
În legea cea strabunã,
Romanii umplu piaţa,
Un glas din munţi rãsunã:

Voi, ce loviţi în prinşii
Rãniţi, slãbiţi şi goi,
Veţi fi şi voi ca dânşii,
Iar noi vom fi ca voi!

Vom împãrţi în douã
Ulciorul cu venin.
Ne-om adãpa cu rouã
Şi vom mânca pelin!

Vom creşte-n legi strãine
Sub stãpâniri barbare,
Cãci timpul care vine
Nu mângâie, ci doare.

Ne-om bãlãci în mlaştini
Şi-n mişelii mãrunte
Pân`va urca în datini
El, Lupul Alb din Munte.

Atuncea se va naşte
Fecior din douã stele,
Dintr-ale noastre moaşte
Şi dintr-a voastrã jele.

Va fi, atuncea pace,
Sub braţul sãu de fier,
Din apa care zace,
Ne-om ridica la Cer.