Pe 30 iunie 1908, in jurul orelor 5 dimineata, calatorii dintr-un tren transsiberian au observat consternati o uriasa sfera de foc care traversa cerul deasupra lor, lasand în urma o dara de fum negru. Sfera a disparut in departare si dupa cateva minute, o explozie foarte puternica s-a auzit iar o lumina orbitoare a inghitit orizontul. Trenul cu calatori, din cauza suflului exploziei, s-a clatinat periculos de mult pe sine, ca si cum “ar fi fost lovit de ciocane gigantice“, dupa cum au declarat sute de martori din tren.
Calculele efectuate dupa 1960 au aratat ca explozia din apropierea raului Tungus a avut o forta aproximativ echivalenta cu a unei bombe atomice de 28 de megatone (cam 28 milioane tone de TNT) si ca obiectul avea o viteza la impact de aproape 40 km/s. In zilele noastre, cele mai puternice rachete americane de lansare pe orbita au o viteza de maxim 35 km/s, iar prima bomba cu hidrogen a fost testata in 1952 de americani si avea 10 megatone (a pulverizat pur si simplu o insula din Oceanul Pacific).
Din calcule s-a stabilit ca obiectul a explodat la o altitudine de 7000-8000 de metri, explozia producand o lumina albastra intensa, vizibila la sute de kilometri si a calcinat instantaneu arborii pe o raza de 18 kilometri, iar pe o raza de 200 de kilometri copacii au ramas fara ramuri. Detonatia terifianta a fost perceputa in orasele Krasnoiarsk, Irkutsk si Novosibirsk, situate la distante cuprinse intre 300 si 800 de kilometri. Cladirile situate in Irkutsk, la 800 de kilometri de centrul exploziei s-au fisurat, a urmat un cutremur violent, care a fost inregistrat de seismografe din toata lumea (chiar si in Australia).
In taigaua siberiana, unde avusese loc explozia, oamenii de stiinta rusi au ajuns sa studieze acest fenomen abia dupa … 20 de ani (in 1927-poza alaturata). Atunci s-a observat ca explozia din 1908 retezase arborii pe un cerc cu raza de 60 de kilometri. In centrul acestui cerc arborii fusesera atat de puternic iradiati luminos incat coaja lor avea straluciri de metal. Solul din regiune prezenta denivelari curioase, ca valurile unui lac inghetat. Presa din 1908 arata ca pana in Europa s-au putut observa in noptile urmatoare exploziei de pe raul Tungus, lumini albastre, stralucitoare la orizont. Aceste lumini apar descrise si in presa vremii la Bucuresti.
Daca vom folosi programul Google Earth se poate vedea si astazi, la aproape 100 de ani de la impactul nimicitor din taigaua siberiana, ca in regiune nu creste nimic. Rusii au fost marcati zeci de ani de explozia din 1908, dovada o constituie aceasta marca (timbru foto dreapta) din 1942.
De-a lungul anilor s-a incercat analizarea faptelor dupa declaratiile martorilor si dupa efectele observate la sol fiind stabilite mai multe explicatii posibile:
Prima explicatie se referea la un enorm meteorit, care ar fi putut penetrat atmosfera terestra si ar fi explodat deasupra solului datorita supraincalzirii datorate frecarii cu aerul. Aceasta explicatie, folosita si astazi, nu rezista unei analize serioase. Daca un meteorit mare ar fi atins solul, ar fi facut un crater enorm, lucru care nu exista la fata locului. Un meteorit mai mic in schimb s-ar fi pulverizat inainte sa coboare suficient pentru a putea fi observat. Pe de alta parte, nu exista urme de roca non-terestra la locul incidentului. Este greu de crezut ca meteoritul ar fi avut exact masa necesara sa ajunga deasupra solului si apoi sa explodeze. Si de asemenea, in 1908 era asteptata vizita unei importante comete, toate observatoarele astronomice din lume priveau cu atentie cerul si este greu de crezut ca nici un observator nu a vazut venind un gigantic meteorit.
O alta explicatie ar fi ca in taigaua siberiana s-ar fi putut prabusi o cometa. Asta ar explica efectele luminoase vizibile noaptea timp de mai multe saptamani, dar nu explica de ce nimeni nu a vazut cometa apropiindu-se. La masa pe care au relata-o martorii din tren, o cometa ar fi facut o lumina puternica pe calea pe care o urma, datorita fortelor care insotesc nucleul cometelor, nucleu inghetat. Nu se poate explica astfel nici explozia, caci mii de martori au auzit o explozie. Cometa este un corp inghetat care nu are motive sa explodeze in atmosfera.
O a treia explicatie a fost avansata referitor la un urias corp de apa inghetat care ar fi venit din cosmos si ar fi lovit pamantul. Ipoteza aceasta explica bubuitura puternica prin prisma bangului sonic, bariera vitezei sunetului cu care se deplasa acel corp. Dar apa inghetata nu poate rupe copacii sau arde scoarta arborilor pe o raza de zeci de kilometri. Iar martorii au afirmat clar ca au vazut un corp “in flacari” care a trecut pe desupra trenului.
A patra explicatie a fost lansata de un grup de cercetatori englezi si francezi au afirmat ca efectele de la sol se pot datora impactului in atmosfera a unei uriase mase de antimaterie. Lasand la o parte ideea ca antimateria inca nu a fost descoperita practic, ci doar in urma unor calculele teoretice putem afirma ca ar exista, legile fizicii spun ca la contactul intre materie si antimaterie se produce o uriasa descatusare de energie care duce la anihilarea ambelor. In acest caz, explozia ar fi trebuit sa aiba loc in stratosfera, unde densitatea aerului ar permite contactul intre materie si antimaterie.
Un ultim grup de ipoteze speculative se refera la prabusirea in zona a unei nave spatiale extraterestre aflata in dificultate. Sau la un mesaj de raspuns al unei eventuale civilizatii extraterestre la un fenomen neobisnuit petrecut in urma cu 20 de ani inainte. In 1888 a avut loc una din cele mai cumplite explozii a unui vulcan din era moderna, si anume, eruptia vulcanului Krakatau. Adeptii acestei teorii afirma ca eruptia violenta a trimis un semnal luminos, radio, sau de alta natura in spatiu, semnal care a provocat un raspuns din partea unei civilizatii avansate.
Oare ce s-a intamplat atunci? Iata ca au trecut mai mult de 100 de ani si inca nu putem descifra misterul enigmei din dimineata zilei de 30 iunie 1908 in apropierea raului Tungus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu