”Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.”
Ion Antonescu
Pe data de 1 Iunie s-au împlinit 66 de ani de la moartea celui care a fost Mareşalul Ion Antonescu, unul dintre cei mai valoroşi militari ai neamului românesc şi omul prin care Providenţa ne-a redat pământul strămoşesc al Basarabiei, fie chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp. Acesta a fost ucis exact cu o zi înainte de data naşterii sale, 2 Iunie, comuniştii reuşind să demonstreze din nou faptul că n-au nimic sfânt, ci din contră, sunt doar o adunătură de oameni reduşi la stadiul de animale. De la uciderea acestuia până astăzi mulţi au încercat să-i şteargă numele din istorie, alţii au încercat să-l glorifice până la perfecţiune, în timp ce alţii au încercat să-l păstreze în istorie ca pe un demon însetat de sânge.
Oricum ar fi fost, persoana Mareşalului Ion Antonescu a rămas în sufletul multor români, chiar dinafara mediului naţionalist, care pe data de 1 Iunie şi-au adus aminte nu de ziua internaţională a copilului ci de executarea lui Ion Antonescu, o executare simbolică a tradiţiei în favoarea ”modernismului” şi a ”progresismului” comunist. Moartea sa nu a făcut altceva decât să-i întărească personalitatea, o personalitate care a ajuns să simbolizeze nu doar lupta anti-comunistă a poporului român ci şi valorile de demnitate şi disciplină care s-au întruchipat, pentru mulţi români, în personalitatea acestui militar de carieră. Prin faptul că el ”s-a stins netemător şi privind în ochii lor”, Mareşalul a rămas în altarele istoriei româneşti alături de marii conducători de stat şi atât pe 1 Iunie cât şi pe 2 Iunie o parte din români îşi aduc aminte cu tristeţe de moartea acestui Mareşal al Armatei Române.
Într-adevăr, de multe ori se exagerează din partea multor fani ai Mareşalului încercând o divinizare a acestuia, atribuindu-i mitul unui erou perfect şi fără de greşeli asemănător cu Parsifal din legenda Sfântului Graal. Nu sunt de acord nici cu această interpretate a personalităţii lui Ion Antonescu la fel cum nu sunt de acord nici cu demonizarea lui. De câte ori am avut ocazia am susţinut cu Antonescu a fost un adevărat patriot român, un militar excelent şi un erou al neamului românesc, dar un om care a greşit enorm faţă de Mişcarea Legionară, un om care poartă o parte din vina actului de la 23 August 1944 şi totodată un caracter extrem de orgolios, de arogant şi răzbunător. Toate aceste elemente vin în opoziţie una cu alta şi ne arată că Mareşalul Antonescu nu a fost nici înger, nici demon, a fost un om, un român, un patriot, fără prea multe calităţi politice ci mai degrabă militare, un conducător care a avut greşelile sale pentru care mai târziu a simţit o părere de rău.
Chiar Antonescu a spus odată că ”persoanele nu contează, contează doar ceea ce ele reprezintă”, ori persoana lui reprezintă astăzi o parte din lupta naţionalistă şi anti-comunistă a poporului român. În ciuda tuturor greşelilor sale Mareşalul Antonescu a ştiut să moară şi a făcut ce a crezut că era mai bine pentru ţară la momentul respectiv, chiar dacă de multe ori a fost umbrit de orgoliul său peste măsură. N-a fost un sfânt, n-a fost nici un zeu, dar a fost un erou şi un patriot cu rolul său atribuit de Providenţă. Chiar prin greşeala teribilă de a înlătura Mişcarea Legionară de la guvernare el a făcut şi un bine, fără să ştie ce-i drept, fiindcă după război mişcării nu i-au putut fi atribuite nici un fel de acuzaţii de colaboraţionism sau crime de război şi astăzi legionarismul ca şi doctrină, ca şi idee cât şi ca formă de organizare este perfect legal.
Nu cred că trebuie să organizăm marşuri în memoria Mareşalului, dar nici nu cred că memoria lui trebuie uitată sau demonizată. Măcar în zile ca 1 iunie, când se împlinesc 66 de ani de la moartea sa, noi, tineretul naţionalist român, să ne aducem aminte de personalitatea Mareşalului cu bune şi cu rele fără nici un fel de părtinire, să aprindem o lumânare la Sfânta Biserică pentru sufletul său şi pe 2 Iunie să ne aducem aminte că s-a născut un om providenţial pentru istoria României. Cu bune şi cu rele Antonescu a fost ultimul nostru conducător vrednic de pomenire şi tare aş prefera un Antonescu ( Ion, nu crin cu miros de petrol ) în conducerea României decât vânzătorii care i-au urmat.
Am încredere că în cele din urmă personalitatea Mareşalului va dobândi locul pe care-l merită în istoria românească. Nu acela de sfânt, nici acela de demon, ci acela de patriot şi erou. Când aceea zi va veni vom putea afirma cu certitudine că un regim naţionalist este tot mai aproape şi că întoarcerea Basarabiei la patria mamă este inevitabilă. Spiritul Mareşalului este alături de noi!
watch?v=qxK9MWeZpBU
”Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta, voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.”
Ion Antonescu (14 mai 1946)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu