Cheia Intelepciunii druidice

Despre invocatii si evocatii
Invocatia si si evocatia sunt doua elede baza ale magiei si totodata lucruri prea adesea prost intelese si care inspira o teama nejustificata. De cele mai multe ori (depinde totusi de ceea ce se invoca) invocatia este deosebit de benefica, inaltand vibratiile practicantului si aducand o stare de bine.
Invocatia este procesul prin care magcianul cheama si primeste in sine o forta particulara a cosmosului, deobicei personificata printr-un zeu. Aceasta se face printr-un soi de meditatie si se folosesc cat mai multe elemente care reprezinta aspectul divin invocat (considerand zeul ca unul din multele aspecte ale divinitatii unice). Se poate folosi imaginea traditionala a zeului, mantra asociata, sigiliul, simboluri etc….. In concluzie, magicianul trebuie sa se inconjure de cat mai multe lucruriri reprezentative zeului respectiv : altarul sa fie ornat corespunzator cu flori, parfumuri specifice, forme, culori, talismanul planetar corespunzator sau sigiliul zeului. etc… Toate acestea ajuta magicianul sa intre intr-o stare de receptivitate fata de forta divina si sa-si modifice nivelul de constiinta.
Contrar unui spirit care poate fi constrans sa se manifeste, un Zeu nu poate fi obligat. Magicianul trebuie sa poata atinge un tip de concentrare, dirijata spre natura zeului invocat, ceea ce va avea ca rezultat manifestarea acelui zeu in constiinta sa. Isi va vizualiza reprezentarea traditionala a zeului si o va construi in jurul sau. Isi va imagina cum coincide progresiv cu acea forma si incetul cu incetul va simiti in el primele semne ale puterii zeului. Magicianul devine unul cu zeul si actioneaza ca acel zeu, in numele zeului si cu puterea lui. In momentul respectiv ar putea vorbi ca un zeu, ar deveni un fel de oracol, ar putea sa binecuvanteze sau sa initieze un neofit cu eficacitatea Zeitatii invocate, sa transmita puteri magice sau sa faca vindecari prin simpla atingere intocmai ca zeul la care s-a facut apel, ori sa comande spiritelor aflate sub stapanirea sa.
O evocatie trebuie deci intotdeauna precedata de o invocatie.
Dupa cum spune insusi termenul : invocatie inseamna a chema in sine. Evocatie inseamna, fie a chema in exteriorul tau sau a exterioriza din tine, anumite aspecte…depinde de scopul evocatiei.
Evocatia este ritualul prin care magicianul capata autoritate asupra unui spirit (entitate astrala) pentru a-l forta sa-l serveasca, tinandu-l totusi la distanta de propria-i persoana si se asigura ca-l poate stapani, fara a se lasa dominat sau manipulat de el.
In tehnicile evocatorii se lucreaza cu forte personificate, spirite, pe care magicianul nu le accepta neconditionat in constiinta sa, cu care nu doreste sa se uneasca, dar le convoca in diferite scopuri (de la a le chestiona pana la a le supune si exploata). Tehnicile evocatorii cer multe pregatiri si protectii si mai ales mult control al magicianului. In multe cazuri magicienii folosesc evocatiile atunci cand lucreaza cu spirite dezechilibrate (dar nu e o regula) si de care se protejeaza prin tot felul de mijloace. Magicianul, protejat de cerc, comanda de acolo spiritului (pe care trebuie sa aiba puterea sa-l supuna) in timp ce spiritul este evocat in triunghi. Spiritul se poate manifesta intr-un mod vizibil, daca bazele materiale adecvate au fost utilizate in ritual.

Magicianul trebuie sa fie capabil sa comande spiritelor planului astral pe care doreste sa le evoce, cu autoritatea si puterea unui Zeu. Asta inseamna ca pentru a face o evocatie reusita, magicianul trebuie sa fi facut deja o invocatie prin care care are autoritatea asupra spiritului evocat. Succesul magicianului pare sa depinda de invocatia anterioara prin care magicianul s-a unit cu zeul (un spirit superior) si de a carui autoritate si putere se foloseste pentru a stapanii enitatea evocata.
Daca e periculos? Depinde! E periculos sa aduci pe cineva in curtea sau in casa ta? Depinde pe cine si in ce scop…
Eu cred ca depinde foarte mult si de atitudinea magicianului. Daca pleci de la ideea ca e periculos, si in inima ta isi face loc chiar si cel mai infim firisor de teama, poate fi intr-adevar periculos, in virtutea lui “de ceea ce te temi nu scapi”.