Samhain

Fiecare zi incepe la apusul soarelui, in momentul care acesta marcheaza sfarsitul zilei precedente.
Fiecare an incepe la Saman (Samhain), data care puncteaza sfarsitul anului si inceputul Timpului Intunecos.
Se spune ca anul celtic era impartit in 2 perioade a cate 6 luni : Noaptea cea Mare si Ziua cea Mare.
Asa cum o noua zi incepea odata cu apusul soarelui si lasarea noptii, la fel, Samhainul este sarbatoarea care marcheaza inceputul Marii Nopti si deci reinceperea unui nou ciclu: inceputul noului an celtic.
Aceasta sarbatoare e celebrata in diferite colturi ale lumii avand o semnificatie asemanatoare, legat de ciclul viata-moarte-viata, la culturi care nu au, cel putin la o prima vedere, nici o legatura intre ele. Ea este prezenta atat la egipteni cat si la popoarele din zona Mexicului (civilizatiile dinaintea invaziei spaniole) sau pe teritoriile batranei Europe. Cele mai multe informatii au ramas insa cele venind de pe teritoriile celtice, ale scotiei si Irlandei. Acestea, o prezinta ca pe o sarbatoare a spiritelor, o a 3-a recolta si mai ales ca fiind noul an celtic. In gaelica ea poarta numele de Tir-na-Nogh’th.
Samhainul a fost preluat de catre crestinism sub numele de « Ziua Mortilor » sau “Sarbatoarea tuturor sintilor,” cunoscuta ca Halloween si sarbatorindu-se la data de 31 octombrie.
Practic insa, Samhainul nu e un sabat fix (ci unul pastoral), el se celebreaza la a 8-a luna plina dupa echinoxul de primavara, si de aceea dureaza atata timp cat dureaza si Luna plina : 3 zile. Unele surse afirma ca celebrarea vechiului Samhain are loc cand soarele atinge 15 grade in scorpion, punct astrologic important si simbolizat prin vultur.
Pentru o cultura ca a noastra, unde timpul e perceput ca linear, o noapte este doar un punct in plus pe marea axa care duce de la nastere la moarte. Celtii insa, considerau timpul de maniera ciclica iar Samhainul, o sarbatoare in afara timpului. El nu apartine nici anului care se termina, nici anului care urmeaza, este o perioada de tranzitie consacrata spiritelor imortale. Ordinea naturala a lucrurilor se dizolva in haosul primordial, inainte de a reconstrui o lume reordonata pentru anul care vine. In aceasta perioada din afara timpului putem privi si actiona usor asupra trecutului ca si asupra oricarui punct din viitor, asupra oricarui alt punct al Universului Intemporal.
Timp de 2 zile, timpul se opreste, spun legendele celtice, iar valul dintre lumi este foarte subtire.
Oamenii pot intra in contact cu rasele disparute de pe fata pamantului care s-au retras in adancuri si cu spiritele celor dragi disparuti si cu toate entitatile planului astral.
Samhainul e compus din 2 zile de solemnitate, prima consacrata eroilor, martirilor si tuturor entitatilor inalte (de unde si numele crestin de sarbatoarea tuturor sfintilor), a doua tuturor celor ce si-au incheiat ciclul acestei vieti si o a 3-a zi, de veselie, marcheaza intrarea in noul an, reinceperea unui nou ciclu.
Ziua a 3-a este o zi a bucuriilor si sarbatorilor populare, se organizau reuniuni si banchete ce se puteau prelungi timp de o saptamana. In vechime, adultii mergeau din usa in usa cantand iar ambianta era asemanatoare celei ale craciunului de azi. Trebuie insa remarcat faptul ca toate sarbatorile precrestine erau caracterizate prin colindarea din casa-n casa, cantand.
Pamantul se pregateste pentru iarna si ne ofera un ultim spectacol incantator: frunzele copacilor isi schimba culoarea, rosul, ocrul si galbenul, contrasteaza cu verdele plantelor sempervirescente si maroul potecilor de munte.
Se celebreaza ciclul etern al vietii : nastere-viata-moarte-renastere oglindit de maniera evidenta in natura : seminte – muguri – crestere – reproducere, finalizandu-se cu moartea plantei.
In aceasta perioada sunt celebrati zeii in plina maturitate, care ne vor ghida si ne vor invata trecerea de la o faza a vietii la alta si zeitatile legate de pasajul dintre lumi. Astfel, egiptenii il celebreaza pe Osiris si Anubis, celtii pe Cernunnos si Morigan iar grecii pe Hecate. Zeii celtilor, celebrati de Samhain sunt reprezentati cu 2 fete. Una intoarsa spre trecut, pentru comemorarea celor decedati si evenimentelor trecute si una privind spre viitor si cautand sa-i patrunda misterele.
Zeita se gaseste sub aspectul ei de « batrana inteleapta », Crone, iar Zeul si-a implinit calatoria si a ajuns pe taramurile Avalonului, unde va dormi in pantecele Zeitei asteptand sa renasca la primavara.
O alta varianta mitica a acestei sarbatori spune ca Samhainul este momentul in care Zeul sub aspectul sau de Om Negru paraseste tinuturile mortii si vine sa-i ceara Zeitei sa-l urmeze in Lumea Subterana pentru a cunoaste misterele mortii. Astfel, Zeita coboara si Ea in Regatul Umbrelor. Acum lumea celor vii s-a unit cu cea a spiritelor si cu cea a entitatilor pamantului. Toate frontierele dintre lumi au fost coborate si e cu predilectie o zi in care toate taramurile nu fac decat unul.
Se va putea sarbatori alaturi de rudele si prietenii nostri decedati. Acest lucru poate suna macabru pentru anumite persoane, dar nu este, daca intelegem ca in conceptia pagana viata nu se limiteaza la planul fizic, moartea fizica nu duce si la moartea spiritului persoanei, ci este doar o schimbare a formei.
Pe altar, sau alaturi de masa noastra, vom pune deci bucate pentru sufletele celor decedati si lumanari in ferestre pentru a le lumina calea.
Wicca, inspirata in mare masura din credinta celtica, considera Samhain-ul ca pe un timp pentru cugetare, pentru aduceri aminte, pentru cantarirea actiunilor intreprinse in anul ce s-a scurs, pentru acceptarea unor fenomene ale vietii ce scapa controlului nostru, cum ar fi moartea. Se celebreaza serenitatea, moartea, intelectul, schimbarile radicale, este o perioada propice divinatiei si riturilor de pasaj.

Cugetare pentru Samhain

« Tot ceea ce se naste trebuie sa traiasca,
Tot ceea ce traieste trebuie sa moara,
Tot ceea ce moare va renaste

Noi venim din pamant,
In pamant ne vom intoarce,
Si din pamant vom renaste »