sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Iluziile optice ale Eului


„Cea mai gresita imagine pe care omul o poate avea in minte este Dumnezeu”, spunea in urma cu cateva decenii sfantul parinte Arsenie Boca.
M-am gandit sa scriu cateva cuvinte despre o teorie care circula prin lumea intreaga, prin documentare si filme. Exista o speculatie care poate duce omul, zdravan, pe aratura si ca sa o iei pe aratura cu mintea nu este nevoie decat de un singur neadevar amestecat in adevar. Anumite religii pagane afirma ca Dumnezeu nu este alceva decat suma creatiei sale, urmand ca la sfarsitul timpurilor , Dumnezeu sa se reintregeasca . Cu alte cuvinte Dumnezeu este numai liantul cosmic, inteligenta cosmica manifestata in parte sau in parti, El neexistand ca entitate suprema, coordonatoare a tot ceea ce misca nu numai in universul material. Se mai spune ca Dumnezeu este energia care ne inconjoara, energia ce sustine universul, noi fiind mai departe, parte clara din Dumnezeu putandu-ne considera cu totii fii directi ai lui Dumnezeu asa cum a fost si Iisus Hristos. Dupa moarte noastra urmand ca Dumnezeu sa se „compuna” din aceasta energie interioara corpului uman si anume sufletul.

In concluzie Dumnezeu nu este alceva decat…un fel de energie inteligenta care exista peste tot in univers si cam atat.Evident ca in urma acestei teorii ar fi inutil sa te rogi pur si simplu unei energii, asa ca dezvoltarea omului se bazeaza, in aceste conditii, pe propriile puteri fara a fi nevoie de ajutorul cuiva…Si daca e vorba de vreo revelatie, ea se produce in urma conexiunii totale cu energia universala sau in termeni mai noi, cu matricea. Adica ne contopim cu informatia pura din “tot”, ajungand in acest fel ca acest “tot” sa ne umple de adevar.
Aceste idei au umplut lumea la ora actuala. Poate parea total nevinovata aceasta expunere, nu? In coditiile acestea, fata de cine sa ne smerim? Pentru ce sa luptam in esenta? Numai pentru o dezvolatre morala a omului? Mai este nevoie oare sa recastigam vreo conditie angelica pe care se spune ca am avut-o inainte de cadere? Mai este nevoie de vreo “impacare” cu Dumnezeu? De vreo slujire fata de Dumnezeu ? Mai este nevoie sa picam in genunchi in rugaciune ca forma de smerenie in fata creatorului ? Mai spune cate unul : “ ce nevoie este sa pici in genunchi?” , “ omul nu trebuie sa slujeasca nimanui, ce prostie mai este si asta? “ ; “ de ce sa-mi cer iertare, Dumnezeu nu ma judeca! “ ; “ si eu pot deveni Dumnezeu, doar sunt o parte din el “ ; “ Dumnezeu este lege si atat “ si cea mai intalnita : “ Dumnezeu vrea omului binele asa ca trebuie sa cautam a iesi in afara suferintei, sa cautam binele, confortul, dezvoltarea fara suferinta caci suferinta nu face decat sa coboare omul, sa-l inraiasca! “
Dar oare cine vorbeste in spatele acestor cuvinte? “Da-I cezarului ce-I al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” , parca asa era, nu? Ca sa-I dam cezarului ce este al cezarului, atunci trebuie sa o facem tot prin caile cezarului si tot cu ajutoul lui, caci daca cezarul nu ar fi, nu ar mai fi nevoie sa ii dam ceva, nu?Si ca sa-I dam cezarului ce este al sau, el trebuie sa se aplece putin ca sa primeasca tributul tau.Chiar daca e vorba de institutii, ghisee, birouri…el se apleaca sa ia ceea ce ii este cuvenit.
Pai nu este asa si cu Dumnezeu? “Zecimea” noastra sufleteasca si chiar mai mult decat atat, tot sufletul, trebuie darit lui Dumnezeu cu constiinciozitate dar prin caile aduse de Tatal nostru.Noi nu putem da nimic lui Dumnezeu fara directa colaborare cu lumea Sa si cu El. Noi nu putem lua “liftul” singuri direct catre El. Si ca sa lucram pentru acest dar, acest tribut de recastigare a conditiei noastre supra angelice ( caci este spus de Sf.Ap. Pavel ca oamenii ii vor judeca pe ingeri la sfarsitul timpurilor ) avem nevoie de esenta primordiala….iubirea de Dumnezeu! Din iubirea de Dumnezeu vine si smerenia si toate celelalte virtuti minunate, semn ca Dumnezeu incepe sa-ti vada tributul. Important este ca in adevar nu vede decat El acest lucru, omul nu poate vedea.Atunci cand omul vede, apare mandria si strica totul. Probabil ca despre acest tip de “vedere” este vorba si in geneza atunci cand Adam iese din orbire.

Deci printr-o lucrare continuua, prin actiune sa spunem, prin rugaciune si dialog permenent cu Cel ce ne-a creat, putem reveni la Adamul fara de pacat. Meditatia vine ca o completare a acestui lucru.Dar nu meditatia astrala ci cea din duh, din traire si iubire dedicata fata de Dumnezeu.Acest dialog permanent si sincer il reveleaza in inima pe Dumnezeu Tatal, Hristos si Sfantul Duh.
Din acest motiv, oricat am medita si am calatori prin fel si fel de lumi astrale sau oricat de morali am fi, fara acest dialog, adevarul ramane in urma noastra. E ca si cum am spune ca morala tine de religiozitate si sufletul de credinta. Religiozitatea este in van atata timp cat credinta sufletului nu se manifesta…
Dummnezeu nu poate fi nici macar imaginat sau banuit cu o minte limitata intr-o adunatura de oase, avand in vedere ca Dumnezeu este nelimitat.Pana si adevarul suprem il percepem in parte. Din acest motiv nici un om de pe pamant oricat de sfant, luminat si revelat ar fi fost, nu a putut cuprinde intreg adevarul, nu l-a putut percepe in totalitate pe Dumnezeu.Si asta pentru ca omului ii este imposibil datorita limitarii lui intr-un cadru spiritual nelimitat, infinit. Nu l-a putut cuprinde nici Lucifer care era cel mai frumos si luminos inger din ceruri una dintre creatiile marete ale lui Dumnezeu. In momentul in care Lucifer a vrut sa cunoasca tainele creatiei si sa-l “descopere” in mintea lui pe Dumnezeu, dupa cum stim cum totii, a picat in dizgratie devenind diavol. In afara Sfintei Treimi, nimeni nu poate avea habar de intreaga minunatie a tainelor lui Dumnezeu.Si vorbim aici de ingeri, arhangheli, virtuti, puteri, heravimi, serafimi si toate cetele ingeresti….si acum ganditi-va la omul de pe pamant, acela sfant. Dar ce sa mai zici de noi, cei care bajbaim prin viata si incearcam sa scoatem capul la suprafata?! Putem intelege noi oare prin mintea noastra toate aceste lucruri marete?Sa ne uitam catre capatul acestei scari si sa vedem real unde ne situam noi ca oameni si de aici sa vedem si pretentiile pe care le avem in cunoastere…caci distanta asta si maretia ar trebui sa ne smereasca.
Din acest motiv, noi, Crestinii, sustinem ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata, adevarul fiind revelat de Dumnezeu Fiul cel din Treime. Legea noua inseamna si legea revelata, de aceasta data direct de la sursa. Nu poti compara pe nimeni cu Dumnezeu insusi, cu Hristos, oricat de revelat a fost acel om. In concluzie adevarul nu s-a putut manifesta in toata splendoarea sa pana la venirea lui Hristos. Iar, eu daca cunosc acest lucru (vorbind pentru orice crestin) , sa nu tin cu dintii de adevarul pe care Dumnezeu mi l-a revelat? Brancovenii au dat dovada de acest lucru pana la capat si s-au sfintit.
Cel mai important este sa nu impui, sa nu vrei sa dovedesti ceva, sau sa nu obligi pe nimeni in nici un fel si chip cu credinta ta.Dovedeste-o practic, aplicat, pana la capat si oricine il va respecta pe Dumnezeul in care tu crezi.Asta este cel mai important! Daca L-ai descoperit, apara-ti adevarul pana la capat asa cum au facut si Brancovenii.Au tinut de sigiliul lor de crestini curati, au urmat verticalitatea sufletului, caci cea morala oricat de verticala ar fi, la un moment dat tot se indoaie putin.
Discutiile de convingere sunt doar o irosire de energie de multe ori angrenate de fel si fel de entitati energofage. In fata unui ateu niciodata nu ai argumenete care sa-l convinga si asta pentru ca problema nu este una de natura mentala ci sufleteasca. Si cel mai bun pansament este rugaciunea pentru sufletul lui.
Noi cu totii avem nevoie de pansamente si in noi cu totii exista acel doctor al rugaciunii care poate veghea asupra celor din jur.Ce minunatie ar fi ca tot omul sa se roage pentru seamanul sau, ce tesatura frumoasa ar fi aceasta lucrare a rugaciunii. Elibereaza energii uriase.
Trebuie sa lucram unii pentru altii asa cum si Hristos spunea :” Eu nu am venit ca sa mi se slujeasca ci sa slujesc” . Deci calea catre Dumnezeu este prin cel de langa tine si prin slujirea ta fata de el. Nu sunt povesti ci adevaruri pe care toate lumea le simte si le cunoaste in strafundul ei dar nu le accepta din mandrie.
Manifestarea ultra religioasa a unora sau discutiile incrancenate pe fel si fel de subiecte cu impunere si dictatorialism, chiar daca se afla si in sanul bisericii, nu trebuie sa ne departeze in nici un fel de credinta noastra reala si adevarata si nici de biserica. Lucrul ingerilor cazuti este sa te intoarca de la drumul catre Dumnezeu. Sfantul cuvios Andrei cel nebun pentru Hristos povestea ce vedea in spatele valului in biserica, cum incercau ingerii cazuti sa-I scoata din biserica pe oameni cu fel si fel de ganduri si impresii sa chiar stari de rau fizic.Nu uitati ca lupta nevazuta dintre aceste doua planuri se duce acolo unde este sursa de intoarcere catre Dumnezeu, acolo unde se afla lumina binecuvantata a Domnului pentru om, chit ca e vorba de Biserica, de manastire sau de alt loc in care sufletul se afla in comunicare cu Tatal.Cu cat este mai multa sfintenie cu atat ispita vine mai puternic si in forme mai dure.Sa nu uitam cazul multor sfinti, printre care si Iacov Talikis de la manastirea Sf David in Grecia care in urma posturilor si vietii dure pe care o ducea pentru eliberarea de sub robia patimilor si a pacatului in trup, diavolii ii apareau fizic in camera si-l luau la bataie intr-un asemenea mod incat il lasa imobilizat la pat saptamani intregi. Calugarii din manastire erau de-a dreptul socati sa-l vada pe batranel intrand in chilie sanatos si nevatamat ca dupa un timp sa-l descopere intins in pat plin de rani si lovituri serioase.Fericitul parinte povestea ca numai atunci cand aparea Sfanta Fecioara, diavolii dispareau.Puteti citi carte despre viata lui, este minunata!
Spun toate acestea pentru ca intr-o realitate mai concreta decat aceasta, in cea din spatele valului, exista o continuua influenta si lupta din partea ingerilor ce stau langa noi pe acest pamant cat traim in trup.Vorbesc si de cei intunecati cat si de cei de lumina. In viata Sf Cuvios Andrei cel nebun pentru Hristos sunt multe pasaje in care inainte vazatorul asista la discutiile dintre cei cazuti despre oamenii din jur.Asa a aflat de pilda, cum ca cel care merge in fata lui, boier de seama, va muri in trei zile.Cei intunecati mergeau in spatele boierului, erau vreo 2, 3 la numar, si vorbeau ce o sa spuna la judecata sufletului despre ispitele in care picase omul si despre dreptatea lor in fata faptelor omului.Abia asteptau sa moara boierul peste trei zile, cand ii venea sorocul. Astfel i-a spus sfantul despre toate greselile boierului, ca va muri in trei zile si sa se roage amarnic pentru iertarea pacatelor lui, ca la judecata de dupa moarte sa-l poata ajuta mai mult ingerii lui buni.Cu toate ca suna ca un basm pentru unii, realitatea este aceasta.
Deci apropierea cu adevarat de Dumnezeu…nu este asa…trilu rilu, cugetari si misticisme ci aplicat direct prin renuntarea la patemi si mandrie.Iar acest lucru nu poate fi sustinut real decat cu ajutorul Domnului, prin rugaciunea , nu cea comoda din pat, ci in genunchi. Pici de atatea ori in genunchi in fata oamenilor din jur prin fel si fel de imprejurari si sa nu pici in genunchi in fata celui ce te-a creat? Oricum, cand pici in genunchi, nu te astepta sa fie comod, nu va fi comod nici pentru cei ce te paraziteaza incontinuu si-ti vor pune piedici ca sa renunti cat mai repede.Important e sa sti asta dinainte. Si parintele Rafail Noica spunea ca in ultimul timp, din cauza vremurilor pe care le traim si al razboiului nevazut, calugarii au nevoie de timp pentru un acatist de trei ori mai mare decat aveau pana acum.Si asta din cauza ispitei marite.
In concluzie, nu renuntati la colaborarea cu Dumnezeu crezand ca prin propriile puteri va puteti mantui.Daca sunteti crestini, descalciti mai intai itele credintei in care sunteti botezati. Spun asta pentru ca multi ne avantam in a cunoaste mai mult alte religii si alte gandiri si moduri de a percepe lucrurile, fara ca macar sa avem cunoastere despre complexitatea credintei in care suntem botezati.Daca nu pornim cu o temelie, cu o structura, ne putem pierde foarte usor in toate impresiile din jur si mai ales in cele ale altor credinte cu alte moduri de gandire total diferite noua. Ca vorba aia, daca nu ai clasele 1-4 si cineva te convinge ca 2x2 egal cu 12 si tu de acolo incepi si le spui si altora la fel de nestiutori ca tine ca 2x2 egal cu 12, atunci nu faci decat sa o tii pe aratura!
Vad atata puritate in pruncul meu si in toti ceilalti copilasi din jurul meu, atat dezinterez, atata bucurie, atata incredere ca ceva il prinde chiar daca se loveste,atata dedicare si interes placut sufletului pentru tot din jur, ceva plapand si maret in acelasi timp, incat ma gandesc cat de minunat era omul inainte de caderea in pacat.Ce muzica minunata plutea inlauntrul lui. Si pruncii poarta o muzica a lor speciala, unica, un ritm ca forma a unei vibratii unice spirituale. Daca va separati de zgomotul exprimarii descoperiti o muzicalitate a copilui cu toate starile lui manifestate de tristete sau bucurie, de manifestare a personalitatii sau de obedienta in fata mamei , toate exprima muzica din sufletul lui.Si miunat este ca toti pruncii au aceasta muzica pura, curata, divina inlauntrul lor.
Pablo Neruda sfarsea cu un vers intr-un poem al sau : “ Doar rabdarea, rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.Totul depinde de cum o traim…”
Articolul a fost preluat de pe:http://carareauniversului.blogspot.com

2 comentarii: